Categories
Fata cu palarie Gand Motivational

Simple ganduri si simtiri

Traim la suprafata.

Nu suntem obisnuiti sa avem conversatii sincere,din suflet.
Ne este greu. Ma uit in jurul meu si parca prea putini dintre noi avem curajul sa mergem dupa ceea ce ne dorim cu adevarat. Multi dintre noi nu sapam suficient de adanc pentru a afla ce ne dorim cu adevarat. Societatea ne influenteaza. Ne spune cum trebuie sa fim,iar noi o ascultam, si de asta,suntem amortiti.

Viata ar fi mult mai frumoasa daca am avea conversatii sincere unii cu ceilalti. Daca am fi sinceri cu noi insine si cu cei din jur. Insa ne trebuie curaj pentru a face asta,avem nevoie sa fim chiar vulnerabili,iar vulnerabilitatea pare a fi cel mai rau dusman al nostru. Insa,daca sapam suficient de adanc, putem vedea ca ea de fapt poate fi aliatul nostru de nadejde.

Societatea cumva ne indeamna sa ne ingropam sufletele in favoarea sigurantei financiare,la fel cum, definitia succesului mi se pare total eronata. Cu totii stim deja ca a avea bani,nu este neaparat egal cu fericirea,si totusi, prea multi parca alergam dupa asta.

Stiti care este definitia succesului pentru mine? Fericirea. E pacat ca nu suntem invatati despre fericire inca de mici copii,ar trebui predata la scoala dupa parerea mea,dar pana la urma, ce stiu eu?

Hai sa vorbim umpic si despre dragoste,despre aia adevarata. Simt ca majoritatea dintre noi nu avem curajul sa traim dragostea adevarata. Ne gandim ca poate e prea frumos sa fie adevarat si ne este teama de a fi raniti, insa ea exista, dragostea exista, avem nevoie sa ne deschidem si sa fim noi insine, sa ne dam voie sa fim vulnerabili,sa renuntam la control,sa ne dam voie sa simtim, ceea ce nu e tot timpul usor.

Simt in oameni o mare teama de conexiune. O mare lipsa de comunicare, o lipsa de apropiere,si cu astea,o suferinta muta. O suferinta care ajunge sa faca parte din noi,care ajunge sa ni se para normala,ceea ce este foarte trist…

Haideti sa ne bucuram, sa dansam, sa imbratisam, sa iubim, sa simtim, sa comunicam, si haideti sa nu mai fim rai unii cu ceilalti,ca nu ne aduce nimic bun.
Haideti sa nu uitam ca avem o singura viata si ca e pacat sa nu ne bucuram de ea.

Categories
Gand

10 ani de Voce.ro

Cand spui 10 ani pare extrem de mult!

Un deceniu… sau 120 de luni.

Chiar daca multa vreme Voce.ro a fost inactiv, a ramas mereu locul unde am impartasit cu cititorii gandurile, ideile, opiniile sau trairile mele.

De-a lungul anilor au fost multi prieteni ce au contribuit la continutul blogului. Le multumesc tuturor pentru ca am crescut impreuna. Insa am trecut cu totii prin tot felul de transformari aduse de viata, si iata-ma acum la 10 ani distanta de noaptea in care am inregistrat domeniul rasfoind filele timpului si amintindu-mi cu placere de toate etapele prin care am trecut ca om si ca blogger. Amintindu-mi de Sindrofia Bloggerilor, una dintre primele intalniri de bloggeri organizate in afara mediului online.

Imi amintesc cu placere de toti oamenii pe care i-am cunoscut cu ajutorul blogului, de evenimentele la care am participat si de prieteniile pe care le-am legat.

Desi scriu rar in ultima perioada blogul a ramas o parte din sufletul meu si din felul meu de a fi. Si va ramane la fel cat de mult se poate!
La multi ani Voce.ro

Categories
Gand Luminile Umbrei

Puterea unui zambet – Aripi de inger

Dupa alungarea lui Adam si Eva din Rai omul… a fost condamnat sa simta toate greutatile vietii. Sa simta si durere si tristete si dezamagire, sa caute mereu sa inteleaga lucrurile si sa descopere… Sa evolueze. Insa Dumnezeu incropase felul asta de existenta drept o pedeapsa. Omul devenise coplesit de negativitate odata cu muscatura din marul cunoasterii.
Dar unul dintre ingerii sai, ce a vazut cata tristete poate exista in felul de a fi a omului… si-a spus ca trebuie sa echilibreze lucrurile. Si-a rupt toate penele din aripile lui imaculate intr-un sacrificiu incredibil… si le-a raspandit peste omenire!
Si fiecare pana, fiecare fulg sau puf marunt, a ajuns in sufletul cate unui om. Iar de aici magia si puritatea aripilor s-au transformat in zambete. Pe care omul le afiseaza ori de cate ori simte si partea luminata a conditiei sale eterne.
Asadar zambetele erau darul pur al acestui inger catre fiecare omulet de pe pamantul asta mare!

Nu am de gand sa va astern aici toate caracteristicile stiintifice ale zambetului. Pentru ca nu este nevoie. Insa am sa va spun cateva lucruri pe care poti sa le spui afisand doar un simplu zambet. Fara a avea nevoie de alte cuvinte!

Poti spune Multumesc! Ori cu placere! Sunt Fericit! Sunt bucuros!
Poti spune „Frumos” privind o opera de arta! Sunt incantat sa te cunosc!
Poti spune Te plac! Bine te-am regasit! Am o idee!
Poti spune „descopera-ma”! Am reusit! Cauta-ma!
Am trecut si peste asta!
Poti spune „Te iubesc”! Te ador! Esti viata mea!
Poti spune Ma simt special! Poti spune sunt mandru!
Sunt parinte!
Lista poate continua dar cel mai important este ca poti spune efectiv „zambeste si tu!”

Pentru ca de fiecare data cand zambim trecem barierele normalitatii noastre si daruim la randul nostru din magia aripilor acelui inger celor din jurul nostru!

Incercati sa va inchipuiti o lume in care nimeni nu zambeste!
Teribil!

Apoi incercati sa va inchipuiti o singura zi in care fiecare om pe care-l intalnesti… zambeste! 🙂
Mult mai bine nu-i asa?

Iar partea frumoasa din viata noastra este ca in orice moment, oriunde am fi, orice am face si oricare ar fi oamenii din jurul nostru… putem gasi in interiorul nostru o infinitate de motive pentru a zambi! Iar puterea unui zambet nu ne poate schimba doar pe noi insine ci intreg universul!

Iar acum cautati cel mai apropiat om si oferiti-i un zambet!
Zambiti si sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Gand

Puterea destinului! Credem sau nu in destin?

Totul e scris!

Trei cuvinte care dau dureri de cap oricarui om ce are un dram de inteligenta!
Capacitatea de a analiza fiecare decizie a vietii noastre si de a o trece prin filtrul acesta acceptat de cam toate culturile lumii, ne spune ca de fapt indiferent ce alegeri faci… finalul va fi acelasi. Pentru ca el este deja pregatit undeva pentru tine. Si indiferent cata ratiune si inteligenta ai avea, oricat ai ocoli sau ai coti la rascrucile existentei tale vei ajunge mereu acolo unde iti „este scris”!

Daca e asa… sau nu… evident nu putem afla.
Poate doar daca credem cu tarie in ceea ce ilustreaza filmele SF. Si anume ca la un moment dat se va inventa masina timpului… si ne vom putea intoarce sa schimbam oaresce momente ce ne-au afectat concret viitorul. Insa si atunci … ce vom rezolva oare? sau mai buna intrebare ar fi … suntem siguri ca nu am altera viitorul intr-o directie mai naspa decat cea trasata initial? Poate ca puterea destinului este atat de mare incat indiferent cat ne-am screme… totul va fi la fel!

Copil fiind imi inchipuiam explicatia destinului sub forma unei carti imense cu acolade. Diferite puncte fixe din vietile noastre legate printr-o sumedenie de acolade ce reprezentau optiunile pe care le ai. Partea interesanta era ca indiferent ce alegeri facem… ajungem in aceleasi puncte fixe. Pentru mine asta insemna pe atunci destinul… Iar invatamintele acumulate pana atunci imi spuneau mereu ca nu conteaza destinatia… ea fiind deja aleasa de Dumnezeu sau de un demiurg oarecare… ci cum alegi calea si ce lasi in jurul tau incercand sa atingi acel punct. Iar asta trebuia sa defineasca felul meu de a fi. Daca stau bine sa ma gandesc asa s-a si intamplat. Sunt ceea ce sunt datorita modului in care am ales sa-mi traiesc viata si principiilor de la care rareori ma abat! Daca am regrete? Daca regret faptele mele? Normal ca exista regrete! Insa nu pot renunta la omul care sunt astazi… deci nu pot renunta nici la ceea ce am facut! Pentru ca astfel am ajuns aici!

Astazi am auzit o chestie interesanta intr-o conversatie ce m-a pus pe ganduri. Poate ca nu putem schimba viitorul prin deciziile noastre. Poate ca da… Insa din toata filozofia asta a timpului si a destinului se nasc regretele! Un defect uman generat de inteligenta noastra. De capacitatea de a ne imagina „cum ar fi fost daca”. Fascinant e ca nu vom regreta niciodata atat de mult… lucrurile pe care le-am facut, ci acele lucruri pe care nu le-am facut!
Practic acceptam greselile noastre si traim cu noi insine respectandu-ne deciziile… insa cele mai mari regrete sunt pentru non-actiuni. Ceva ce am ezitat sa facem! Ceva ce ne ramane intiparit adanc in creier si iese la iveala cand ti-e lumea mai draga! De ce n-am facut asa? De ce nu am plecat atunci? De ce, de ce, de ce… fiecare are de-ce-uri cat cuprinde!

Iar de-ce-urile astea, indifernet daca sunt pentru ce am facut sau pentru ce nu am facut… nu reusesc decat sa ne incetoseze prezentul!
Ne rapesc bucuria si lumina a ceea ce traim azi! De-ce-urile astea sunt ca o pensula cu vopsea cenusie ce hasureaza necontenit un tablou, frumos de altfel, ce poarta semnatura noastra jos in dreapta… chiar deasupra titlului:

~Eu~
~Azi e prima zi din restul vietii mele!~

Si ca sa am si o concluzie… Nu conteaza daca exista sau nu destinul! Nu conteaza daca totul e scris si daca destinatia noastra este de mult desenata! Fa calea spre punctele dintre acolade sa aiba culoare si lumina! Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima si poate ca pozitivitatea asta va face mana demiurgului sa tremure 😉 Feel me?

Sa fiti iubiti
Cristian Greger

Categories
Funny Gand Opinie

Care sunt calitatile ce te fac „material de combinat”?

Spre final de zi dupa ce terminam activitatile zilnice din televiziune ne strangem in foisorul din fata cladirii. Aici pot spune cu tarie ca se desfasoara cele mai savuroase discutii. Evident subiectele sunt extrem de variate si ar face fara doar si poate un serial mai tare decat tot ce vezi pe micul ecran.
Asa s-a intamplat si zilele trecute. Am iesit dupa o zi extrem de plina din studioul meu inghesuit sa fumez o tigara in foisor. Am aprins bricheta si in timp ce trageam cu nesat am prins prima frantura din conversatia pe care o aveau doi colegi… ii pastram anonimi in povestea asta 🙂
– Nu… acum pe bune! Spune-mi ce trebuie sa aiba un barbat ca sa se combine cu tine? Adica zi-mi trei calitati pe care trebuie sa le aiba un barbat!
Am zambit si evident curiozitatea raspunsului… la o intrebare foarte „deep” de altfel… mi-a trimis  ochii si urechile „geana” pe ea. Pe raspuns!
– Pai… sa fie inteligent! a fost prima calitate pronuntata. In mintea mea s-a perindat instant raspunsul:
– ?!!! nici nu-mi inchipuiam ca vrei unul idiot! 🙂 Pana la urma unii oameni mai si poarta discutii intr-o relatie!
– Sa fie sincer!
Aici, desi funny, reactia lui a fost mult prea tare, (sa se ia ca atare genialitatea raspunsului si nu indrazneala)… – Pai sunt sincer… mancatias ***** ta!  am izbucnit toti in ras si a urmat imediat a treia calitate pe lista marunta incropita in cadrul acela plin de oameni obositi 🙂
– Sii… sa aiba simtul umorului… O conditie pe care tocmai a indeplinit-o in acelasi timp cu cea precedenta!

Nu stiu daca pot reproduce in scris partea amuzanta a momentului, insa subiectul asta pe care ne distram noi este in esenta unul extrem de discutat. De la revistele glossy la interviurile televizate si pana in barfele ca intre fete sau ca intre baieti la cate un pahar de vorba.
Oare ce-si doresc femeile de la barbati si invers?
Raspunsurile pot fi extrem de diverse. Bunul meu prieten Dodo spunea foarte deschis ca e suficient sa ai creier sa ai bani si sa fi si bun la pat in ziua de azi. Cam asa se coloreaza perfectiunea cautata de femei.
I-am raspuns spunandu-i ca nu toate femeile cauta aceleasi atribute sau calitati la un barbat. Unele cauta capacitatea barbatului de a le intelege, altele sa aiba disponibilitatea sa fie alaturi de ele in orice moment, altele cauta barbati gospodari, altele sunt atrase de baietii rai… unele cauta astronauti, altele personalitati romantice… s.am.d.
Desi cliseul inteligenta/bani/pat tinde sa iasa-n evidenta… femeile sunt mult mai sensibile si cauta alte avantaje de natura mult mai apropiate de nevoile lor sufletesti. Sa fie iubite, ascultate, intelese, respectate si uneori doar sa fie imbratisate.

Barbatii, pe de alta parte, nu cauta neaparat aceleasi lucruri. Stim cu totii ca barbatii sunt ca niste copii de gradinita indragostiti de educatoare. O pereche de sani sau un fund sexy sunt primele chestii pe care le scot pe gura atunci cand raspund la intrebarea de mai sus. Nicidecum vreo chestie legata de optiunile de durata ale unei relatii. Dar evident nu e asta suficient. In timp si barbatii cauta chestii mult mai complexe care sa-i implineasca. Sa fie intelesi, sa fie lasati sa aiba obiceiurile lor barbatesti, sa fie respectati, sa fie adorati etc.

Asta nu inseamna ca pentru o femeie nu sunt importante look-ul sau performanta din pat.. cu siguranta cantaresc mult aspectele astea dar nu va iesi nimeni la inaintare recunoscand asta. Pentru ca in mintea ei, femeia vrea toate calitatile posibile… interconectate 🙂 iar in mintea lui totul se rezuma intr-un final la orgasm. 🙂

Si ca sa gasesc si un final concret la postul asta ce se poate intinde pe vreo 2000 de pagini… Eu unul cred ca exista un echilibru in toate. Daca e bun la pat… poate are defecte ascunse ce nu merita efortul. Sau daca e inteligent… nu e neaparat sa fie si bun la pat. Daca e romantic poate are o alta parte mai putin placuta. Daca e intelegator poate nu e sincer si exemplele sunt fara numar. Pentru ca nu exista perfectiune. Pentru fiecare plus va exista un minus in aceasta balanta naturala desenata de creatorii nostri!

Deci cel mai important lucru este sa cauti acele calitati ce cantaresc mai mult decat defectele omului langa care vrei sa traiesti. De fapt vei realiza daca omul e potrivit pentru tine abia atunci cand ii vei cunoaste defectele… si nu calitatile!

Dar da… primul raspuns in toata ecuatia asta este tot cel nascut din instinctul de reproductie! Pentru ca nimeni nu vrea alaturi un partener care sa lase de dorit in pat! Nu-i asa? Mai greu e cu recunoscutul!

Categories
Gand

Ura si dispret sau cum sa triezi cersetorii pe care-i ajuti!

Ura si dispret. Asta iesea din ochii lui.

Mergeam ca de obicei cu metroul avand castile mele mari pe urechi . A oprit in statie, am apasat butonul verde si am urcat grabit scarile ingrijorat ca nu prind masina.
Statea la iesire pe penultima treapta… cu mana intinsa si un picior julit dezvelit. In general imi ridic privirea din pamant si daca pot ajut…
Altfel un barbat la vreo 29-30 de ani relativ sanatos cu putere de munca. Dar cine sunt eu sa-l judec… mi-am spus in minte!
Era brunet cu ochii verzi. Murdar, insa nu genul cu privirea pierduta. Se citea in ochii lui siretenie si inteligenta stradala.
Am bagat in graba mana in buzunar stiind ca am o fisa de 50 de bani pe care o primisem rest de la tigari cand am intrat la metrou. I-am lasat-o in fuga in mana si m-am uitat scurt in ochii lui.
S-a uitat la moneda, si-a schimonosit buzele si a strambat din nas apoi si-a ridicat privirea catre mine. Spre mirarea mea… o privire plina de dispret si ura… cum spuneam la inceput.

Sagetile acelea aruncate dintr-o privire mi-au marcat toata ziua. Am simtit flacarile din ochii lui cum ard tot ce inseamna bunatate!
Nu l-am intrebat mai nimic… Nu am facut decat sa-l ajut…
Nu m-a interesat cati bani face, ori de ce nu munceste precum majoritatea oamenilor normali…
Nu l-am interogat referitor la nimic din ce mi s-ar fi parut deplasat… nu l-am scuipat… nu l-am lovit! Nici macar nu l-am catalogat. Ci… i-am daruit o moneda. Nici nu conta valoarea ei… am facut un gest pe care el il astepta… Dar poate se astepta la 5 lei?! 100?! Probabil ca la un leu ar fi fost doar de doua ori mai putin grava privirea… deci vroia mai mult.
Poate se astepta sa-l iau de mana si sa-i dau casa, masa si vreo 2 mulatre care sa-i faca vant in timp ce el sta bine-merci pe marginea unei piscine…

Exagerez! Stiu. As fi vrut sa am sufletul sa caut ceva bun in toata chestia asta. Insa am realizat doar o chestie trista. Oamenii pot arunca ura din priviri si daca le faci bine. Oamenii astia nu mai au suflete. Oropsiti de soarta … ori de alegerile facute semneaza tacit dovada ca in esenta lor unii oameni nu merita decat indiferenta!

Categories
Gand

Ochii tai imi spun te iubesc in fiecare clipa!

Cand te trezesti dimineata si ma cauti prin casa desculta, cu ochii inca lipiti de somn si ma gasesti la cafea scriind… ei imi spun „Te iubesc! Vreau sa ma trezesc langa tine!”

Cand te supar, te infigi intre perne si nu-mi vorbesti… atunci ochii tai imi spun… „Te iubesc si ma doare! Idiotule!”

Cand te bucuri si ochii iti lucesc de fericire desi poate corpul urla din fiecare incheietura… ei striga „Te iubesc, vreau sa impart toata bucuria cu tine!”

Cand plangi iar ochii tai se scalda in lacrimi mai sarate decat toate marile si oceanele la un loc… ei imi spun… „Te iubesc! Am nevoie de tine!”

Cand ma privesti asa cum nici macar eu nu ma pot privi… ochii tai vorbesc: „Esti al meu! Si te iubesc!”

Cand nu inteleg… sau nu vreau sa inteleg… ochii tai frumosi imi spun… „Esti un prost Bă! Dar te iubesc!”

Cand sunt trist sau dezamagit si ma iei in brate jucandu-te prin parul meu… ochii tai imi spun… „Totul va fi bine! Iar eu sunt langa tine! Te iubesc!”

Cand ti-e bine, cand ti-e rau, cand mi-e bine cand mi-e rau… Cand ma aprobi sau invers… Cand stii sau cand nu stii… Cand simti sau cand nu simti… Ochii tai vorbesc!
Imi spun ceea ce am nevoie sa aud… imi spun ceea ce nu se spune doar in cuvinte!
Ochii tai imi spun te iubesc in fiecare clipa!

Pentru Alexandra
Cristian Greger

Categories
Gand

De ce nu trebuie sa fie Valentine’s Day sa demonstrezi ca iubesti

E adjudecata! Sarbatoarea astea importata de peste mari si tari a intrat si in sangele nostru pur mioritic. Este tipic romanesc sa blamam o gramada de chestii „straine” dar cand vine vorba de sarbatori, capitolul la care oricum stam cel mai bine dintre toate popoarele lumii, adoptam tot ce se poate. Asta deoarece ne place sa sarbatorim… intr-un fel sau altul.

Desi asaltul asta de inimioare, flori, felicitari, cadouri, emisiuni radio si tv tematice ori reclamele legate de Valentin din saptamana ce tocmai a trecut ma calca pe nervi… am acceptat ca marketingul e marketing si tot ce trebuie comercializat in perioada asta se vinde mai bine daca-i atasezi niscaiva „love”. Insa ce ma irita si mai mult este faptul ca multi nu pricep ca tot spiritul asta ar trebui sa fie prezent zi de zi si nu neaparat odata sau de doua ori pe an.
Din fericire nu am nevoie de o sarbatoare sa-mi arat dragostea.
Din fericire nu ma simt obligat sa arat iubire cand imi indica o data marcata cu rosu in calendar.
Poti cumpara o floare in oricare alta zi din an… s-ar putea ca surpriza sa fie mult mai placuta si mai mare.
Ciocolata la fel… nu e mai dulce astazi decat in orice seara in care obosit, trecut printr-o zi grea, o scoti cand ajungi acasa si zambesti cat timp o savureaza cuibarindu-se la pieptul tau.
Un film bun de dragoste il poti vedea in orice zi din cele 365 pe care le are anul si sa simti exact aceeasi satisfactie impartita in doi!
Despre cadouri nu mai vorbesc. Surprizele fara obligatia unei sarbatori sunt inzecit mai placute.
Insa toate astea fac parte din cliseele unei mode ce ne este injectata la propriu. Si nu! Nu vine din arcul lui cupidon… ci din cel al vanzatorilor de produse.

Sunt sigur ca multi vor spune ca sunt un Grinch al Valentine’s Day … dar nu blamez efectiv sarbatoarea asta ci faptul ca un procent mare de oameni fac toate chestiile atasate acestei zile in mod plastic! Din obligatie… Poate ca unii apreciaza asta dar eu cred ca e fals!

Normal ca o sa cumpar si eu un trandafir pentru iubita mea dar dragostea pentru mine e o chestie mult prea importanta pentru a o demonstra cand imi dicteaza altii. O arat cand o simt… ! Scriu cand simt din dragoste si despre dragoste!
Si iubesc zi de zi fara exceptie cu bune si cu rele!
Poate ca suna mai bine tot articolul daca-l inchei astfel:
Pentru mine Valentine’s Day nu e azi ci in fiecare zi! 🙂

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

PS: Sa va reamintesc ce este dragostea:

Categories
Gand Motivational

De ce este omul nefericit? Sau despre esenta bolnava a speciei!

Zi de zi observ cantitatea de fericire scazuta drastic de pe chipurile oamenilor. Observ oameni care se complac in diferite situatii si traiesc intreaga viata neimpliniti.
Observ ca fiecare individ intoarce o clepsidra zi de zi si lasa nisipul sa se scurga sub acelasi trai innecacios, fara sa se bucure de micile placeri. Fara sa aprecieze frumosul din jurul lui, fara sa pretuiasca viata asa cum ar trebui. Viata trebuie venerata… caci este cel mai de pret dar primit de la universul asta infinit.

Una dintre maladiile incurabile ale omenirii este ca, desi ne aflam in era moderna si am realizat mai mult decat am fi visat vreodata ca specie, ramanem cu o insatisfactie cronica. Omul nu poate fi satisfacut de nimic. Asta pentru ca suntem niste aparate de dorit! Indiferent cat de mult am realiza vom dori mereu mai mult si mai mult… si mai mult… lasand acest fapt sa ne consume toata energia. Suntem construiti sa vrem tot… si mai mult decat atat!

E adevarat ca asa am ajuns in stadiul in care suntem acum. Am depasit granite incredibile in toate domeniile si in toate aspectele evolutiei… Am cucerit intreg pamantul, si oceanele si cerul… Am invatat sa ne scufundam si sa zburam si sa exploram cele mai adanci pesteri ale planetei. Am descoperit tehnologii la care nu am fi visat vreodata si am creat retele de comunicare fantastice! Am creat internetul si socializarea online, am explorat matematicile si fortele naturii si ne-am folosit de tot ce am invatat sa creem obiecte si sisteme care sa „ne faca viata mai buna”. Am ajuns pe Luna si am trimis sonde in cele mai indepartate colturi ale galaxiei noastre…

Insa este un paradox faptul ca exact aceasta dorinta de a explora, foamea asta pentru nou… pentru evolutie…  aceasta cautare eterna a nefamiliarului, atingerea performantei sau descoperirea necunoscutului, aceasta calitate ce ne face cea mai dezvoltata creatura de pe pamant… este exact cea care ne face sa ne simtim nefericiti cu „banalul… atins deja… al existentei noastre”.

Exact acest punct forte devine de fapt greutatea ce ne scufunda in adancurile nemultumirii! Este cea ce ne face nefericiti!
Este intocmai calitatea perfecta ce devine defectul absolut!

Esenta bolnava a speciei ce face omul sa se consume la nesfarsit… sa caute pana in ultima clipa ceea ce ar fi trebuit sa privesca in fiecare secunda a vietii lui… Simplitatea!

Si e trist ca nu exista niciun leac pentru asta!

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Funny Gand

Ce Gandim versus Ce spunem

Toti oamenii au imaginatie. Unii mai multa altii mai putina.. Unii mai bogata altii mai saraca, unii mai complexa altii artificiala. Printre ei ma aflu si eu iar scopul acestei concluzii este strans legat de ceea ce gandim si nu spunem sau ceea ce gandim si se transforma in cu totul si cu totul alte cuvinte. Se intampla deseori ca in timpul unei discutii sau intr-un schimb de replici sa gandim pe moment ceva ce nu poate fi spus iar raspunsurile sau replicile pe care le dam sa fie cu totul altele.

Exemplu .. Sa zicem ca iti faci cumparaturile in marketul de vis-a-vis. La casa e o domnisoara draguta si extrem de corecta. E atat de draguta si de corecta incat eu am mereu impresia ca are ceva cu mine. Pe de alta parte am observat (si cred ca e o chestie care tine de comertul de succes) ca face ochi dulci tuturor barbatilor. Intr-una din zile mi-am facut cumparaturile.. In timp ce stateam ca tot omul la coada am observat ca nu prea are maruntis. Am ajuns la casa mi-a calculat tot 49,4 lei asta insemna ca ar fi trebuit sa-mi dea rest de la o bancnota de 50 de lei 0,6 lei sau 60 de bani. Am spus raspicat:
– Lasa multumesc nu e nevoie.
La care ea “extrem de corecta” imi spune:
– Vai dar cum ? daca ai stii cate poti face cu 60 de bani…
Primul lucru care mi-a venit in minte a fost : – cu 60 de bani poti ajunge unde niciun om n-a mai ajuns vreodata! (emblema genericului binecunoscutului serial Star Trek). Evident am zambit si am acceptat pastila Orbit care mi-a intins-o intre timp…

De multe ori cate o intamplare imi aduce aminte de o melodie si parca parca as canta cu voce tare ba chiar as striga in gura mare pe strada titlul sau versurile acelei piese care se potriveste incredibil de bine cu situatia respectiva. Din nou zambesc si clipesc scurt si-mi vad de treaba mea linistit fara sa devin penibil sau dezaxat. Nu cred ca ar fi normal sa cant in metrou in gura mare Can’t touch this… ta na na na…  I want to break free, Who let the dogs out?  sau I would fly you to the moon and back… Poate ca ar fi antrenant, insa cel putin o parte din privitori ar zice ca esti beat sau nebun.

De cate ori se intampla ca atunci cand discutati cu colegii de birou sau cu sefii sa va vina in minte replici din filme?
“Don’t fuck with me Buddy” “Asta La Vista Baby” “I will be back” “This is Spartaaaaaa” 🙂
Si sa va inchipuiti cum cade cel cu care aveti disputa in groapa aceea interminabila si intunecata din 300? Dar ne limitam cu totii la un -Hai las-o balta sau -Da .. asa e .. aveti dreptate.. sau la doua sprancene incruntate ori in cel mai curajos caz niste bolboroseli aruncate in timp ce coada se balangane intre picioare cand ne tiram..

Sunt tot felul de momente in care gandesti ceva si spui cu totul si cu totul altceva. Pana si din liceu am amintiri de gen :
Profu – Ai facut rezumatul acela?
Tie iti vine sa spui: – Auzi ma terchea berchea nu am avut timp pt ca am petrecut o seara incredibila cu gasca prin cine stie ce pub… numai de rezumat nu-mi ardea mie .. Dar nu! Tu cu o fata mai palida ca nicioadata raspunzi : – Domnule profesor .. stiti eu m-am simtit incredibil de rau aseara.. de fapt si acum sunt ametit dar am vrut sa vin la ora sa nu pierd nimic din ce ne predati. Imi pare deosebit de rau si promit sa nu se mai repete.  Iar in fundalul retinei se deruleaza scenele cu toata gasca urcata pe bar ce-ti toarna alcool pe gatlej in uralele tuturor din pub…  Asta pentru a compensa nota de 2 ce urmeaza sa fie scrijelita in catalog.

Asta este! Asa suntem noi oamenii … gandim … dar nu intotdeauna spunem ce gandim .. pt ca nu e normal! Unii ar spune mama ce mincinos e asta … dar sa se uite in interiorul lor de cate ori fac chestia asta. Acum imi place sa spun verde in fata absolut tot indiferent de consecinta dar daca as face-o absolut intotdeauna cred ca as fi asasinat de vreo cateva ori pe zi! 🙂

Intrebarea de final e … pana la urma ce e mai important? Cine va castiga intr-o disputa Ce gandim vs. Ce spunem!

Categories
Gand Opinie

Evolutia barbatului – pe repede inainte.

Evident am sa incep cu partile confuze ale copilariei… unde de altfel se si formeaza niscaiva miez de caracter. Fie el indoielnic, fie puternic, atunci se sadesc semintele unui comportament ce creste si se dezvolta precum un arbore. Cu frunze, flori sau spini… e un arbore ce tine umbra pamantului. Stiu ca suna sadic inceputul acestui post insa nu va alarmati… e doar o viziune.

In mare parte copiii vad – copiii fac! Deci cam tot ce observa un baiat in jurul lui magnetizeaza intreg universul lui. Daca nu exista in primii ani de viata un barbat in permanenta in jurul lui va lua mai mult din partile mamei… insa nu aici vreau sa dezvolt. Desi cred ca ar fi interesant.

Pe langa ceea ce vede in jurul lui putem spune ca fiecare pusti are un ideal atunci cand se intreaba pe sine: Ce vrei sa te faci cand vei creste mare?
Un model. Unii il au pe Arnold Schwarzenegger, altii pe Van Damme, unii pe Tom Sawyer, altii pe Huckleberry Finn, unii pe Mircea Radu altii pe Mircea Badea…
Unii vor sa fie roboti, altii Testoasele Ninja… altii Tarzan… de cativa ani am inceput sa cred ca unii isi doreau sa fie maimuta, altii lei, unii de mici isi doresc sa fie Adi Minune iar altii Fuego. Iar chestiile astea din copilarie, vor nu vor le raman oarecum intiparite in caracter.

Si creste baiatul nostru model. Devine adolescent totul se intortocheaza si au loc schimbari majore. In sus sau in jos… in functie de cat se dezvolta creierele lor proaspat invadate de sexualitate si informatii din toate regnurile posibile.
Unii devin tineri veseli, plini de viata si respectuosi, altii refuleaza evenimentele neplacute din sanul familiilor si conversatiilor imbecile purtate de parinti iresponsabili…
Asta prin diferite moduri: uneori violenta, alteori prin cautarea unor anturaje de aceeasi factura indoielnica, altii devin artisti si canta, scriu, picteaza despre problemele societatii, altii se inchid in sinea lor si fereasca Dumnezeu unde pot ajunge, altii mai rasariti depasesc toate barierele astea si se calesc. Altora le lipseste cu desavarsire responsabilitatea si raman mereu la stadiul de copil intr-un trup de barbat.

Educatia isi spune clar cuvantul in toata transformarea asta. Daca nu le este trasat un mod de a gandi de catre un profesor, antrenor de vreun sport sau orice alt tip de indrumator altii gasesc drumul prin carti sau alte metode de self building. Altii fug de educatie ca dracul de tamaie si raman in lumea lor liliputana si mizera pentru tot restul vietii.

Si creste tanarul nostru, devine barbat si din nou responsabilitatile, familia cu nevesta si copiii, colegii, prietenii ii influenteaza felul de a fi.
Unii devin „vecinul perfect”, altii devin „prietenul de familie… mereu singur”, altii taticul perfect, unii devin gentlemeni desavarsiti… unii oameni care au ceva de spus, altii se transforma in afemeiati ori betivi altii in interlopi iar unii devin din toate astea cate putin… la un loc.

Apoi imbatraneste omul nostru si totul devine mult mai apasat si mai molcom. Neputinta cauzata de trecerea timpului isi spune cuvantul indiferent din ce categorie se trage subiectul. Oricat de zmeu a fost barbatul nostru, totul ramane doar o flacara ce palpaie marunt inainte sa se stinga.

Cert este ca trecand prin toate varstele vietii daca fortam un stop cadru si radiografiem fiecare mascul in parte, la origine apare aceeasi tulpina sadita de altii in copilarie. Caracter nascut din imaginea creata de cei din jurul nostru.
Si mai interesant – unii sunt copii toata viata, altii baieti, altii barbati iar o buna parte isi traiesc vietile ca niste batrani oropsiti.
Insa partea buna la toata chestia asta … este ca s-ar putea sa existe modalitati sa-si schimbe soarta. O femeie desavarsita isi poate aduce aportul 🙂

Categories
Funny Gand

Viata nu-i ca-n filme sau de ce sa nu-ti creezi idealuri de pe marele ecran

Cu totii am suspinat cel putin odata la finalul unui film de dragoste in care, in ciuda problemelor, totul se termina cu inimioare si stelute colorate. Happy end! Si vor trai fericiti impreuna pana la adanci batraneti!

E clar ca lumina soarelui ca optimismul asta este benefic… insa doar pana la un punct. In ceea ce priveste asteptarile, categoric nu trebuie sa ne stabilim standarde dupa actiunea filmelor de dragoste. Pentru ca in filme totul este simplificat… Iar lucrurile sunt prezentate in lumina perfecta. Relatiile dintre oameni nu sunt definite de perfectiune ci de acceptarea imperfectiunii.

Nu mai vorbesc de nataraii care vad eroii din filme si au impresia ca pot fi si ei la fel in viata reala. Curajul trebuie sa existe, la fel cum avem nevoie si de fapte eroice… insa unora trebuie sa le explici desenandu-le ca Bruce Willis in Die Hard este doar o exagerare a ceea ce poate face un singur om. Si ca 99,99% din oamenii de rand ar muri de la primul glont dintre toate ce il ocolesc ca prin minune pe Willis.  Acum daca te-ai nascut din piatra si te cheama Chuck Norris… da poti face orice 🙂 te poti bate si cu Batman!

Avem tendinta sa traim in iluzia creata de idealurile prezentate in productiile cinematografice. Insa in filme nu sunt prezentate toate implicatiile, iar scenele sunt facute exact pentru a sensibiliza si pentru a sadi ideea aceea perfecta ce tinde sa ne devina tel. Treziti-va! Viata nu-i ca-n filme si nu puteti spera ca existenta voastra va fi aidoma celei a personajelor de film. Daca iti stabilesti standarde atat de inalte nu o sa ajungi niciodata sa cladesti ceva. Nu vei gasi niciodata printul pe cal alb ce vine sa te salveze de zmei si nici printesa mai frumoasa ca soarele ce iti va da sarutul fermecat si te va transforma din broscoi in print. Din contra vei avea doar de suferit daca nu iti cauti puncte de reper din realitate!

Nu! Nu orice barbat este ca Gerard Butler in „Adevarul gol golut”! Nu nu fiecare femeie este ca Sarah Jessica Parker interpretand rolul Carrie Bradshaw in „Sex and the city”. Si nici macar umorul oamenilor din jurul nostru nu va ajunge vreodata la nivelul celui din „Friends”!

Ce femeie nu si-ar dori sa traiasca in „Casa de pe lac” alaturi de Keanu Reeves? Asta dupa ce comunica din alt timp cu el… Cine nu si-ar dori sa danseze senzual perfect cu iubitul/iubita ca in „Dans Murdar” sau tangoul din „Take the lead”? Ce femeie nu si-ar dori sa fie luata cu elicopterul de pe acoperis de milionarul Christian Gray? desi aici cred ca o mare parte din femei ar spune pas biciurilor din camera rosie! Cine nu si-ar dori ca din cauza persoanei ei/lui sa se nasca o adevarata revolutie ca in Braveheart? Cine nu si-ar dori sa aiba parte de cea mai inalta forma de dragoste ca in „The Notebook”. Iar exemplele pot continua pe vreo suta de pagini din toate categoriile de filme.

Nu ar fi mai frumos sa va inchipuiti un film fara personaje si actiuni impecabile din productiile hollywoodiene? Sa traim in „asa este” nu in „ar putea fi asa”! Ganditi un scenariu real condimentat cu niscaiva chestii decente inspirate de pe marele ecran pastrand totusi graficul realitatii… intact. Hai sa imprumutam doar lucrurile posibile din filme.

Asta la vista Baby!

Cristian Greger

Categories
Gand Motivational

Dragoste sau cariera? despre Paradoxul dependentei.

Aud din ce in ce mai des chestia asta: „Ma concentrez pe cariera, nu am timp sa dezvolt relatii!” sau „De cand cu familia nu mai pot face tot ce-mi doream profesional”
No shit! Atat de limitati am ajuns? Extremele astea nu fac decat sa ne convinga de faptul ca nu stim ce este important in viata.

ECHILIBRUL

Oamenii simt nevoia fundamentala de a se conecta cu alti oameni, adica relationarea. Dar in acelasi timp avem nevoia de autonomie. Starea de independenta si sentimentul ca avem control personal asupra comportamentului nostru. Intuitia ne spune ca aceste doua nevoi sunt distincte si foarte probabil in conflict una cu cealalta. Insa paradoxul dependentei a fost studiat multa vreme de oamenii de stiinta si ne arata clar ca oamenii care sunt mai dependenti de suportul si afectiunea partenerilor, genereaza mai multa independenta si autonomie… si nu mai putina, dar in alte directii! Logic asta ar fi o contradictie insa doar pentru cine nu priveste adancimea acestui fapt.

Daca va uitati cu atentie in jurul vostru, un om implinit in plan sentimental are rezultate mult mai bune si in plan profesional. Pentru ca se simte echilibrat si motivat.
Cred ca foarte multi oameni isi pun intrebarea urmatoare cel putin odata in viata:

Dragoste sau Cariera?

Cineva spunea ca ratiunea iti dicteaza sa inaintezi prin viata de unul singur… sa te concentrezi pe cariera pana la un punct si abia apoi sa dai frau liber emotionalului. Insa natura omului nu e reprezentata doar de rational ci de un un amestec perfect intre emotie si ratiune. Normal ca exista un compromis aici pentru ca nu poti obtine nimic fara compromisuri dar daca stii cum sa-ti gestionezi deciziile vei ajunge sigur intr-o armonie a celor doua aspecte.
Asadar persoanele care isi scufunda corabiile sentimentale pentru a se concentra pe cariere gresesc enorm. Absolut valabil si invers. Pentru ca oamenii nu sunt construiti sa gandeasca asa. Sunt facuti sa caute intreaga lor viata echilibrul.

S-a demonstrat ca persoanele care se afunda in singuratate cautand succes in cariera raman cu sechele pe termen lung si devieri drastice emotionale tot restul vietii indiferent daca ulterior cauta sa-si intemeieze o familie. Adica odata ce te-ai obisnuit sa fi singur vei ramane cu nevoia asta si dupa ce te casatoresti, faci copii etc. Iar starea asta va dauna familiei tale.
Aceeasi problema o au si persoanele care renunta la cariere in totalitate pentru viata de familie. Raman o viata intreaga cu frustrarea ca nu au realizat nimic profesional si vor da vina pe cei dragi. Deci extremele nu sunt solutii viabile pentru ati ghida directiile.

Ce te poate motiva mai mult in lumea asta decat simplul gand sa imparti? Bucurie, satisfactie, emotie, reusite s.a.m.d. Ce e mai frumos decat sa construiesti in ambele planuri impreuna? De ce sa spui da si nu cand poti spune da si da!

Asadar atunci cand iti ingradesti dreptul la a iubi, la a simti fiorii indragostelii… la avea armonie si iubire in tandem cu succesul… gandeste-te la tine! Si nu-ti fie teama sa fii dependent de partener/a pentru ca dependenta asta s-ar putea sa te faca un om mai bun! S-ar putea ca fericirea din viata de cuplu sa-ti aduca zambetul pe buze si sclipirea de care ai nevoie si in cariera.

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Gand Motivational

Welcome to Happyland

Fericirea nu se vede! Si daca e dureaza Putin. Totul.. e plin de venin!

Spunea un vers hip-hop acum o vreme. E adevarat intr-o oarecare masura! Cea mai bine dozata idee din versul asta este ca nu se vede. Apoi e la fel de real faptul ca fericirea este o stare marunta ce apare periodic… nu este ceva permanent. Cineva spunea acum multa vreme ca fericirea e ceva marunt… ca bataia unei aripi. Apoi cercetatorii britanici (evident) spuneau tot acum vreo cativa ani ca fericirea e o „boala psihica”. Cu totii o cautam desi nu suntem deplin convinsi ce reprezinta ea. Iar veninul este evident ratiunea. Cu cat esti un om mai rational cu atat ai mai putine sanse sa gasesti fericirea… dar…

Ce este fericirea?

Raspunsuri putem gasi in fiecare chestie ce ne trece fugitiv prin cap. Putem gasi fericire intr-o floare, intr-un apus de soare, intr-o imbratisare, in zambetul unui copil sau al unui batran, in ochii iubitei, intr-o victorie in sportul pe care-l practicam, in culoarea masinii sport pe care am cumparat-o (cu bani munciti sau nu), in ultimele randuri ale unei carti, intr-un orgasm, intr-un pahar, intr-o tara straina, intr-un peisaj montan, intr-un foc de tabara, intr-un semineu, intr-o nota de 10, intr-o casa, intr-un job bine platit, intr-o inghetata sau o ciocolata, intr-un film, intr-o melodie, intr-un concert, intr-o biserica, intr-o icoana, intr-o poza, intr-un vis implinit, in revederea unui prieten, etc.

Dar reprezinta toate astea “FERICIREA”? Definitia cuvantului e simpla si concreta:
Fericire = Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.
De aici constat ca nu e nevoie de nimic din toate astea de mai sus, pentru a fi fericit. Ai putea trai intr-o celula 2/2 si sa nu ai nimic din cele de mai sus, dar sa fii fericit.
Fericirea este de fapt legatura dintre personalitatea ta si sufletul tau. Nu tine de materie, ci e o stare de intelegere de sine pe care o poti avea foarte usor prin autosugestie.
Amagire!! ar urla realistii.

Si poate ca ar avea dreptate… dar pana la urma este o alegere de a te autoconvinge de o stare de bine. Poti gasi fericire in ajutorul dat unui gandac, sau in imaginea unui carbune la fel de usor cum o poti gasi in ochii iubitei. E doar vointa ta de a te impaca, cu propriul eu atunci cand etichetezi tot ce te inconjoara.

Sa luam un exemplu simplu – 3 oameni:

Unul casatorit cu o femeie deoebita, managerul unei firme internationale, conturi de 7 cifre in banca, masina, iaht, 2 copii destepti, e mereu pe drumuri dar isi face concediile cu familia in insule exotice.

Al doilea un batran ce nu are nimic din toate astea si care locuieste pe malul marii pe o insula unde soarele se oglindeste in fiecare dimineata cu o culoare rosiatica. E pescar si munceste toata ziua pt a trai. Are o casa modesta si darapanata in mijlocul unui lan de maci, pe care o repara mereu cu mana lui, si un caine batran ce ii tine mai mereu companie.

A treia persoana este  o femeie singura care a trecut prin multe chestii si a muncit din greu insa a reusit sa-si creasca cei trei copii si sa-i indrume spre directii decente in viata. Toti sunt la casele lor acum si au cariere prospere. Ea e singura acum insa primeste saptamanal vizitele lor.

Care sunt sansele ca cel de-al doilea sa fie mai fericit decat primul? Mari? Mici? Care sunt sansele ca femeia sa fie mai fericita decat batranul pescar? Care sunt sansele ca managerul sa simta mai multa fericire decat ceilalti doi?

Nu putem afla decat daca intram in sufletul lor. Daca transpunem egoul nostru in pielea lor. Dar si atunci ne racordam doar la nevoile noastre. La sistemele noastre de valori. Insa ce vreau sa punctez eu este ca fericirea nu e materiala si nici nu o poti cantari prin deznodamantul etapelor din viata noastra. Fericirea salasluieste in noi, in modul nostru de a gandi si de a accepta tot ce ne inconjoara. Fericirea nu se castiga. Fericirea e un mod de viata.

Daca am reusi sa eliminam orice conditie din calea zambetelor noastre, daca am deschide ochii larg sa privim dincolo de lucrurile complicate de mintile noastre hapsane si daca am pretui simplitatea existentei noastre si am intelege frumosul fara alte explicatii am face un pas inainte!
Daca am reusi, doar vorbind cu noi insine, sa ne umplem sufletele de caldura si lumina am fi mult mai aproape de borna pe care scrie mare:

Welcome to Happyland!

Categories
Gand

Ce sunt imbratisarile? Portite spre o alta lume!

Omul.

O specie inteligenta. Creiere dezvoltate ce tanjesc dupa evolutie, dupa cunoastere, dupa explorare.

Suntem crescuti sub semnul individualitatii. Suntem invatati sa fim independenti. Sa ne cladim integritatea pe structura noastra strict individuala.

Suntem practic impinsi inca din leagan spre un egoism tipic omenesc ce nu are nimic de-a face cu ceea ce reprezinta de fapt sufletul nostru. Sa fim unici. Sa ne gasim un stil propriu… sa facem lucrurile in felul nostru.
Insa departe de toate aceste lucruri ce ne definesc… exista clipe unice in drumul nostru in care ne dorim sa impartim. Si cel mai simplu si mai concret mod de a face asta este prin a desface larg bratele si a primi aproape de inima noastra un alt om drag. Chiar daca e pentru o secunda sau minute in sir, caldura oferita si ideea ca inimile ne sunt atat de aproape sunt cele ce ne fac fericiti!

De ce credeti ca avem atat de mare nevoie de imbratisari? De ce dupa momentele sexuale pline de pasiune exista acea imbratisare ce sigileaza legamantul?
De ce dupa fiecare moment maret al existentei noastre simtim nevoia sa imbratisam pe cineva drag? Dupa vestile bune ne bucuram sarbatorind in primul rand cu o imbratisare?

Dupa vestile rele ne gasim alinare intr-o imbratisare. Cand simtim ca vrem sa fim alaturi de cei napastuiti totul incepe cu o imbratisare. Cand ne aratam afectiunea copiilor nostri ii strangem in brate! Parintilor asemenea! Cand ne reintalnim cu oameni dragi noua dupa ani si ani primul lucru pe care-l facem este sa-i strangem tare in brate. De ce atunci cand ascultam muzica simtim in acelasi timp nevoia sa impartasim emotia? Prin dans! O imbratisare armonioasa!

De ce atunci cand avem impresia ca intreaga noastra lume se destrama si se face scrum o simpla imbratisare ne poate face sa renastem din cenusa? De ce atunci cand oamenii dispar de pe pamant gestul ce ne lipseste cel mai mult este acceasi imbratisare… sfanta? De ce atunci cand reusim cu truda si sudoare sa ducem la bun sfarsit telurile noastre… nimic nu e cu adevarat complet fara o imbratisare care spune tare si raspicat: Am Reusit!

De ce toate emotiile traite in lumea noastra simpla au nevoie de cate o imbratisare?
Pentru ca imbratisarile reprezinta singura forma umana de a contopi fizic ceea ce subconstientul ne dicteaza in fiecare secunda. Ca sufletul nostru este proiectat sa se uneasca cu alte suflete!
Imbratisarea este singurul gest ce trece de realitatea noastra pamanteana. Imbratisarea e o portita minuscula spre o alta lume. O alta dimensiune in care sufletele noastre se contopesc in voie lasand energiile sa se intrepatrunda!

Va imbratisez!
Cristian Greger
noi doi draw

Categories
Gand Luminile Umbrei

Creionul

Privesc intreg biroul in lumina linistita a veiozei… si tot ce vad pe intinderea aceea plictisitoare de lemn este o coala alba de hartie si un creion. Un cadru ars de simplitate, captiv in banalitate.. intr-un “normal” incredibil dar in acelasi timp cald… ca si cand de sub birou urmeaza sa erupa o pufna vezuviana. Sa arunce si sa scuipe pietre, magma si lava imaginatiei. As putea compara intreg cadrul cu un vulcan submarin care erupe iar in urma acestei actiuni se naste o insula.

Pun mana pe creion, il prind cu degetele si ii simt fiecare extremitate intre amprente. In interiorul lui se gaseste infinitul, se gaseste “orice-ul” ce deschide si cele mai ferecate porti ale imaginatiei. Se gaseste cate putin din fiecare notiune pe care mi-o pot inchipui. In interior se gaseste Arta, Religie, Ura, Dragoste, Stiinta, Literatura, Bunatate, Rautate, Cultura, Banalitate, Ironie, Realitate si probabil inca alte n’spe mii de cuvinte…

Creionul acela contine absolut tot ce pot spune despre mine… sau despre viata mea, despre voi despre viata voastra, despre ei si viata lor. Il privesc cum isi apropie mina de albul imaculat al hartiei si cu sunet scrasnit lasa urme din fiecare notiune exprimata mai sus. Desene, versuri, proza, scheme, portrete .. absolut orice. Creionul acela imi poate fi cel mai aprig dusman, cel mai bun prieten sau cel mai ilustru necunoscut. Poate fi o dilema sau rezolvarea celor mai incuiate probleme.

– Creionul asta are suflet. Imi repet mereu in gand

– De dat, sau de primit! Ma completeaza el cu o voce grava.

Privesc apoi tot ce ma inconjoara in camera.. fiecare obiect, fiecare umbra , fiecare amintire si realizez ca mina aceea cenusie poate exprima tot ce privesc prin simple miscari ritmice, ce-i drept dictate de creier, a unei maini ce il conduce. Privesc pe fereastra la fel.. ma plimb prin gari, tari straine, muzee, trec poduri peste rauri involburate, vizitez fabrici, urc in lifturi ce se ridica zeci de etaje, ating zi de zi mii de obiecte care au la baza un creion.

Intreaga istorie, intreaga geografie si toate descoperirile omenirii au avut ca punct de pornire in transmiterea cunostintelor un creion. O mina cenusie sau neagra ce a lasat urme in diferite locuri pe diferite hartii..

Tone de talent din lumea asta mare s-au contopit cu aceste urme lasate de un creion … si au creat lucruri de apreciat. Fiecare tablou celebru si-a inceput existenta cu o schita trasata de mina unui creion. Fiecare cladire magnifica din lumea asta a avut la baza acelasi creion. Fiecare dictionar a fost mai intai scris si adunat laolalta cu ajutorul unui Creion. Cu toate astea un creion e poate cel mai banal lucru pe care il poti observa pe un birou… Poate mai banal decat acea coala de hartie alba.

Gandul insa ne poate relata importanta lui in viata noastra de zi cu zi. Deci existenta noastra e mult mai strans legata decat ne inchipuim de… un “simplu” Creion.

Categories
Gand Luminile Umbrei

Linistea Diminetii

M-am trezit ca de obicei inainte ca lumina difuza a diminetii sa-si faca loc timid printre jaluzele. Am ramas cateva minute nemiscat cu ochii inchisi ascultand respiratia ei. Cat de bine e sa te trezesti langa omul pe care-l iubesti.

M-am ridicat in intunericul diminetii si am aruncat pe furis o privire afara, lasand pentru o secunda imaginea rece a zapezii asternute pe strada sa-mi faca pielea de gaina. Am imbracat halatul pufos ca sa scap de senzatia de frig am iesit cu laptopul in brate si mi-am stabilit in linistea diminetii biroul… pe masa din bucatarie.

Ibricul rosu, apa, foc la aragaz, zahar, cafea si trei minute mai tarziu tabloul ideal pentru a scrie era completat de cana mea in dungi ce imprastia miros de dimineata.
Am deschis fereastra si am fumat repede o tigara sorbind cu nesat din cafea in timp ce gradele negative m-au ciufulit si mai tare. Am inchis geamul disipand zgomotul orasului. Mi-au multumit si florile din pervaz.  In fundal se mai auzeau ritmat acele ceasului de pe perete ce imi spuneau pentru a mia oara ca timpul trece.Mi-am spus: „sa nu fiu pesimist astazi!”.

S-a luminat de zi intre timp si pe fereastra priveam cateva vrabiute ce-si curatau penele zgribulite in pomul din fata ce se inclina in adierea vantului. In pom, razlet, rezistau eroic cateva frunze vestejite de anotimp. Am zambit! E ca in viata! Unii cad si se pierd in țărîna, altii rezista cu indarjire si la trecerea anotimpurilor.

Nu am un subiect fix pe care sa-l aleg astazi pentru blog si nici nu vreau sa caut in mormanul de idei de dezbatut pe care il am inmagazinat in cap. Astazi vreau doar sa pretuiesc momentul asta. Pentru unii oameni clipele acestea singuratice de inceput de zi sunt izvor de inspiratie. Sunt ceea ce ne pune in miscare si ne forteaza sa zambim de la inceputul zilei. Sfant!
E pur si simplu Linistea Diminetii!
O zi magnifica dragilor. Cris.

Categories
Gand

Bye 2015 si let’s do it 2016

Am tot amanat articolul asta… sperand ca voi prinde o zi in care sa-i dau si o nota funny dar tinta mea pentru anul in care tocmai am intrat este cat se poate de serioasa.
Let’s do it 2016! Stiu ca suna a reclama de produse sportive insa este doar titlul potrivit cu feelingul pe care il am vis-a-vis de anul 2015 atat de plin si evident de speranța ca 2016 va fi la fel de plin dar intr-o nota mult mai optimista.

2015 a fost un an frumos dar fantastic de greu. Spun asta prin prisma celor pe care-i iubesc si a evenimentelor traite împreuna. Un an in care am vazut multe si am trait experiențe variate ce m-au facut sa fiu mai bun si sa descopar alte laturi ale propriului EU… insa mai mult decat atat cred ca anul asta a sudat enorm relatia mea. As fi ipocrit sa spun ca toate au fost bune asadar am trait si experiente neplacute si clipe fantastice insa ce sens are viata daca totul e mereu roz si mieros? Pentru a evolua ai nevoie de incercari! Si ce mod poate fi mai bun decat sa faci asta in doi? A fost un an plin de calatorii in principal pentru cariera sportiva a Alexandrei. Ma bucur ca atat cat mi-a permis experienta de viata i-am fost alaturi intr-un an dificil. Am vazut locuri minunate si am cunoscut mai multe soiuri de oameni. Am avut de invatat de la fiecare dintre ei cate putin indiferent din ce colt al lumii erau. Apoi 2015 a fost anul in care m-am desprins temporar de domeniile mele de activitate… izbindu-ma de cu totul si cu totul alte lucruri de facut! Din nou experienta acumulata. Alte pietre asezate mai stramb sau mai drept in fundatia caracterului meu aprins.

In anul nou vreau sa devin si mai bun in tot ceea ce fac si mult mai intelegator cu oamenii din jurul meu. Vreau sa inspir si alti oameni si sa-i ajut! Ce-mi doresc mai mult si mai mult? Sanatate pentru toata lumea dar si capitole frumoase pentru mine. Poate proiecte noi, poate curajul necesar sa fac pasi mari spre un viitor mai bun. Daca pe final de 2015 am reusit sa renasc blogul in 2016 vreau sa-l cresc frumos, cochet si in acelasi stil consacrat. Veti avea parte si de articolele cu mesaje adanci insa si ironii sau interviuri cu diferiti oameni interesanti din jurul meu.

Imi doresc mult un parcurs bun pentru iubita mea… si rezultate demne de talentul si valoarea ei. As cere demiurgului responsabil cu planificarea si  lucruri minunate familiei mele. Imi doresc in noul an luciditate pentru toti romanii pentru ca ne aflam intr-un an al schimbarii si cred ca daca fiecare om din tara asta contribuie, chiar si putin… cat negru sub unghie, la bunastarea generala… putem trasa cel putin o directie corecta spre o viata decenta in tarisoara noastra draga. Apoi vreau ca in 2016 sa pot sa-mi vad toti oamenii dragi mie! Voi face tot posibilul sa-mi vad parintii si fratii … raspanditi prin diferite colturi ale globului.

Mai vreau de la 2016 ca bunul meu prieten Dodo sa-si gaseasca directia potrivita lui si in plan profesional si sentimental! 😉 iar eu ii voi fi alaturi indiferent ce…

Si ca sa inchei cum simt ca e frumos… anul asta voi incerca sa iubesc si sa-mi pretuiesc iubita cel putin la fel de mult ca pana acum!
La multi ani si un 2016 plin de zambet dragilor!
Let’s do it!
alexandra si cristi

Categories
Gand

33 going on 24 – Craciun Fericit

Imaginati-va un moment cald si luminat, potrivit sarbatorilor de iarna. Iata-ne in ajun de Craciun, la o cafea savurata in tihna, alaturi de cei dragi si cu ganduri bune, printre arome de brad, cozonac si vin cu scortisoara. Suna deosebit, nu-i asa? Insa pentru mine ziua asta inseamna putin mai mult. Inseamna ultima zi in care am o anumita varsta. Frumoasa, in floare, cum ar spune draga mea bunica. Dumnezeu s-o hodineasca!
Initial vroiam sa scriu, oarecum ironic, despre pragurile pe care le depasim odata cu varsta… indiferent daca ne dorim sau nu! Insa fiind inconjurat de oameni frumosi si buni… si de familie… si de iubire am scris o scrisoare pentru Mosu’ in care am scris ce-mi doresc pentru fiecare om in parte… dar parea plictisitor sa enumar toate dorintele respective si am scurtat drastic postul asta. Nu e loc de ironii in ajun de Craciun si simplitatea e exact ceea ce cautam.
Am prietenii ce dainuie peste decenii indiferent de kilometri ce ne despart si le multumesc prietenilor buni pentru ca exista. Sunt cu gandul la fiecare dintre ei. Zboara ganduri bune catre Cluj, Brasov, Medias, Dumbraveni, prin capitala noastra aglomerata si pana la New York.
Sunt cu gandul la Familia mea si-l trimit cu zambete cu tot prin Brasov, Codlea, Medias, Germania, Spania si America. Deci iubire indiferent in ce colt al lumii se afla. Ii iubesc si ii pretuiesc pe toti si le doresc sa aiba de la Mosu liniste, caldura sufleteasca si impliniri pe toate planurile in anul ce urmeaza!

Iar pentru mine… de Craciun si de ziua mea nu-mi doresc decat sa fiu sanatos si voios… Poate sa cer de la Mosu’ putin mai multa rabdare si intelegere, inspiratie pentru toate proiectele pe care le am in derulare si niscaiva curaj sa schimb ceva in jurul meu… asa tineresc! Ca doar odata treci de la varsta de 33 la cea de 24 de ani 😉
Sunt inconjurat de dragoste si bunatate si acasa. Asa ca si anul acesta parintii Alexandrei sunt cei ce-mi daruiesc caldura sarbatorilor de iarna si nu pot decat sa ii iubesc la fel de mult si eu.
Voua cititorilor va doresc ca spiritul Craciunului sa aduca magie in sufletele voastre si toate dorintele sa vi se indeplineasca!
Iar pentru dragostea mea… All i want for Christmas… is YOU!
Sarbatori Fericite!

Categories
Gand Luminile Umbrei

POVESTIND CU UN TREN

Pentru ca mi-e dor de zapada si de iarna in general…
Medias Decembrie 2003.Gara.

Cadeau fulgi de nea… atat de multi si atat de apropiati incat abia puteai zari o silueta la zece metri. Aveam impresia ca se aduna premeditat in apropierea fiecarui om de pe strada parca plini de dorinta. Dorinta de a se incalzi.. dorinta de a se topi pe vesmintele colorate sau pe pielea zbarcita de frig.

Undeva foarte aproape se distingea silueta unui vagon singuratic de marfar.. lasat acolo parca in mod deliberat pentru a atenua senzatia de despartire. Ideea ca cineva ramane si cineva se duce. Sinistru!

Asteptarea te face sa-ti imaginezi tot felul de chestii. Imi bagasem barbia in geaca si mainile in buzunar in speranta ca nu voi simti atat de acut frigul si imi infasurasem fularul de doua ori peste jumatate de fata. Mai erau 15 minute pana la ora sosirii rapidului de Bucuresti iar frigul parca scormonea in organismul meu dupa cine stie ce comoara plina de viata. M-am asezat pe geanta inghetata si am inchis ochii. Simteam fulgii pe fata, pe pleoape si in fiecare loc in care aveam o bucatica de piele dezvelita intr-un asalt incredibil.

– Hai odata ca nu mai suport! Imi spuneam la fiecare 5 secunde in gand.

Imi imaginam fata locomotivei fioaroase care razbeste prin atata zapada pentru a veni sa ma scuteasca de frigul si zapada de afara. Am inceput sa povestesc cu ea. Imi spunea cat de mirific este totul in drumul ei… trecuse peste munti, vai, rauri, paduri dese, orase albite de anotimp. Rasunase in catunele linistite de pe parcurs, lasand in urma doar ecoul sacadat. Imi spunea despre oamenii din vagoane si despre felul lor de a fi. Povestile fiecaruia, cartile pe care la citea fiecare si despre gandurile ce se pierdeau in urma pentru a imbogati parca locurile singuratice.
Imi spunea despre animalele ce stau pitite in tufisuri nemiscate cand trece maiestuos prin paduri si cum ele nu fac altceva decat sa clipeasca ritmic parca salutand timid… civilizatia.
Imi spunea despre salutul obisnuit al fiecarei gari care rasuna pana in adancul padurilor sau se pierdea printre cladirile cenusii ale oraselor. Descria cutele de pe fruntile oamenilor adancite parca de timp si intamplari misterioase.
Imi spunea cat de multe lucruri a invatat de la brazii inalti ce privesc peste hotare si cate sfaturi a ascultat de la stejarii batrani si scorburosi din margini de padure. Erau ani de cand cutreiera tinuturi peste tinuturi iar timpul impietrise in sufletul ei idea de hoinar.
Adunase atat de multe amintiri incat ma gandeam la mine si la cat de neinsemnat sunt eu in existenta ei.
Sunt doar unul din miile de oameni care poate au avut aceleasi ganduri sau altele mai triste sau mai vesele… sunt doar unul dintre acei oameni pe care ii “salveaza” din frig si ii poarta prin lume si prin timp spre locuri despre care va urma sa auda in urmatoarea mea calatorie.
Uuuuuuuuuuuuuuu! Se auzi in departare. Apoi o soapta la ureche: Am sosit dragule calator!
– Trenul Rapid nr. 340 de la Satu Mare cu directia Brasov-Bucuresti Nord soseste in statie la linia 2. Trenul are in compunere vagoane…
Cateva zeci de secunde si sosi in gara prin aburi si spulberand zapada de pe peron. Se deschise usa si am simtit caldura care navalea lasand in urma acel iz intepator specific trenurilor. Am urcat mi-am cautat locul si m-am asezat zambind. Am inchis ochii in speranta ca va avea chef sa povestim si pana la destinatie… Am adormit molesit de caldura. Ma simteam in siguranta in incinta unui batran atat de intelept!

Aproape de Brasov am deschis ochii .. privind pe geam aveam impresia ca ma dojeneste .. : Hei trezeste-te! Pierzi frumusetea locurilor prin care treci! imi spunea. Am luat atunci o foaie de hartie si un creion si am inceput sa scriu despre locurile prin care treceam fugitiv despre oamenii pe care ii vedeam si despre cat de trecatori suntem prin viata. Acum stau si ma gandesc ca o mare parte din ceea ce sunt s-a cladit in timp prin Trenuri.. si nu pot decat sa multumesc.. sa inchid ochii si sa-mi amintesc de calatoriile poate alteori considerate .. banale!