Categories
Fata cu palarie Gand Motivational

Simple ganduri si simtiri

Traim la suprafata.

Nu suntem obisnuiti sa avem conversatii sincere,din suflet.
Ne este greu. Ma uit in jurul meu si parca prea putini dintre noi avem curajul sa mergem dupa ceea ce ne dorim cu adevarat. Multi dintre noi nu sapam suficient de adanc pentru a afla ce ne dorim cu adevarat. Societatea ne influenteaza. Ne spune cum trebuie sa fim,iar noi o ascultam, si de asta,suntem amortiti.

Viata ar fi mult mai frumoasa daca am avea conversatii sincere unii cu ceilalti. Daca am fi sinceri cu noi insine si cu cei din jur. Insa ne trebuie curaj pentru a face asta,avem nevoie sa fim chiar vulnerabili,iar vulnerabilitatea pare a fi cel mai rau dusman al nostru. Insa,daca sapam suficient de adanc, putem vedea ca ea de fapt poate fi aliatul nostru de nadejde.

Societatea cumva ne indeamna sa ne ingropam sufletele in favoarea sigurantei financiare,la fel cum, definitia succesului mi se pare total eronata. Cu totii stim deja ca a avea bani,nu este neaparat egal cu fericirea,si totusi, prea multi parca alergam dupa asta.

Stiti care este definitia succesului pentru mine? Fericirea. E pacat ca nu suntem invatati despre fericire inca de mici copii,ar trebui predata la scoala dupa parerea mea,dar pana la urma, ce stiu eu?

Hai sa vorbim umpic si despre dragoste,despre aia adevarata. Simt ca majoritatea dintre noi nu avem curajul sa traim dragostea adevarata. Ne gandim ca poate e prea frumos sa fie adevarat si ne este teama de a fi raniti, insa ea exista, dragostea exista, avem nevoie sa ne deschidem si sa fim noi insine, sa ne dam voie sa fim vulnerabili,sa renuntam la control,sa ne dam voie sa simtim, ceea ce nu e tot timpul usor.

Simt in oameni o mare teama de conexiune. O mare lipsa de comunicare, o lipsa de apropiere,si cu astea,o suferinta muta. O suferinta care ajunge sa faca parte din noi,care ajunge sa ni se para normala,ceea ce este foarte trist…

Haideti sa ne bucuram, sa dansam, sa imbratisam, sa iubim, sa simtim, sa comunicam, si haideti sa nu mai fim rai unii cu ceilalti,ca nu ne aduce nimic bun.
Haideti sa nu uitam ca avem o singura viata si ca e pacat sa nu ne bucuram de ea.

Categories
Film Macarenii Motivational Video Vlog

Cand ai simtit ultima oara ca traiesti cu adevarat?

Categories
Motivational

Jocul vietii sau cum ar trebui sa jucam jocul vietii noastre

Ne trezim in fiecare dimineata avand anumite scopuri marunte in mintile noastre zbuciumate.
Si inca din timp ce asezam ibricul cu apa deasupra flacarii aragazului ne gandim la cate unul din scopurile acelei zile. Ne gandim la ce avem de facut, la cum vom face ceea ce ne-am propus si sadim speranta ca totul va merge asa cum ne-am propus!

Apoi sorbim cu nesat din cesti cafeaua fierbinte. Licoarea aceea sacra ce ne alunga somnul si ne da aripi in zborul acesta catre necunoscut. Catre scopul final. Intram in jocul celor 24 de ore in care simtim nevoia sa realizam lucruri. Sa rezolvam probleme. Sa jucam jocul finit al acelei zile! Si cam asta facem!

Insa partea interesanta nu va sta niciodata in atingerea acelui scop ci in drumul catre atingerea lui. In modul in care realizam chestii.  Si mai mult decat atat… nu va conta niciodata rezultatul acelei zile… ci continuitatea lui.

Omul nu se va simti multumit de realizarile din cele 24 de ore ci de faptul ca povestea merge mai departe. E vorba de un alt nivel de a privi viata in general. Care da! Este un joc. Insa diferenta o va face perceptia asupra acestui joc.

Un joc finit este jucat pentru a castiga odata sau a pierde odata! Insa un joc infinit are ca scop sa continui sa joci (Kevin Kelly)
Nu e vorba aici despre jocurile placerii sau despre sport ci despre un mod de a trai!

Asadar nu cautarea acelui cuvant mult dorit ne intereseaza. Nu vrem doar „reusita” nu vrem doar „trofeul” nu vrem doar „castigul” acelei zile. Cuvantul care ne intereseaza este cel care conteaza: „Continuitatea„. Pentru ca din continuitate se trage adevarata evolutie! Prin jocul infinit devenim mai mult! Ne extindem mintile in zone neexplorate si explodam pur si simplu accelerand mereu catre o versiune infinit mai buna a fiintei noastre!

Asadar in ziua in care vei citi asta… sorbind dintr-o ceasca aromata de cafea gandeste-te ca toate planurile pe care le ai pentru ziua respectiva reprezinta de fapt doar o caramida marunta intr-o constructie imensa. Si important nu este ce vei face azi ci cum vei face astazi in asa fel incat maine si poimaine si raspoimaine sa o faci mai bine!

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Luminile Umbrei Motivational Opinie

Dincolo de cuvinte

Vorbe! Zi de zi ne perindam printr-o sumedenie de discutii legate de ceea ce facem, de barfe cu nonsens, de idei generate de unii si transmise din gura-n gura de oamenii din anturajele noastre.

Citim ziare, reviste, carti, internetul si peste tot sunt insirate cuvinte, vorbe, expresii si iar cuvinte peste cuvinte intr-un amalgam etern ce reprezinta informatia. Mai mult sau mai putin importanta.

Daca la inceputurile umanitatii exista un numar mic de cuvinte ce probabil aveau legatura cu activitatile din cadrul familiilor, triburilor, gintilor… in timp, in functie de zona si de acceleratia pe scara evolutiva s-au nascut zeci de mii de sunete modelate si asociate cu diferite „chestii”. Incepand de la cele mai rudimentare nevoi pana la cele mai adanci emotii.

Cuvintele sunt modul omenirii de a transmite tot ce genereaza creierele noastre. Cuvintele explica tot ce ni se intampla si daruiesc celor din jurul nostru senzatii… Comunicarea a fost mereu unul din principalele motoare ale evolutiei speciei noastre.
Insa am ajuns in stadiul in care cuvintele sunt mai mult decat sunete asociate obiectelor, actiunilor ori trairilor.

Odata cu aparitia scrierii cuvintele au devenit unelte, au devenit arta, au devenit muzica, au devenit invataturi sau politici si modul de a transmite foarte mult. Cuvintele au devenit scripetii ce sustin dezvoltarea noastra ca indivizi intr-o societate guvernata de comunicare!

Insa… in ziua de azi puterea cuvintelor este atat de mare incat trebuie sa te intrebi mereu: ce se afla dincolo de cuvinte ?

Un scop!

Practic in spatele fiecarui enunt incropit din cuvinte alese… cu grija sau fara… exista un interes.
Cand deschizi gura vrei ceva! Vrei ca cel de langa tine sa inteleaga ceva, vrei ca cel de langa tine sa faca ceva sau pur si simplu sa simta ceva!

Si este ciudat cum dependenta asta de vorbe ne-a acaparat de tot! Cuvintele sunt cele care ne marcheaza, cuvintele ne descriu si ne definesc, cuvintele ne fac sa explodam in mod pozitiv sau negativ… cuvintele ne mangaie si tot ele ne palmuiesc uneori. Cuvintele ne condamna si ne salveaza. Cuvintele sunt cele ce scot din noi tot ce este mai bun si tot ce este mai rau!

Depindem in proportie covarsitoare de cuvintele din jurul nostru!
Uneori ne pasa ce spun altii mai mult decat ce ne trece noua prin materia cenusie!
Alteori nu vedem realitatea din spatele propriilor noastre cuvinte!

Si ca sa ajung si la concluzia acestui post si sa reusesc sa sorb inca o gura fierbinte de cafea in dimineata asta guvernata de „vorbe”:
Dragii mei… cuvintele sunt doar cuvinte!
Dincolo de cuvinte stau FAPTELE!
TACE SI FACE nu e doar un proverb!

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Motivational

Adoptarea tacticii corecte: Cum reusesc tehnicile mentale sa creeze campioni?

Indiferent de domeniul in care activeaza o persoana, folosirea tehnicilor mentale corecte ii poate creea un culoar favorabil pentru obtinerea rezultatelor pe care si le-a propus. Implicarea mentalului in consolidarea unei anumite pozitii, in ceea ce priveste domeniul afacerilor sau cea sportului, constituie premiza dezvoltarii, pe viitor, a unui campion in acel domeniu. Tehnicile mentale sunt folosite cu succes si in domeniul jocurilor mintii, dar si in cadrul jocurilor de orice fel, asa cum sunt cele care se desfasoara in mediul online (e-games). Un psihic puternic ofera terenul fertil si favorabil “insamantarii” cu idei motivationale, care ii sunt desoebit de folositoare unui individ. Maximizarea performantei in orice sfera depinde foarte mult de aspectul mental al unei persoane, de modul in care aceasta si-a exersat aceste aptitudini pentru a obtine ceea ce si-a propus. O expresie latina reuseste sa redea cel mai bine esenta unui mental puternic: “spiritul domina materia”, asa cum o minte bine pregatita si intarita prin exercitii mentale, poate coordona foarte bine corpul in vederea atingerii scopului propus.

Unul dintre domeniile in care exercitiile mentale si un psihic puternic a creat foarte multi campioni este sportul. Multi dintre marii sportivi ai lumii au inteles ca dincolo de pregatirea fizica, pregatirea mentala este la fel de importanta, daca nu cumva, in anumite moment-cheie este chiar factorul decisiv, care face diferenta dintr un campion si un invins. Pentru un sportiv de performanta pregatirea fizica si mentala este foarte importanta, de aceea, in cadrul sedintelor de pregatire, acestea sunt structurate dupa cum urmeaza: pregatirea din punct de vedere fizic – 30%, pregatirea tehnica – 30%, pregatirea tactica – 25%, pregatirea mentala – 15%. Desigur, atunci cand parametrii tehnico-tactici si cei fizici sunt la nivelul optim, se poate creste procentajul alocat pregatirii mentale, astfel incat valorile obtinute sa fie egale, dat fiind faptul ca sunt la fel de importante pentru sportiv.

„Campionii nu se fac pe teren. Campionii sunt facuti din ceva ce ei au profund in interiorul lor – o dorinta, un vis, o viziuneMuhammad Ali, campion mondial de box la categoria grea

„Cred ca am fost puternic mental tot timpul, crezand in sansele mele de a invinge si fiind foarte concentrat, mai ales cand era greu”– Rafael Nadal, tenismen de performanta

„Cred ca este mai important mentalul decat fizicul, deoarece, daca esti bine mental iti poti ajuta corpul pentru a merge pana la capat” Dinara Safina, jucatoare profesionista de tenis

Dezvoltarea tehnicilor mentale se concentreaza pe partea motivationala, concentrarea si managementul de gestiune al trairilor emotionale, focusarea pe consolidarea increderii in fortele proprii, stabilirirea si modalitatea de atingere a obiectivelor propuse, integrarea rutinei la nivel concentrativ, prin care se urmareste atingerea nivelului de mobilizare si relaxare si gestionarea cat mai eficienta a acestuia, dezvoltarea unei gandiri constructive, precum si deprinderea tehnicilor cognitive.

cursa

In ceea ce priveste competitiile de e-games, mediul online abunda de tot felul de jocuri care reusesc sa captiveze atentia jucatorilor. Concurenta este intotdeauna acerba, mai ales ca ai de concurat impotriva a milioane de jucatori din intreaga lume. Pentru a fi un campion in astfel de jocuri, ai nevoie, cu siguranta, de un puternic nivel mental si de pregatirea acestuia la cei mai inalti parametri. De exemplu, jocul online Metin 2 este o competitie in care se intalnesc milioane de jucatori de pe intreg Mapamondul, iar unul dintre razboinicii pe care ti-I poti creea este denumit Razboinicul Mental sau Tanker.

Faptul ca este o minte puternica intr-un corp puternic il face unul dintre cele mai iubite personaje, ceea ce ii confera posesorului sau abilitatea de a deveni campion intr-un timp mult mai scurt. Asemenea acestui personaj, campionul dintr-un joc trebuie sa fie preagtit pentru orice situatie, trebuie sa stie sa pareze orice lovitura sis a aiba pregatite sute de strategii pe care sa le adapteze in functie de situatiile cu care se confrunta. Atunci cand esti campion, nu exista puncte slabe, mai ales la nivel mental; esti preagtit pentru orice, oricand.

Un alt segment al domeniului jocurilor in care pregatirea mentala joaca un rol deosebit de important este cel al jocurilor mintii din cazinouri. Unul dintre cei mai cunoscuti jucatori profesionosti de poker, Daniel “Kid Poker” Negreanu, si-a castigat faima de campion, dovedind tuturor ca o pregatire mentala puternica este extrem de utila si trebuie sa stii cum sa gestionezi riscul, mai ales atunci cand nu ai “maini bune” la joc. Este cunoscut drept unul dintre cei mai abili “cititori” ai mimicii si gesturilor adversarilor, fapt care l-a ajutat de foarte multe ori sa castige, in situatii in care nu parea a avea sorti de izbanda. Daniel Negreanu este de parere ca mentalul sau puternic porneste din cunoasterea regulilor jocului, ceea ce i-a oferit posibilitatea de a fi relaxat mental chiar si in situatiile-limita. Faptul ca si-a creat o rezistenta mentala puternica in fata eventualilor factori perturbatori (grimasele adversarilor, diversele lor povestiri cu care urmareau sa-l induca in eroare asupra cartilor pe care le aveau, modului in care se imbracau, etc.) l-a ajutat de foarte multe ori sa invinga. Pregatirea creierului pentru diverse cazuri, stabilirea unor potentiale strategii in functie de situatia de joc, identificarea anumitor tipare in gestica adversarilor, pastrarea concentrarii, acestea sunt cateva dintre modurile in care se creeaza un campion in domeniul jocurilor.

Nu de putine ori despre lumea afacerilor s-a spus ca este o lume in care supravietuiesc doar cei puternic mental. In afaceri, cea mai puternica arma pe care o are la dispozitie orice afacerist este creierul sau, iar reusita actiunilor sale depinde foarte mult de modul in care strategia sa este mai avantajoasa in comparatie cu cea a adversarului. Este ca intr-un joc in care ambii concurenti au sanse egale, iar diferentierea in favoarea campionului o va face cel mai bine pregatit creier. Respectarea regulilor de afaceri impune identificarea acelor strategii care sa ofere solutia castigatoare, iar de multe ori, “razboiul nervilor” este cel care ofera castigatorul. Tocmai de aceea, un psihic puternic este mai mult decat necesar, acesta oferindu-I celui in cauza echilbru mental si puterea de a-si sustine tactic ape termen lung, dobandind succesul dorit. Eliminarea situatiilor stresante, capacitatea de a analiza in detaliu anumite cazuri care pot pune in pericol buna desfasurare a afacerii, stabilirea unei tactici eficiente si determinante in identificarea celor mai bune solutii pentru rezolvarea potentialelor probleme, viteza de reactie si pastrarea calmului si a echilibrului mental indifferent de ceea ce se intampla, acestea sunt doar cateva dintre elementele care definesc un campion in domeniul afacerilor.  Din cate se poate observa, pentru a deveni un campion, indiferent de domeniul in care aceste activeaza, pregatirea mentala reprezinta unul dintre cele mai importante elemente.

Categories
Motivational

Arta de a trai – sau de ce viata e o capodopera

Se spune ca aproape totul a fost inteles in existenta noastra, marea exceptie fiind cum sa ne traim viata. Asta pentru ca inca de la primul scancet de bebelus, fiecare dintre noi este influentat de o multitudine de evenimente ce ne ghideaza cursul in societate!
Ne desenam in mintile noastre atat de incarcate prea multe semne de intrebare si prea putine semne de exclamare!
Asadar cand spunem ca ne traim viata asa cum vrem… ca facem ceea ce ne dorim… ca avem niste principii clare… suntem de fapt naivi!

Viata este ghidata de ceea ce se intampla in jurul nostru. Si conditionata de locul nasterii, de pachetul genetic transmis, de actiunile semenilor nostri sau de conjuncturile in care suntem ghidati!

Asta nu inseamna ca nu putem sa ne transformam viata intr-o capodopera! Indiferent de directia in care suntem tarati, ne putem picta viata in culori vii!  Putem face alegeri concrete ce ne imbunatatesc traiul si simtul realizarii! Suntem o specie a schimbarilor.

Ideea perfecta, data de faptul ca suntem fiinte rationale, este ca ne putem estetiza viata.

Putem sa ne transformam povestea intr-un best seller!
Putem cauta milioanele de indicii pe care ni le ofera universul si sa ne folosim de ele pentru a trece prin viata intr-un mod care conteaza!
Putem transforma simplitatea si sinceritatea in arme teribile sau in cel mai puternic liant!
Putem iubi in cele mai inexplicabile moduri!
Putem sa facem performanta!
Putem sa cantarim obstacolele si sa invatam din ele!
Putem adauga mereu ceva nou in felul nostru de a fi!
Putem sa atingem limite si sa depasim granite pe care altii doar si le imagineaza… iar unii nici macar nu le inteleg.
Putem darui!
Fa lucruri care sa-ti umple existenta de bucurie si care lasa in urma ceva…
Putem inspira oameni si avem optiunea sa oferim simtiri!
Ne putem alinia cu eroii nostri si suntem capabili sa traim ca si cand am mazgali o multicolora capodopera.
Pentru ca viata e o arta!

Daca ceea ce lasam in urma este in aceeasi masura criticat si laudat, daca felul tau de a trai ridica sprancene sau genereaza invidie, zambete, mirare, apreciere… de fapt orice EMOTIE… viata ta, viata mea… este arta! Si cu totii suntem artisti!

Asadar artistule fa din viata o capodopera! Pentru ca poti!

Categories
Gand Motivational

De ce este omul nefericit? Sau despre esenta bolnava a speciei!

Zi de zi observ cantitatea de fericire scazuta drastic de pe chipurile oamenilor. Observ oameni care se complac in diferite situatii si traiesc intreaga viata neimpliniti.
Observ ca fiecare individ intoarce o clepsidra zi de zi si lasa nisipul sa se scurga sub acelasi trai innecacios, fara sa se bucure de micile placeri. Fara sa aprecieze frumosul din jurul lui, fara sa pretuiasca viata asa cum ar trebui. Viata trebuie venerata… caci este cel mai de pret dar primit de la universul asta infinit.

Una dintre maladiile incurabile ale omenirii este ca, desi ne aflam in era moderna si am realizat mai mult decat am fi visat vreodata ca specie, ramanem cu o insatisfactie cronica. Omul nu poate fi satisfacut de nimic. Asta pentru ca suntem niste aparate de dorit! Indiferent cat de mult am realiza vom dori mereu mai mult si mai mult… si mai mult… lasand acest fapt sa ne consume toata energia. Suntem construiti sa vrem tot… si mai mult decat atat!

E adevarat ca asa am ajuns in stadiul in care suntem acum. Am depasit granite incredibile in toate domeniile si in toate aspectele evolutiei… Am cucerit intreg pamantul, si oceanele si cerul… Am invatat sa ne scufundam si sa zburam si sa exploram cele mai adanci pesteri ale planetei. Am descoperit tehnologii la care nu am fi visat vreodata si am creat retele de comunicare fantastice! Am creat internetul si socializarea online, am explorat matematicile si fortele naturii si ne-am folosit de tot ce am invatat sa creem obiecte si sisteme care sa „ne faca viata mai buna”. Am ajuns pe Luna si am trimis sonde in cele mai indepartate colturi ale galaxiei noastre…

Insa este un paradox faptul ca exact aceasta dorinta de a explora, foamea asta pentru nou… pentru evolutie…  aceasta cautare eterna a nefamiliarului, atingerea performantei sau descoperirea necunoscutului, aceasta calitate ce ne face cea mai dezvoltata creatura de pe pamant… este exact cea care ne face sa ne simtim nefericiti cu „banalul… atins deja… al existentei noastre”.

Exact acest punct forte devine de fapt greutatea ce ne scufunda in adancurile nemultumirii! Este cea ce ne face nefericiti!
Este intocmai calitatea perfecta ce devine defectul absolut!

Esenta bolnava a speciei ce face omul sa se consume la nesfarsit… sa caute pana in ultima clipa ceea ce ar fi trebuit sa privesca in fiecare secunda a vietii lui… Simplitatea!

Si e trist ca nu exista niciun leac pentru asta!

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Motivational Opinie

Dezvoltare Personala – Un trend actual cu radacini antice

Povestind cu prietenul meu Hudi acum o buna bucata de vreme mi-a venit in minte o problema actuala cel putin interesanta.
In ultimii ani foarte multa lume a aderat la filozofia “Dezvoltare personala”. De fapt foarte multi oameni si-au schimbat stilul de viata si au incercat sa-si imbunatateasca principiile dupa care-si ghideaza existenta. Au aparut sute de carti, oameni de succes si-au etalat fara perdea “secretele” iar psihologii au incercat sa se muleze pe acest trend si sa induca starea de bine prin exercitii menite sa te faca sa intelegi ca starea asta este de fapt flexibila.

Multi au prins curaj si au devenit intreprinzatori dupa ce au aderat la astfel de filozofii. Acum stau si ma intreb… dupa ce am citit cel putin cateva duzine de astfel de articole sau carti… unde erau principiile punctate atat de asiduu in carti la inceputurile fiecarui om? Care erau lacunele trecerii noastre prin viata?
Auzim doar acum?

– Incearca sa faci ceea ce-ti place! – Pretuieste timpul! – Fa bine celor din jur si vei atrage la randul tau bine!
– Gandeste pozitiv! – Nu taragana lucrurile! – Incepe! – Munceste! Fa asta! Fa asa! etc.

A fost nevoie ca Paulo Coelho sa scrie “Alchimistul” pentru a intelege legile nescrise ale universului? Nicidecum.
Oare principiile astea au aparut in era postcomunista? Oare omul nu a realizat niciodata ca asa trebuie sa-ti traiesti viata? Oare conditia sociala iti impune sa traiesti stresat si umbrit de idei distructive? Bineinteles ca nu. Educatia mea, ca si a altora, a fost aceeasi: Bazata pe principii umane! Doar simplitatea de atunci si optiunile de autoeducare de acum ar putea fi diferite.

Hudi punctase un aspect important in toata ecuatia acestui articol. Modul in care omul priveste “Banul”. Modul in care ajungi sa intelegi sistemul in care traiesti si sa speculezi toti vectorii externi… transformandu-i in puncte de bifat pe un plan de dezvoltare personala sau dezvoltare a unei afaceri. Insa viziunea aceasta globala a dominat lumea financiara de foarte multi ani. Au existat mereu “minti luminate” care au privit in ansamblu evenimentele globale. Doar unii au speculat aspectele ce puteau fi speculate. Si nu vorbesc doar de piata bursiera, sistemele de asigurari sau creditare. Vorbesc de la scara mare pana la detalii banale din viata de zi cu zi a omului. Tot ceea ce se intampla este informatie. Cumularea informatiei si analiza ei genereaza idei. Omul este atat resursa cat si modul de aplicare. Observi ca omul mananca paine zi de zi … speculezi acest fapt facand o brutarie! Oamenii vor hartie igienica … dezvolti o astfel de afacere. Ai talent orator … satisfaci nevoia oamenilor de a te asculta. Observi ca oamenii vor masini la preturi bune … faci un site foarte bun de vanzari auto. Insa acesta este doar fitilul. Omul va alege mereu optiunile cele mai bune. Iar asta te impinge sa te cultivi, sa te dezvolti, sa evoluezi – pentru ca la randul tau sa oferi ceva de calitate.

Interesant este ca totul porneste de la ceea ce surprinde creierul tau. De la modul cum ti se deseneaza pe retina harta lucrurilor ce pot fi speculate din jurul tau.
Sa luam ca exemplu religia. Omul a avut nevoie sa creada inainte de toate intr-o entitate suprema. Cati au speculat acest fapt de-a lungul istoriei? Foarte multi! Oare au fost instruiti? Oare au citit carti de specialitate? NU! Au inteles ca realitatea pura este cel mai arzator carbune pentru focul lor.

Educatia de baza predata in scoli se rezuma la un numar -“n” materii. Se presupune ca multe din lucrurile invatate in primii 20 de ani din viata ar trebui sa ne foloseasca pe parcursul vietii insa de fapt nu e asa. Acestea sunt doar optiuni. Ne specializam in functie de ce gasim atractiv sau de ce ni se spune ca va fi folositor. Din pacate multi oameni se complac in situatii diferite in functie de necesitati. Asta pentru ca doar fac! Nu privesc si in ansamblu societatea in care traiesc. Nu realizeaza ca facand ceea ce-ti place va fi cu siguranta… un lucru facut mult mai bine decat altul ce nu-ti place.

Un alt exemplu ar fi societatea romana! Acum doua mii de ani romanii stiau ca starea de bine a cetateanului ori a soldatului reprezinta de fapt un plus. In politica, in dezvoltarea imperiului. Pentru asta puneau la dispozitia oricui optiuni: librarii, scoli, universitati, scoli de antrenament militar, ateliere de creatie, jocuri de societate, lupte de gladiatori, programe de ajutorare pentru sarmani e.t.c. Toate astea reprezentau alegeri pe care orice cetatean le putea specula in beneficiul dezvoltarii personale. Bineinteles si atunci – ca si acum – conditia sociala si nivelul de inteligenta puteau (sau nu)  sa limiteze capacitatea de dezvoltare a individului. Insa nucleul evolutiei individuale a fost, este si va fi mereu, viziunea asupra optiunilor pe care le vedem. Modul in care speculam tot ce ne inconjoara.

Si atunci: exista in ziua de azi mai multi oameni interesati de evolutia personala?
Desigur ca nu!
Este un trend nou?
NU! Este doar un alt mod de a spune ca totul iti este oferit pe tava daca stii sa intinzi mana!

Este doar un trend actual cu radacini antice.

Categories
Gand Motivational

Dragoste sau cariera? despre Paradoxul dependentei.

Aud din ce in ce mai des chestia asta: „Ma concentrez pe cariera, nu am timp sa dezvolt relatii!” sau „De cand cu familia nu mai pot face tot ce-mi doream profesional”
No shit! Atat de limitati am ajuns? Extremele astea nu fac decat sa ne convinga de faptul ca nu stim ce este important in viata.

ECHILIBRUL

Oamenii simt nevoia fundamentala de a se conecta cu alti oameni, adica relationarea. Dar in acelasi timp avem nevoia de autonomie. Starea de independenta si sentimentul ca avem control personal asupra comportamentului nostru. Intuitia ne spune ca aceste doua nevoi sunt distincte si foarte probabil in conflict una cu cealalta. Insa paradoxul dependentei a fost studiat multa vreme de oamenii de stiinta si ne arata clar ca oamenii care sunt mai dependenti de suportul si afectiunea partenerilor, genereaza mai multa independenta si autonomie… si nu mai putina, dar in alte directii! Logic asta ar fi o contradictie insa doar pentru cine nu priveste adancimea acestui fapt.

Daca va uitati cu atentie in jurul vostru, un om implinit in plan sentimental are rezultate mult mai bune si in plan profesional. Pentru ca se simte echilibrat si motivat.
Cred ca foarte multi oameni isi pun intrebarea urmatoare cel putin odata in viata:

Dragoste sau Cariera?

Cineva spunea ca ratiunea iti dicteaza sa inaintezi prin viata de unul singur… sa te concentrezi pe cariera pana la un punct si abia apoi sa dai frau liber emotionalului. Insa natura omului nu e reprezentata doar de rational ci de un un amestec perfect intre emotie si ratiune. Normal ca exista un compromis aici pentru ca nu poti obtine nimic fara compromisuri dar daca stii cum sa-ti gestionezi deciziile vei ajunge sigur intr-o armonie a celor doua aspecte.
Asadar persoanele care isi scufunda corabiile sentimentale pentru a se concentra pe cariere gresesc enorm. Absolut valabil si invers. Pentru ca oamenii nu sunt construiti sa gandeasca asa. Sunt facuti sa caute intreaga lor viata echilibrul.

S-a demonstrat ca persoanele care se afunda in singuratate cautand succes in cariera raman cu sechele pe termen lung si devieri drastice emotionale tot restul vietii indiferent daca ulterior cauta sa-si intemeieze o familie. Adica odata ce te-ai obisnuit sa fi singur vei ramane cu nevoia asta si dupa ce te casatoresti, faci copii etc. Iar starea asta va dauna familiei tale.
Aceeasi problema o au si persoanele care renunta la cariere in totalitate pentru viata de familie. Raman o viata intreaga cu frustrarea ca nu au realizat nimic profesional si vor da vina pe cei dragi. Deci extremele nu sunt solutii viabile pentru ati ghida directiile.

Ce te poate motiva mai mult in lumea asta decat simplul gand sa imparti? Bucurie, satisfactie, emotie, reusite s.a.m.d. Ce e mai frumos decat sa construiesti in ambele planuri impreuna? De ce sa spui da si nu cand poti spune da si da!

Asadar atunci cand iti ingradesti dreptul la a iubi, la a simti fiorii indragostelii… la avea armonie si iubire in tandem cu succesul… gandeste-te la tine! Si nu-ti fie teama sa fii dependent de partener/a pentru ca dependenta asta s-ar putea sa te faca un om mai bun! S-ar putea ca fericirea din viata de cuplu sa-ti aduca zambetul pe buze si sclipirea de care ai nevoie si in cariera.

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Gand Motivational

Welcome to Happyland

Fericirea nu se vede! Si daca e dureaza Putin. Totul.. e plin de venin!

Spunea un vers hip-hop acum o vreme. E adevarat intr-o oarecare masura! Cea mai bine dozata idee din versul asta este ca nu se vede. Apoi e la fel de real faptul ca fericirea este o stare marunta ce apare periodic… nu este ceva permanent. Cineva spunea acum multa vreme ca fericirea e ceva marunt… ca bataia unei aripi. Apoi cercetatorii britanici (evident) spuneau tot acum vreo cativa ani ca fericirea e o „boala psihica”. Cu totii o cautam desi nu suntem deplin convinsi ce reprezinta ea. Iar veninul este evident ratiunea. Cu cat esti un om mai rational cu atat ai mai putine sanse sa gasesti fericirea… dar…

Ce este fericirea?

Raspunsuri putem gasi in fiecare chestie ce ne trece fugitiv prin cap. Putem gasi fericire intr-o floare, intr-un apus de soare, intr-o imbratisare, in zambetul unui copil sau al unui batran, in ochii iubitei, intr-o victorie in sportul pe care-l practicam, in culoarea masinii sport pe care am cumparat-o (cu bani munciti sau nu), in ultimele randuri ale unei carti, intr-un orgasm, intr-un pahar, intr-o tara straina, intr-un peisaj montan, intr-un foc de tabara, intr-un semineu, intr-o nota de 10, intr-o casa, intr-un job bine platit, intr-o inghetata sau o ciocolata, intr-un film, intr-o melodie, intr-un concert, intr-o biserica, intr-o icoana, intr-o poza, intr-un vis implinit, in revederea unui prieten, etc.

Dar reprezinta toate astea “FERICIREA”? Definitia cuvantului e simpla si concreta:
Fericire = Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.
De aici constat ca nu e nevoie de nimic din toate astea de mai sus, pentru a fi fericit. Ai putea trai intr-o celula 2/2 si sa nu ai nimic din cele de mai sus, dar sa fii fericit.
Fericirea este de fapt legatura dintre personalitatea ta si sufletul tau. Nu tine de materie, ci e o stare de intelegere de sine pe care o poti avea foarte usor prin autosugestie.
Amagire!! ar urla realistii.

Si poate ca ar avea dreptate… dar pana la urma este o alegere de a te autoconvinge de o stare de bine. Poti gasi fericire in ajutorul dat unui gandac, sau in imaginea unui carbune la fel de usor cum o poti gasi in ochii iubitei. E doar vointa ta de a te impaca, cu propriul eu atunci cand etichetezi tot ce te inconjoara.

Sa luam un exemplu simplu – 3 oameni:

Unul casatorit cu o femeie deoebita, managerul unei firme internationale, conturi de 7 cifre in banca, masina, iaht, 2 copii destepti, e mereu pe drumuri dar isi face concediile cu familia in insule exotice.

Al doilea un batran ce nu are nimic din toate astea si care locuieste pe malul marii pe o insula unde soarele se oglindeste in fiecare dimineata cu o culoare rosiatica. E pescar si munceste toata ziua pt a trai. Are o casa modesta si darapanata in mijlocul unui lan de maci, pe care o repara mereu cu mana lui, si un caine batran ce ii tine mai mereu companie.

A treia persoana este  o femeie singura care a trecut prin multe chestii si a muncit din greu insa a reusit sa-si creasca cei trei copii si sa-i indrume spre directii decente in viata. Toti sunt la casele lor acum si au cariere prospere. Ea e singura acum insa primeste saptamanal vizitele lor.

Care sunt sansele ca cel de-al doilea sa fie mai fericit decat primul? Mari? Mici? Care sunt sansele ca femeia sa fie mai fericita decat batranul pescar? Care sunt sansele ca managerul sa simta mai multa fericire decat ceilalti doi?

Nu putem afla decat daca intram in sufletul lor. Daca transpunem egoul nostru in pielea lor. Dar si atunci ne racordam doar la nevoile noastre. La sistemele noastre de valori. Insa ce vreau sa punctez eu este ca fericirea nu e materiala si nici nu o poti cantari prin deznodamantul etapelor din viata noastra. Fericirea salasluieste in noi, in modul nostru de a gandi si de a accepta tot ce ne inconjoara. Fericirea nu se castiga. Fericirea e un mod de viata.

Daca am reusi sa eliminam orice conditie din calea zambetelor noastre, daca am deschide ochii larg sa privim dincolo de lucrurile complicate de mintile noastre hapsane si daca am pretui simplitatea existentei noastre si am intelege frumosul fara alte explicatii am face un pas inainte!
Daca am reusi, doar vorbind cu noi insine, sa ne umplem sufletele de caldura si lumina am fi mult mai aproape de borna pe care scrie mare:

Welcome to Happyland!

Categories
Luminile Umbrei Motivational

Dacă cerul mi-ar vorbi… aş uita că timpul trece

Daca cerul mi-ar vorbi… as gasi raspunsuri la tot ceea ce ma macina. Cum ce?

Stiti intrebarea puerila – de ce? – a oricarui copil atunci cand invata banalitatile ce-i traseaza liniile evolutiei?

Ei bine ea ramane imprimata in subconstientul nostru pentru tot restul vietii. Traim vrute si nevrute, parcurgem drumul prin hartoapele vietii cautand mereu motivele evenimentelor. Ne agatam de tot felul de lucruri pentru a suplini lipsa unor explicatii concrete pentru ce ni se intampla. Credinta in Dumnezeu, destin, karma, principii de viata. Oamenii de stiinta pot explica modul in care se petrec lucrurile dar nu si motivul concret. La nivel individual fiecare om ajunge sa-si puna intrebarea asta la fiecare rascruce de drum. Insa un raspuns concret nu vom primi niciodata. De ce asa? De ce eu? De ce acum? De ce nu am facut alta alegere? si asa mai departe… si tocmai din aceste motive tindem sa ramanem ancorati in momente pe care am fi vrut sa le schimbam sau sa facem alte alegeri, sa luam alte decizii. Asta mi-a adus aminte de o chestie scrisa de mine acum multa vreme.

Se spune deseori, de fapt suntem acuzati de-a dreptul, ca avem obiceiul sa traim in trecut. Nu poti trai in trecut pentru ca esti trecut. Acolo in spate e doar un generator de senzatii. Ceva ce construieste meticulos, bine tesut si configurat, ganduri si sperante pentru clipele ce vor veni. Viitorul se naste din trecut deci nu putem spune ca ignoram ceea ce a fost si traim prezentul pentru a trai si viitorul. Ceea ce straluceste in fiecare om este  slefuit in timp. Ca o perla. Are nevoie de timp sa devina pretuita, frumoasa si eleganta. Cat timp? Exact perioada dintre primele notiuni rationale acumulate si prezentul fiecarui individ.

Fiecare zi ne schimba. Cate putin… dar ne schimba. Fiecare carte ne schimba. Fiecare om cunoscut, fiecare ploaie, fiecare floare, fiecare idée, fiecare atingere. De fapt tot ce putem percepe ne schimba putin cate putin. Asadar suntem ce a trecut si vom fi ce a trecut in intreaga noastra viata!

Nu traim in trecut. E tampita exprimarea. Pur si simplu asa trebuie sa fie. Spunem ca am depasit anumite momente? Nu depasim nimic. Tot ce a trecut este nituit in personalitatea noastra actuala si va muri doar odata cu noi. De fapt nici atunci pentru ca ceea ce daruim locurilor si oamenilor cu care interactionam schimba si viitorul lor.

Cum va inchipuiti ca am fi daca senzatiile si firicelele acelea electrice de culoare alb-albastruie din interiorul nostru, simtite la fiecare informatie primita de creier, s-ar evapora instant la cateva clipe distanta? Am fi goi! Am fi sterpi… nu s-ar mai naste zambete atunci cand sesizam frumosul. Nu s-ar mai naste lacrimi atunci cand timpanele noastre ar vibra pe ritmurile unei melodii ce o consideram “a noastra”. Nu s-ar mai naste sprancene ridicate atunci cand ceva ni s-ar parea deplasat si nici strambaturi din nas atunci cand ceva ni se pare plictisitor. Nu s-ar mai naste fluturi in stomac cand ne-am uita in ochii persoanei iubite si nici lacrimi cand fiecare capilar din corpul nostru s-ar inunda de tristete. Am fi doar corpuri plimbarete si goale pe dinauntru. Iar daca ne gandim ca timpul este etern, intreaga noastra viata este de fapt “Trecut”!

Cand scriem o facem de fapt in trecut pentru ca tastarea sau scrasnirea unei mine pe foaia de hartie au fost gandite in trecut, chiar daca e vorba de milisecunde. Iar ceea ce ramane in textul asternut ne va schimba in alti oameni! Unii care au trait anumite evenimente ce le-au dat de gandit pentru a scrie ceva ce voi cititi acum , maine va veti aminti ce ati citit… si posibil veti transpune intr-un mod sau altul aceleasi idei in felul vostru de a fi.

Eu unul accept ca tot ceea ce sunt, voi fi si voi darui celorlalti este in acelasi timp trecut, prezent si viitor.

Nu traiesc in trecut ci sunt ceea ce sunt datorita faptului ca timpul trece…

Categories
Motivational

ALB SAU NEGRU…

It is a matter of choice…
De ce rationam ?
De ce suntem atat de incatusati in nevoia de a alege?
De ce suntem atat de afundati in ideea ca evenimentele sunt fara de culoare?
Ori e alba ori e neagra…
De ce nu avem credinta ca in fiecare punct negru exista o infinitate de puncte albe si invers?
De ce nu acceptam ca de fapt totul poate fi cenusiu … sau, mai mult decat atat, de ce nu incercam sa intelegem ca daca privim cu atentie in jurul nostru, pana si cea mai mica piatra cenusie are o pata de culoare ori se integreaza intr-un decor multicolor!?!
Pierdem sau castigam? Unii oameni sunt buni altii rai? Unii destepti, altii prosti?
NU!!!!
Fiecare are sclipirea lui! Fiecare are cel putin o particica buna…
Ar trebui sa invatzam sa cautam .. sa scoatem la iveala lumina fiecaruia!
Atunci vom fi cu adevarat fericitzi!!
Cand vom reusi sa cautam si sa gasim castigul din fiecare insucces!
Cauta in jurul tau! Descopera bunul din oameni!
Priveste panza de paianjen din coltul camarii si vei realiza cu cata meticulozitate este tesuta!
Priveste cersetorul de la coltz! Vei gasi cea mai pura si incontestabila tristete in ochii lui!
Fa ceva sa-i daruiesti un zambet!
Gaseste-ti timp pentru tine! Pentru implinirea sufletului tau!
Asculta cerul si iarba sau ploaia si vantul!
Cauta pata de culoare din cenusiul existentei tale!
Accepta ca lumea si viata nu se rezuma la DA ori NU!
Viata se rezuma la “E”!

Categories
Media Motivational Video

Reclama care m-a facut sa plang

Industria publicitatii ne-a daruit in ultimii ani de toate. Penibil, interesant, ironic, fantastic, sportiv, misterios, amuzant si emotionant. Insa in topul reclamelor mele preferate din toate timpurile asta intra cu siguranta in primele 5. Din pacate situatia descrisa este o realitate cruda. Trecerea timpului ne indeparteaza de cei dragi. Schimbam locuri, orase, anturaje si devine din ce in ce mai greu sa revenim la origini de sarbatori. Insa modul in care reclama asta la Edeka alege sa promoveze emotia este fara doar si poate genial. Mie unul mi-au dat lacrimile. Mesajul este atat de puternic incat m-am intrebat in secundele urmatoare cum sa fac sa fiu aproape de ai mei de acum inainte. Reclama a fost urcata pe Youtube in 28 noiembrie iar astazi a atins deja impresionantul numar de 30.091.652 vizualizari.
Bravo Edeka si bravo agentiei.

Povestea incepe cu batranul familiei care este singur acasa facand pregatirile de Craciun. Copiii trimit mesaje ca nu pot ajunge anul acesta „acasa” fiecare avand familiile lor si fiind in zone diferite. Apoi cateva zile mai tarziu fiecare dintre ei primeste o notificare ca tatal/bunicul s-a stins. Evident toti se reunesc la casa batranului pentru al conduce pe ultimul drum… insa surpriza. Gasesc masa impodobita de sarbatoare si pe dragul lor tata/bunic.

Cum altfel va puteam aduce pe toti laolalta? le spune batranul…

Categories
Motivational Opinie

Alege o viata libera! Fara regrete si fara oroare!

Omul are tendinta sa nu renunte la suferinta! Frica de nou, teama de lipsuri, neintelegerea provocarilor il face sa se complaca in situatii conflictuale sau pline de suferinta.
Asculta-ma bine! Cauta tot ce e putred in jurul tau, tot ce te supara si indeparteaza-te de aceste lucruri sau persoane. Fa acest sacrificiu si vei reusi sa gasesti liniste si implinire! Lasa in urma esecurile sau rateurile indiferent in ce parte a vietii se aplica. Nu trai printre regrete. Invata ca fiecare sut in fund e un pas inainte. Daca iti vei incepe fiecare zi avand in minte nereusitele de ieri vei continua sa ratezi. Porneste fiecare zi din viata ta cu gandul ca este prima zi din restul vietii tale! Si poate fi oricum iti doresti atata vreme cat treci peste orice cu zambetul pe buze. Incearca sa gasesti partile bune ale fiecarui om cu care intri in contact, sa stii sa apreciezi tot ce e bun si frumos, incearca sa spui mereu ca totul va fi bine! Vei vedea cat de mult se pot schimba evenimentele din viata ta! Si mai presus de asta dupa fiecare capitol cenusiu din cotidian invata-te sa crezi ca dupa furtuna INTOTDEAUNA iese SOARELE!

Vorbeam zilele trecute despre schimbare! Era la nivel individual pentru a reusi sa imbunatatim viata in tarisoara asta a noastra.
Lucrand la stiri ma izbesc zi de zi de o realitate crunta: din pacate in foarte multe familii din Romania intalnim suferinta si violenta. Nu mai vorbesc de abuzuri incredibile. Barbati care isi bat sotiile si copiii sau relatii care duc chiar si la crima. Orice om normal la cap si-ar pune intrebari esentiale: De ce mai sta cu el? De ce indura toate astea? De ce nu fuge de orori? De ce accepta unii sa fie nefericiti? Apar raspunsuri, justificari si scuze peste scuze de-a dreptul penibile ce nu fac decat sa ii tina blocati intr-o realitate neagra fara sanse de iesire. Foarte multa lume spune ca ar fi vorba de nivelul de educatie si coeficientul de inteligenta insa astea nu au nimic de-a face cu dorinta de a fi liber si de a trai o viata normala. Exista institutii abilitate care te pot ajuta in orice moment greu din viata. Si mai mult decat atat exista in jurul tau oameni ce te pot ajuta. Trebuie doar sa crezi ca ajutorul va veni de undeva. Trebuie doar sa crezi ca si pentru tine lucrurile se pot schimba! Si evident trebuie sa FACI CEVA! Pleaca! Cere ajutorul! Schimba-ti viata!

Si ca sa inchei cum se cuvine am sa o fac cu un poem pe care mama mea obisnuia sa mi-l impregneze in caracter inca de mic copil. Acum pur si simplu imi ghideaza existenta!

Daca.

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, copilul meu.

Rudyard Kipling

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei Motivational

Trecutul e hrana viitorului… dar a trecut

Era un moment de gheata… lasasem cartea din mana. Nici macar nu mai stiu care din paragrafe imi montase panza de paianjen pe ochi. Priveam in gol gandindu-ma la trecut. In ziua asta ma legasera o gramada de cuvinte si de oameni de ceea ce se afla in trecut. Ultima perioada din viata mea era luminata doar de dorinta de a merge mai departe in viata. Stateam lungit pe pat intr-un cot si simteam deja furnicaturile acelea specifice in mana. Mi-a revenit imaginea tintuita pe cutiile mele. Erau cutiile in care mama mea adunase tot ce aveam in capitala in casuta mea. Plecasem atat de repede fara sa ma uit inapoi sau sa cuget prea mult la decizie. S-a dovedit o decizie cu folos. Dar asta nu insemna ca eu las totul in trecut si uit paginile cartii mele. M-am ridicat si m-am repezit asupra maldarului de cutii din coltul camerei. Rupeam bucatile de banda adeziva cu furie parca, nestiind insa ce sa caut in ele.

Prima cutie. Avea pe ea scris cu scrisul melodios al mamei.. carti si prostii. Am desfacut-o am aruncat pe pat cei trei mutzunachi si prima carte din maldar era Magicianul. Am zambit… era o mare parte din sufletul meu in cutia aceea. Am rasfoit timp de cateva zeci de minute aproape toate cartile din cutie. Erau enorm de multe si le citisem pe toate. Am realizat cat de bogat sunt dupa anii care-au trecut.

Am impins prima cutie deoparte si am trecut la a doua. Pe eticheta scria prostii 2. Am deschis-o. Inauntru asezate randuit alte cateva cutii. Am scos una din ele si deschizand-o am inlemnit. Mi-a cazut o lacrima peste restul cutiilor… Am scos poza am sters-o de praf si am asezat-o pe barul din bucatarie. Mi-a venit in minte faptul ca noua mea prietena s-ar putea supara daca o vede. Dar mi-am spus ca am sa-i explic ca o poza nu poate afecta cu nimic povestea noastra. Iar depozitarea ei in fundul unui dulap nu poate schimba trecutul. Era poza Luizei. In aceeasi cutiuta albastra erau legitimatiile mele, cateva cartele telefonice colorate adunate de-a lungul timpului si un plic plin cu scrisori. L-am desfacut si am luat prima scrisoare din teanc. Cu fiecare cuvant am simtit in cerul gurii gustul acela de mucegai pretios. Gustul de amintire ce dainuie in timp. Mi-a mai picat o lacrima blurand cateva randuri de pe scrisoare. Am mai scos apoi vederile de la tatal meu, cateva poezii scrise in timpul liceului, o agenda mica in care obisnuiam sa-mi scriu gandurile acum o vreme, mapa mea din primul an de facultate, un ceas vechi de noptiera pe care-l primisem de la mama la 18 ani, cutia de trabucuri cu care venisem din Germania si pe care le savurasem cu Ovidiu… cateva scoici, o droaie de discuri, multe alte chestii marunte si alte poze ale colegilor sau a prietenilor.

Ma invadase trecutul. Plangeam. Ca un copil care nu intelege de ce nu poate avea totul. As fi vrut sa pot fi in toate locurile ce se regaseau in acele cutii. Cu fiecare persoana in acelasi timp. Sa ii simt aproape si sa le spun cat de mult au insemnat pt mine. Am desfacut fiecare cutie admirand tot ce agonisisem in ultimii ani. Am parcurs toata istoria mea… ciudat.. dar incapea in cateva cutii; daca as fi indoit un pled in doua as fi reusit sa le acopar. O jumatate de viata in cateva cutii. Apoi am inceput sa rad. De unul singur ca nebunii aceia pe care-i vezi la geamurile spitalelor de lunateci. M-am oprit. Am oftat si m-am gandit la Postul cu Ciobul Pierdut.

Am inchis cutiile lipindu-le cu banda adeziva si mi-am zis… “Trecutul e hrana viitorului… dar a trecut”

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei Motivational

Curajul – Cuvantul zilei

Din ciclul dimineti de insomniac

Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti. Winston Churchill.

Asta daca vorbim de curajul acela bine definit care este prezent in viata oamenilor si delimiteaza normalul de fantastic, delimiteaza ignoranta de reusita ori bunul simt de nesimtire.
De fapt curajul este reprezentat de o clipa. O clipa in care conform unor impulsuri declansam actiuni ce pot avea impact direct asupra persoanei noastre.
Nu vorbesc de curajul eroic neaparat, sau de oamenii care fac lucruri necugetate. Vorbesc de acel curaj de care ai nevoie de a trece prin orice situatie.
E dorinta de a reusi, dorinta de a merge mai departe, dorinta de a nu regresa. Dorinta de a trai cu bune si cu rele avand demnitate si fruntea inainte indiferent de ce ni se intampla.
In ziua de azi iti trebuie curaj la fiecare pas… pt ca viata e o jungla notorie in care dai piept unor provocari si intamplari incredibile.
Asta zi de zi.
E important sa ai curaj sa faci alegeri, e important sa ai curaj sa risti pt a avea de castigat, e important sa ai curaj sa daruiesti si sa primesti, sa ai curaj sa traiesti asa cum iti dicteaza caracterul.
E important sa ai curaj sa iti iei o cafea de la automat, pt ca nu stii cu siguranta ce contine ea. Trebuie sa ai curaj cand spui buna ziua caci s-ar putea sa fi luat peste picior sau sa fi privit extrem de rece.
Iti trebuie curaj sa-ti faci o rata, un credit sau sa iti bagi banii intr-o banca. Asta pt ca in Romania niciodata nu stii cine cui si cum da tepe.
Iti trebuie curaj pt a iubi.
Iti trebuie curaj pt un One Night Stand.. s-ar putea sa dai de cine stie ce chestie ciudata sau sa fi acaparat intr-u totul.
Iti trebuie curaj sa zambesti pt ca ai putea fi considerat naiv deplasat sau chiar nebun.
Iti trebuie curaj sa te urci in autobuz – poti fi jefuit sau bruscat.
Iti trebuie curaj sa gandesti sau sa ai idei – s-ar putea sa fi judecat pentru asta.

Asadar curajul e cuvantul zilei…
Sa speram ca aveti curaj sa aveti curaj astazi !

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei Motivational

LET IT FLOW

… spune o vorba dintr-un popor care contine mai multe natii decat ar fi existat in turnul Babel si care nu are o istorie mai lunga de 600 ani si ceva. Evident nu ma refer la nimic material ori la o chestie lichida. Let it flow… ar insemna in traducerea mea matinala… lasa valul sa te duca si sa aduca ceea ce e scris.

Atunci cand peisajele din colectia ta de tablouri ce reprezinta viata, sunt multicolore: unele viu volorate, vesele si antrenante, altele cenusii sau colorate tomnatic si melancolic, iar altele extrem de intunecate… Pensula ta devine mult mai intelegatoare.. poate unii ar spune mai inteleapta. E vorba de alegerile pe care le facem in viata si de gradul de maleabilitate al deciziilor. Suntem parte dintr-un cadru atat de mic in universul asta mare incat pana si noi ne plictisim de noi insine. Ar fi pacat sa nu traim ceea ce ne da viata. Cu bune si rele, cu alegeri pro sau contra trebuie sa trecem prin viata cantarind totul cat mai putin. Tocmai pt. a nu pierde timpul intre doua sau mai multe extreme si pt. a nu ocoli o solutie. Viata se scurge precum apele unui rau. Ajung in alte rauri, in fluvii in mari si oceane lasand timpul sa-si puna amprenta pe conditia existentei. De aici se evapora calatorind prin nori in aceleasi locuri in care au fost zamislite si revenind pe pamant drept apa de ploaie. Urmeaza la nesfarsit acelasi ciclu interminabil lasand in urma lor viata. Asa e si cu noi.

Gresit ar fi sa innotam in susul apei, impotriva curentilor, impotriva destinului.

Asa imi traiesc eu viata. Las totul sa curga de la sine, iar tot ceea ce am de facut este sa sper ca pe harta calatoriei prestabilite exista si locuri bune, locuri de unde pot aduna cunostinte, unde pot lua nastere bunatatea, bunastarea iar la final sa trag linie si sa fiu multumit de tot ce a trecut. Omului nu ii sta in fire sa accepte tot ce e in jurul lui… si se zbate sa schimbe totul in favoarea lui. Uneori ii reuseste alteori nu. In fiecare caz sfarsitul ar fi acelasi.. partea pierduta este insa peisajul prin care calatoresti. asadar viata trebuie primita cu bune si cu rele asa cum ne-a fost scris… pur si simplu Let it flow. Let it flow… In the end it doesn’t even matter ! dar cel putin am trece dincolo afisand in coltul buzelor un zambet marcant. Nu am trait alergand prin viata.