M-am trezit ca de obicei inainte ca lumina difuza a diminetii sa-si faca loc timid printre jaluzele. Am ramas cateva minute nemiscat cu ochii inchisi ascultand respiratia ei. Cat de bine e sa te trezesti langa omul pe care-l iubesti.
M-am ridicat in intunericul diminetii si am aruncat pe furis o privire afara, lasand pentru o secunda imaginea rece a zapezii asternute pe strada sa-mi faca pielea de gaina. Am imbracat halatul pufos ca sa scap de senzatia de frig am iesit cu laptopul in brate si mi-am stabilit in linistea diminetii biroul… pe masa din bucatarie.
Ibricul rosu, apa, foc la aragaz, zahar, cafea si trei minute mai tarziu tabloul ideal pentru a scrie era completat de cana mea in dungi ce imprastia miros de dimineata.
Am deschis fereastra si am fumat repede o tigara sorbind cu nesat din cafea in timp ce gradele negative m-au ciufulit si mai tare. Am inchis geamul disipand zgomotul orasului. Mi-au multumit si florile din pervaz. In fundal se mai auzeau ritmat acele ceasului de pe perete ce imi spuneau pentru a mia oara ca timpul trece.Mi-am spus: “sa nu fiu pesimist astazi!”.
S-a luminat de zi intre timp si pe fereastra priveam cateva vrabiute ce-si curatau penele zgribulite in pomul din fata ce se inclina in adierea vantului. In pom, razlet, rezistau eroic cateva frunze vestejite de anotimp. Am zambit! E ca in viata! Unii cad si se pierd in țărîna, altii rezista cu indarjire si la trecerea anotimpurilor.
Nu am un subiect fix pe care sa-l aleg astazi pentru blog si nici nu vreau sa caut in mormanul de idei de dezbatut pe care il am inmagazinat in cap. Astazi vreau doar sa pretuiesc momentul asta. Pentru unii oameni clipele acestea singuratice de inceput de zi sunt izvor de inspiratie. Sunt ceea ce ne pune in miscare si ne forteaza sa zambim de la inceputul zilei. Sfant!
E pur si simplu Linistea Diminetii!
O zi magnifica dragilor. Cris.