Categories
Film Macarenii Travel Video Vlog

Biertan – 300 de ani fara divort! Macarenii Travel Vlog

Biertan – 300 de ani fara divort!
Primul episod dintr-o serie de vloguri din Romania noastra magnifica! Ne-am oprit aproape de Mediaș la Biertan fortified church unde legenda spune ca datorita unei traditii localitatea a rezistat 300 de ani fara divorturi! Pe langa legenda cel putin interesanta locul este cu adevarat unul superb! Chiar daca am avut peripetii legate de conditiile meteo pana la urma am prins si putin soare reusind sa luam imagini la rasarit de pe dealul alaturat, din drona si din interiorul bisericii! Enjoy! #biertan #volg #macarenii #travel #transilvania #cristiangreger #dodomesaros

Categories
Interviu Macarenii Video

MACARENII – INTERVIU ADINA BUZATU

Categories
Media Video

Scoala de Olarit de la Piscu

Asa incepe brosura Patrimoniului romanesc UNESCO:

Educaţia prin patrimoniu nu este nicidecum ceva nou. Până la un timp, acest tip de temelie sufletească se realiza în familie, în comunitate, în vremuri în care comunităţile îşi cunoşteau şi îşi preţuiau valorile, era o transmitere vie şi firească, dincolo de orice scenariu educativ. Însuşi cuvântul patrimoniu conţine în etimologia sa ideea de moştenire. Din păcate, acest tip de perpetuare naturală se găseşte din ce în ce mai rar la noi.

Traim vremuri in care obiceiurile si mostenirea culturala palesc in fata tehnologiei. In ciuda acestui trend dureros in Romania inca sunt locuri unde se pretuieste creativitatea si deschiderea catre „pur Romanesc”. Scoala Agatonia de la Piscu nu se afla foarte departe de capitala… asadar cei interesati o pot vizita cu usurinta intr-un weekend in care doresc sa faca ceva „altfel” si sa-si aminteasca putin din ceea ce reprezinta radacinile acestui neam. Pentru ca merita din plin sa promovam valorile noastre aveti aici pe voce.ro un material realizat de colegii mei pentru Stirile Kanal D!
Enjoy!
Reporter: Mirabela Dumitrache
Cameraman: Cosmin Ciobanu
Editor de montaj: Robert Neagu
Voiceover: subsemnatul

Categories
Jurnal de insomniac

Despre suflete… ratacite

Intr-una din serile trecute am iesit cu Alexandra la film. La iesirea din parcarea Mall-ului, intr-un frig crunt, statea la bariera un batranel. Desi i-am daruit ceva bani… pe drumul spre casa nu mi-am putut stapani lacrimile. Aveam un nod in gat si un gust de amaraciune vis-a-vis de tara asta in care din pacate observam zilnic problemele sistemului. Simteam o frustrare anapoda ca nu pot face mare lucru indiferent cat as incerca. Intamplarea mi-a adus aminte de un articol de pe blog publicat acum o vreme (pe care il puteti citi mai jos)… dar m-a facut sa realizez ca nimic nu s-a schimbat intre timp.
           

Am deschis ochii speriat. In doua clipe am uitat ce visasem… dar simteam inca vibratiile psihice in fiecare capilar. M-am aplecat si am luat o gura sanatoasa si acidulata de suc parca pentru a spala senzatia aceea nedorita. Mi-am imaginat foarte sumar ce avem de facut in ziua aceea. Cu o zi in urma purtasem o discutie cu un batran despre viata si despre suflete. Imi spunea sa deschid ochii chiar si atunci cand imi sunt deschisi, caci lumea din jurul meu poate arata altfel si ca isi schimba fata cu fiecare pas pe care il facem pe trotuarul prafuit. Sa privesc dincolo de ochi pentru ca sufletele sunt mereu altfel si mereu ratacite in alte locuri decat ar trebui. Sa tot fi avut vreo 75-80 de ani. Purta o pereche de bascheti amarati in picioare, o pereche de pantaloni de stofa si un sacou ce probabil prinsese inceputurile erei comuniste. Era a doua sau a treia oara cand il intalneam. I-am dat cate 2 lei de fiecare data cand l-am intalnit dar nu mai schimbasem niciodata cuvinte. Poate doar “Ia taica sa ai de paine” si un “Multumesc”. De data asta l-am rugat extrem de brusc sa-mi povesteasca despre tineretile lui. Si-a dus mana in care avea o batista antica la frunte, si-a sters broboanele si a oftat.

– Am crescut la munte .. taica in Apuseni! de era bradul falnic, stejarul cat 7-8 brate si cantau pasarelele in locurile in care ma jucam. Apoi a venit razboiul si am trecut vremuri grele. Parintii mi-au murit amandoi in lagar, sau cel putin asa cred. Dupa razboi am venit in Bucuresti si m-am angajat fierar la un atelier.

Invatasem in razboi cum se topesc metalele si cum sa le prelucrez.. am lucrat 9 ani in atelierul acela apoi am facut scoala de ingineri si m-am angajat in fabrica (…) Am construit poduri (…) M-am casatorit cu o fata cu parul negru ca taciunele si ochii albastrii ca cerul.. (pe obraz i se scurse o lacrima) , am facut 2 copii. Unul e plecat in Australia iar celalalt a murit acum 2 ani intr-un accident. Sotia s-a stins acum 13 ani de leucemie. Si am ramas singur singur…

Apoi mi-a vorbit despre oameni, despre ce a ajuns societatea si despre sistemul care a ajuns multicolor dar mucegait si despre sufletele oamenilor. Despre ce simti cand privesti un copac tanar si ce simti peste 20 de ani cand il vezi falnic ca apoi peste alti 15 ani sa vezi ca l-au taiat. Despre ce simti cand vezi in fata unui vanator o caprioara murind .. si din ochi se scurge doar spaima. Am vorbit cateva ore despre lucruri la care nu m-am gandit nicioadata atat de simplu. Discutia asta era ca o trecere de la plasticul rece al realitatii incuiate la lemnul viu al unui arbore de 400 de ani…

Mi-a ramas un gust amar dupa discutie, si-mi parea rau ca l-am intrebat, sau poate ca ii facusem un bine.. sa mai vorbeasca si el cu cineva. Iar eu invatasem o mie de lucruri. De fapt invatasem sa le privesc altfel.
Astazi ma trezisem asa cum spuneam mai sus cu intrebarea. Ce am de facut azi? Dar nu reuseam sa adun sumar toate targeturile mele marunte la un loc. Mintea imi continua discutia cu batranul… imi tot reveneau fragmente din ea. M-am gandit la vietile oamenilor din jurul meu si la ce ar trebui sa privesc la fiecare pas pe care-l fac. Pana la televiziune am studiat oamenii din metrou sau de pe strada si mi-am imaginat unde ratacesc sufletele lor sau unde vor rataci de azi inainte. M-am gandit cat de crunt este sa vezi cum lumea din jurul tau se schimba in cateva decenii atat de mult. Cat de crunt este sa-ti dai seama ca indiferent daca TU esti un om bun, sistemul va genera si astfel de probleme. Oameni buni vor avea de suferit. Ma intrebam daca e bine sau rau ca ma gandesc la toate astea. Comparam valorile generatiilor noastre cu valorile batranului. Am privit batranetea altfel din acea zi. Mi-am dat seama ca intr-n mod simplu imi vorbea despre frumos si urat in acelasi timp. Batranul vorbea intr-adevar despre “Suflete”. Despre suflete ratacite…

Categories
Opinie

De ce sunt sau nu sunt Mandru ca sunt Roman

Mi se intampla sa spun deseori ca urasc tara asta! Insa realitatea imi dezveleste deseori retina! Alexandra mi-a dat o lectie incredibila cand mi-a recomandat sa privesc si toate lucrurile frumoase din „a fi roman”. Poate ar fi indicat sa scriu despre ele in ambele viziuni. Poate astfel generatiile viitoare sau fiecare om in parte va dori sa schimbe ceva!

Sunt mandru de frumusetea Romaniei dar nu sunt mandru de cum reusim sa speculam asta. Avem munti fabulosi, avem mare, avem peisaje, avem arhitectura si avem locuri mirifice sau incarcate de spiritualitate. Insa nu vrem… sau nu stim… sa le aratam lumii intregi in lumina pe care ar merita-o.

Sunt mandru de harnicia romanilor dar nu sunt mandru de cat de multi hoti produce societatea noastra bolnava. Orice roman invata o meserie… o face cum nu o face nimeni… insa asta e valabil si la sustragerea bunurilor altora! Iar imaginea noastra ca popor este sub umbra acelor oameni ce ne fac de rusine.

Sunt mandru de darnicia romanilor dar nu sunt mandru de motivele ascunse deseori in spatele ei. Daca pe vremuri primeai in orice casa romaneasca apa si o masa din bunavointa si darnicie… acum orice act de bunavointa ramane sub mari semne de intrebare. Pentru ca nevoia ne impinge spre interes.

Sunt mandru de istetimea acestui popor dar nu sunt mandru ca mintile luminate profeseaza in afara Romaniei. De cateva decenii producem in toate domeniile tineri geniali ce contribuie la evolutia globala… insa din pacate toti aleg sa profeseze sau sa cerceteze in afara granitelor unde sunt platiti atat cat merita.

Sunt mandru de solidaritatea romanilor insa nu sunt mandru de rezultatul obtinut. Am dovedit ca ne putem uni la greu insa nimeni nu intelege cu adevarat la ce foloseste asta si ca suntem doar o masa de oameni usor manipulabila. Cu televizorul sau fara!

Sunt mandru de rezultatele sportive si de faptul ca toti sportivii isi sacrifica vietile de-a dreptul si dau suta la suta pentru a ne face mandri! Insa nu sunt deloc mandru de ce le ofera statul celor ce ne reprezinta. Nu sutinem cu adevarat performanta si mai mult de atat ne folosim de imaginea lor in scopuri politice!

Sunt mandru de cultura romaneasca insa nu sunt deloc mandru de uitarea valorilor culturale. Romanii au alte probleme mult mai presante decat sa aiba timp sa se bucure de carti, arta si frumos.

Sunt mandru de istoria romaniei insa as prefera sa ne respectam stramosii prin promovarea adevarului acelor vremuri si nu promovarea unor interpretari!

Sunt mandru ca pot face ceea ce iubesc in tara asta insa nu sunt deloc mandru de faptul ca asta nu este apreciat si platit la adevarata valoare.

Sunt mandru de umorul romanesc insa nu pot fi mandru ca suntem nevoiti sa-l facem negru din cauza conditiei noastre sociale!

Sunt mandru de mainile batranilor nostri care au luptat si au muncit pentru generatiile noastre insa nu sunt deloc mandru de cat de putin sunt pretuiti astazi. Pensiile mizere si batranii care cersesc mila trecatorilor sunt enorme cicatrice pe sufletul acestui neam!

Sunt mandru ca sunt roman! Sunt mandru ca traiesc in Romania dar in acelasi timp sunt constient ca altundeva mi-ar fi mai bine! Daca nu mie atunci macar copiilor mei!

Asadar Romanie draga! Te iubesc cu bune si cu rele… insa ai nevoie sa te vindeci de tot ce e putred si perfid!

Si ca sa inchei cum se cuvine… Sunt mandru de ceea ce are mai important poporul asta! Speranta! Asta nu ne-o ia nimeni si nimic! Nu ne ramane decat sa speram ca Romania va fi pamant liber drag si sfant si pentru generatiile urmatoare!
La multi ani, Romania!

Categories
Travel

Vama veche

Dacă acum vreo 2 decenii Vama veche reprezenta kilometrul 0 al libertății, acum dragii mei totul a devenit un mușuroi de clișee ambulante. Începând de la comercianți, continuând cu unitățile de cazare, campinguri  și până la lumea venită în vacanță. Un amalgam de stiluri combinate și îmbâcsite ce nu mai au nimic în comun cu plaja goală și neîntinată de altădată unde puteai veni și pune liniștit un cort.  Până și prețurile la șezlonguri au ajuns ca prin Mamaia lăsând profitorii să jecmanească oamenii care-și permit. Problema lor până la urmă. Însă idea aceea de pur ieftin și libertin a dispărut în totalitate.
Au construit la nesfârșit rahaturi de pensiuni fără pic de confort ridicând preturile la nivelul celor decente din alte stațiuni cam 160 lei/noapte în weekend. La corturi aceeași poveste. 23 lei/zi/persoană e un exemplu. La un calcul simplu la vreo 450 de corturi câte erau într-un camping măricel unii fac averi într-o vară. Normal ca în 90% din stațiune a fost interzis accesul pe plajă cu cortul.
Măcar Cherhanaua a rămas la fel. Însa și aici prețurile au urcat în același ritm amețitor.
Lumea e pestriță însă nu mai poți spune ca vama e plină de „vamaioți”. Folk rock punk sau reggae nu mai înseamnă mare lucru. Poate doar pt. Un sfert din cei prezenți.

Per total un Feeling dezamăgitor. Dor de ce a fost și speriat de unde se va ajunge!