Categories
Fata cu palarie Gand Motivational

Simple ganduri si simtiri

Traim la suprafata.

Nu suntem obisnuiti sa avem conversatii sincere,din suflet.
Ne este greu. Ma uit in jurul meu si parca prea putini dintre noi avem curajul sa mergem dupa ceea ce ne dorim cu adevarat. Multi dintre noi nu sapam suficient de adanc pentru a afla ce ne dorim cu adevarat. Societatea ne influenteaza. Ne spune cum trebuie sa fim,iar noi o ascultam, si de asta,suntem amortiti.

Viata ar fi mult mai frumoasa daca am avea conversatii sincere unii cu ceilalti. Daca am fi sinceri cu noi insine si cu cei din jur. Insa ne trebuie curaj pentru a face asta,avem nevoie sa fim chiar vulnerabili,iar vulnerabilitatea pare a fi cel mai rau dusman al nostru. Insa,daca sapam suficient de adanc, putem vedea ca ea de fapt poate fi aliatul nostru de nadejde.

Societatea cumva ne indeamna sa ne ingropam sufletele in favoarea sigurantei financiare,la fel cum, definitia succesului mi se pare total eronata. Cu totii stim deja ca a avea bani,nu este neaparat egal cu fericirea,si totusi, prea multi parca alergam dupa asta.

Stiti care este definitia succesului pentru mine? Fericirea. E pacat ca nu suntem invatati despre fericire inca de mici copii,ar trebui predata la scoala dupa parerea mea,dar pana la urma, ce stiu eu?

Hai sa vorbim umpic si despre dragoste,despre aia adevarata. Simt ca majoritatea dintre noi nu avem curajul sa traim dragostea adevarata. Ne gandim ca poate e prea frumos sa fie adevarat si ne este teama de a fi raniti, insa ea exista, dragostea exista, avem nevoie sa ne deschidem si sa fim noi insine, sa ne dam voie sa fim vulnerabili,sa renuntam la control,sa ne dam voie sa simtim, ceea ce nu e tot timpul usor.

Simt in oameni o mare teama de conexiune. O mare lipsa de comunicare, o lipsa de apropiere,si cu astea,o suferinta muta. O suferinta care ajunge sa faca parte din noi,care ajunge sa ni se para normala,ceea ce este foarte trist…

Haideti sa ne bucuram, sa dansam, sa imbratisam, sa iubim, sa simtim, sa comunicam, si haideti sa nu mai fim rai unii cu ceilalti,ca nu ne aduce nimic bun.
Haideti sa nu uitam ca avem o singura viata si ca e pacat sa nu ne bucuram de ea.

Categories
Film Macarenii Motivational Video Vlog

Cand ai simtit ultima oara ca traiesti cu adevarat?

Categories
Motivational

Jocul vietii sau cum ar trebui sa jucam jocul vietii noastre

Ne trezim in fiecare dimineata avand anumite scopuri marunte in mintile noastre zbuciumate.
Si inca din timp ce asezam ibricul cu apa deasupra flacarii aragazului ne gandim la cate unul din scopurile acelei zile. Ne gandim la ce avem de facut, la cum vom face ceea ce ne-am propus si sadim speranta ca totul va merge asa cum ne-am propus!

Apoi sorbim cu nesat din cesti cafeaua fierbinte. Licoarea aceea sacra ce ne alunga somnul si ne da aripi in zborul acesta catre necunoscut. Catre scopul final. Intram in jocul celor 24 de ore in care simtim nevoia sa realizam lucruri. Sa rezolvam probleme. Sa jucam jocul finit al acelei zile! Si cam asta facem!

Insa partea interesanta nu va sta niciodata in atingerea acelui scop ci in drumul catre atingerea lui. In modul in care realizam chestii.  Si mai mult decat atat… nu va conta niciodata rezultatul acelei zile… ci continuitatea lui.

Omul nu se va simti multumit de realizarile din cele 24 de ore ci de faptul ca povestea merge mai departe. E vorba de un alt nivel de a privi viata in general. Care da! Este un joc. Insa diferenta o va face perceptia asupra acestui joc.

Un joc finit este jucat pentru a castiga odata sau a pierde odata! Insa un joc infinit are ca scop sa continui sa joci (Kevin Kelly)
Nu e vorba aici despre jocurile placerii sau despre sport ci despre un mod de a trai!

Asadar nu cautarea acelui cuvant mult dorit ne intereseaza. Nu vrem doar „reusita” nu vrem doar „trofeul” nu vrem doar „castigul” acelei zile. Cuvantul care ne intereseaza este cel care conteaza: „Continuitatea„. Pentru ca din continuitate se trage adevarata evolutie! Prin jocul infinit devenim mai mult! Ne extindem mintile in zone neexplorate si explodam pur si simplu accelerand mereu catre o versiune infinit mai buna a fiintei noastre!

Asadar in ziua in care vei citi asta… sorbind dintr-o ceasca aromata de cafea gandeste-te ca toate planurile pe care le ai pentru ziua respectiva reprezinta de fapt doar o caramida marunta intr-o constructie imensa. Si important nu este ce vei face azi ci cum vei face astazi in asa fel incat maine si poimaine si raspoimaine sa o faci mai bine!

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Jurnal de insomniac

Inchide ochii si simte iubirea!

In weekend-ul care-a trecut m-am oprit pentru o clipa din viteza cu care alerg prin viata! M-am oprit din graba de a face tot felul de lucruri. M-am oprit din planuri si am renuntat putin la cautarea raspunsurilor! Nu pentru mult ci pentru a observa lucrurile pe langa care trecem de obicei!

Am oprit timpul in loc intr-o clipa in care mi-am observat in oglinda… iubita ce-si trasa liniile genelor cu un creion. O imagine banala dar plina de insemnatate pentru mine. O clipa in care sa-i observ, si sa-i redescopar frumusetea… pe furis! In fundal pe retina se derula totul cu incetinitorul. Ea si creionul cu care-si realiza machiajul… pentru ea si pentru mine!
Am zambit si am savurat cat de mult am putut clipa aceea in care o priveam din spate pe jumatate dezbracata aranjandu-se. Priceless!

Apoi in zilele urmatoare am avut mai multe momente frumoase in care am simtit nevoia sa opresc timpul in loc. Sa savurez…

Zambetele si optimismul unei echipe cu care lucrez la chestii noi! Pasiunea aia pe care o descoperi daca privesti in spatele actiunii. Frumosul oricarei activitati facute cu placere si dragoste!

Alte cateva secunde frumoase cu bucuria neconditionata a catelului cand ne intoarcem acasa, cum da din codita si sare sa ne pupe…
Sau zambetul mamei Alexandrei cand ne priveste savurand bucatele facute cu atata drag pentru noi!

Am mai extras din zilele astea zambetul si licarirea prietenului meu Dodo legate de prezentul nostru comun! Asta dupa ani si ani in care inconvenienta dar nu separatoare a fost distanta dintre noi!
Ne-am reunit si mai mult decat atat punem la cale proiecte frumoase!

M-am mai oprit sa privesc la metrou doi tineri care se reintalnesc! Ea alearga cu gura pana la urechi spre el… ce o astepata cu bratele larg deschise ca si cand intreaga lui lume tocmai se indreapta spre el. Si o ia in brate invartind-o in ceea ce mi s-a parut o clipa perfecta si vesnica!

Am mai oprit timpul in loc, tot la metrou cand am vazut un batran cu baston care se opreste in dreptul unei cersetoare cu un copil in brate si scoate din buznar cinci lei si ii aseaza cu grija tremuranda in mana mamei.

M-am mai oprit din viteza vietii pentru a asculta o melodie frumoasa in vreme ce Alexandra si-a asezat capul pe pieptul meu. Si am ramas impietriti in cel mai cald cadru posibil.

Si de atunci m-am gandit sa scriu despre toate aceste clipe! Pentru ca sunt extrase din esenta noastra umana. Din cautarea aceea eterna a fericirii… cand de fapt fericirea e in noi! In felul de a ne opri sa savuram ceea ce ne ofera viata!

Fiecare dintre noi are aceste clipe dar foarte rar ne mai bucuram de ele…

Cauta-le… inchide ochii si simte iubirea! Cu siguranta vei fi mult mai implinit!

Cu drag!
Cristian Greger

Categories
Luminile Umbrei Motivational Opinie

Dincolo de cuvinte

Vorbe! Zi de zi ne perindam printr-o sumedenie de discutii legate de ceea ce facem, de barfe cu nonsens, de idei generate de unii si transmise din gura-n gura de oamenii din anturajele noastre.

Citim ziare, reviste, carti, internetul si peste tot sunt insirate cuvinte, vorbe, expresii si iar cuvinte peste cuvinte intr-un amalgam etern ce reprezinta informatia. Mai mult sau mai putin importanta.

Daca la inceputurile umanitatii exista un numar mic de cuvinte ce probabil aveau legatura cu activitatile din cadrul familiilor, triburilor, gintilor… in timp, in functie de zona si de acceleratia pe scara evolutiva s-au nascut zeci de mii de sunete modelate si asociate cu diferite „chestii”. Incepand de la cele mai rudimentare nevoi pana la cele mai adanci emotii.

Cuvintele sunt modul omenirii de a transmite tot ce genereaza creierele noastre. Cuvintele explica tot ce ni se intampla si daruiesc celor din jurul nostru senzatii… Comunicarea a fost mereu unul din principalele motoare ale evolutiei speciei noastre.
Insa am ajuns in stadiul in care cuvintele sunt mai mult decat sunete asociate obiectelor, actiunilor ori trairilor.

Odata cu aparitia scrierii cuvintele au devenit unelte, au devenit arta, au devenit muzica, au devenit invataturi sau politici si modul de a transmite foarte mult. Cuvintele au devenit scripetii ce sustin dezvoltarea noastra ca indivizi intr-o societate guvernata de comunicare!

Insa… in ziua de azi puterea cuvintelor este atat de mare incat trebuie sa te intrebi mereu: ce se afla dincolo de cuvinte ?

Un scop!

Practic in spatele fiecarui enunt incropit din cuvinte alese… cu grija sau fara… exista un interes.
Cand deschizi gura vrei ceva! Vrei ca cel de langa tine sa inteleaga ceva, vrei ca cel de langa tine sa faca ceva sau pur si simplu sa simta ceva!

Si este ciudat cum dependenta asta de vorbe ne-a acaparat de tot! Cuvintele sunt cele care ne marcheaza, cuvintele ne descriu si ne definesc, cuvintele ne fac sa explodam in mod pozitiv sau negativ… cuvintele ne mangaie si tot ele ne palmuiesc uneori. Cuvintele ne condamna si ne salveaza. Cuvintele sunt cele ce scot din noi tot ce este mai bun si tot ce este mai rau!

Depindem in proportie covarsitoare de cuvintele din jurul nostru!
Uneori ne pasa ce spun altii mai mult decat ce ne trece noua prin materia cenusie!
Alteori nu vedem realitatea din spatele propriilor noastre cuvinte!

Si ca sa ajung si la concluzia acestui post si sa reusesc sa sorb inca o gura fierbinte de cafea in dimineata asta guvernata de „vorbe”:
Dragii mei… cuvintele sunt doar cuvinte!
Dincolo de cuvinte stau FAPTELE!
TACE SI FACE nu e doar un proverb!

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Luminile Umbrei

Gaseste-ti timp sa redescoperi lucrurile care te faceau fericit odinioara!

Deseori ne gasim pierduti in amintirea unor momente unice. Acel fel de clipe in care eram cu adevarat fericiti facand anumite lucruri. Si zambim cu ochii incetosati iar pe retina noastra se deruleaza, ca intr-un film vechi cu zgarieturi pe banda video, clipe de neuitat… nascute din nimic. Nascute din nebunia aia frumoasa de pustani ce pretuia alte senzatii, alte idei si alte lucruri.

Insa odata ce revine „sharful” privirii… lasam in urma amintirile si ne adancim si mai mult in ceea ce avem si facem acum. Revenim la maturitatea noastra extrema ce nu face altceva decat sa ne rapeasca simplitatea cu care reuseam sa ne satisfacem nevoile.

Sa ne intelegem… asta nu inseamna ca acum nu suntem fericiti. Doar ca din pacate am ajuns sa ignoram lucrurile astea marunte din copilarie sau din adolescenta ce ne bucurau atat de mult. Tocmai de asta mi-am zis in dimineata asta sa ascult sfatul colegei Bianca si sa subliniez macar o parte din „chestiile ce ma faceau fericit odinioara”. Chiar daca sistemul de valori se schimba odata cu varsta fiecare om isi aminteste cu placere de ele. Poate ca postul asta ne va impinge sa redescoperim acele clipe.

Poate ca nu e posibil… Insa cine nu-si aminteste cu placere de sunetul de chitara raspandit prin parcuri si de glumele adolescentine din gasca de prieteni cu care ne faceam veacul?  Cine nu-si aminteste de plecarile in excursii cu cortul… programate cat ai clipi pe vreo terasa ieftina? La 9 seara povesteam cum ar fi sa… iar la miezul noptii aveam tren si ne gasea rasaritul cu o gara inainte de destinatia finala.

Cine nu-si aminteste povestile de groaza spuse in jurul focului de tabara sau visele pe care le impartaseam intinsi pe cate o patura sub cerul instelat in noptile fierbinti de vara?

Cine nu-si mai aminteste de oracolele din timpul scolii… ca tot s-a adus in discutie subiectul in foisorul de la Kanal D? Cine nu pastreaza desenele colorate facute in bancile liceului si cine nu-si mai aminteste de jocurile copilariei din jurul blocului? Frunza, sapte pietre, ratele si vanatorii… Mai stiti cazematele facute din zapada? Sotronul, catapultele, bani la groapa sau tevile cu cornete? Prastiile din sarma groasa? Telefoanele facute din ata si cutii goale de inghetata?

Sa ridice mana cine a avut jurnal! Bun! Sa ridice mana cine a cautat jurnalul asta al vreunei domnisoare pe la chefurile organizate de ziua ei! 🙂  Sa ridice mana cine a scris scrisori anonime de dragoste! Iar acum sa vedem cine zambeste cand spun „imi accepti prietenia?” 🙂

Cand vreodata vom mai porni sa exploram orasul natal? Cand vom mai avea curajul si timpul sa intram in toate cladirile vechi si parasite? Cand vom mai avea timp sa plecam pe drumuri de munte cu 30 de biciclete… Sau sa legam intre ele 10 saltele pe vreun lac ? Cand oare ne vom mai da cu camera pe rau? Cand vom mai face o liana deasupra unei garle pentru a ne balansa ca idiotii cazand in apa murdara? Cand vom mai merge la teatru doar ca sa ne facem de cap in ultimul rand? Cand vom mai face poze la apus sarind de pe ponton?

Oare vom mai construi vreodata adevarate opere arhitecturale din piesele de remy? Vom mai face castele din cartile de joc? Oare vom mai prinde dupa-amiezi insorite pe cea mai inalta creanga a stejarului din varf de deal?Sau mai stiti apa rece a lacului cand fugeam pe furis la scaldat nocturn? Vom mai construi vreodata un adapost din crengi in padure?

Poate ca unii mai fac o parte din lucrurile astea… altii le-au uitat cu desavarsire…  Oricum ar fi macar odata la cativa ani ai putea sa gasesti timp  sa redescoperi macar o parte din locurile si lucrurile care te faceau fericit odinioara! E hrana pentru suflet!

Sa fiti iubiti!

Cristian Greger

 

Categories
Motivational

Adoptarea tacticii corecte: Cum reusesc tehnicile mentale sa creeze campioni?

Indiferent de domeniul in care activeaza o persoana, folosirea tehnicilor mentale corecte ii poate creea un culoar favorabil pentru obtinerea rezultatelor pe care si le-a propus. Implicarea mentalului in consolidarea unei anumite pozitii, in ceea ce priveste domeniul afacerilor sau cea sportului, constituie premiza dezvoltarii, pe viitor, a unui campion in acel domeniu. Tehnicile mentale sunt folosite cu succes si in domeniul jocurilor mintii, dar si in cadrul jocurilor de orice fel, asa cum sunt cele care se desfasoara in mediul online (e-games). Un psihic puternic ofera terenul fertil si favorabil “insamantarii” cu idei motivationale, care ii sunt desoebit de folositoare unui individ. Maximizarea performantei in orice sfera depinde foarte mult de aspectul mental al unei persoane, de modul in care aceasta si-a exersat aceste aptitudini pentru a obtine ceea ce si-a propus. O expresie latina reuseste sa redea cel mai bine esenta unui mental puternic: “spiritul domina materia”, asa cum o minte bine pregatita si intarita prin exercitii mentale, poate coordona foarte bine corpul in vederea atingerii scopului propus.

Unul dintre domeniile in care exercitiile mentale si un psihic puternic a creat foarte multi campioni este sportul. Multi dintre marii sportivi ai lumii au inteles ca dincolo de pregatirea fizica, pregatirea mentala este la fel de importanta, daca nu cumva, in anumite moment-cheie este chiar factorul decisiv, care face diferenta dintr un campion si un invins. Pentru un sportiv de performanta pregatirea fizica si mentala este foarte importanta, de aceea, in cadrul sedintelor de pregatire, acestea sunt structurate dupa cum urmeaza: pregatirea din punct de vedere fizic – 30%, pregatirea tehnica – 30%, pregatirea tactica – 25%, pregatirea mentala – 15%. Desigur, atunci cand parametrii tehnico-tactici si cei fizici sunt la nivelul optim, se poate creste procentajul alocat pregatirii mentale, astfel incat valorile obtinute sa fie egale, dat fiind faptul ca sunt la fel de importante pentru sportiv.

„Campionii nu se fac pe teren. Campionii sunt facuti din ceva ce ei au profund in interiorul lor – o dorinta, un vis, o viziuneMuhammad Ali, campion mondial de box la categoria grea

„Cred ca am fost puternic mental tot timpul, crezand in sansele mele de a invinge si fiind foarte concentrat, mai ales cand era greu”– Rafael Nadal, tenismen de performanta

„Cred ca este mai important mentalul decat fizicul, deoarece, daca esti bine mental iti poti ajuta corpul pentru a merge pana la capat” Dinara Safina, jucatoare profesionista de tenis

Dezvoltarea tehnicilor mentale se concentreaza pe partea motivationala, concentrarea si managementul de gestiune al trairilor emotionale, focusarea pe consolidarea increderii in fortele proprii, stabilirirea si modalitatea de atingere a obiectivelor propuse, integrarea rutinei la nivel concentrativ, prin care se urmareste atingerea nivelului de mobilizare si relaxare si gestionarea cat mai eficienta a acestuia, dezvoltarea unei gandiri constructive, precum si deprinderea tehnicilor cognitive.

cursa

In ceea ce priveste competitiile de e-games, mediul online abunda de tot felul de jocuri care reusesc sa captiveze atentia jucatorilor. Concurenta este intotdeauna acerba, mai ales ca ai de concurat impotriva a milioane de jucatori din intreaga lume. Pentru a fi un campion in astfel de jocuri, ai nevoie, cu siguranta, de un puternic nivel mental si de pregatirea acestuia la cei mai inalti parametri. De exemplu, jocul online Metin 2 este o competitie in care se intalnesc milioane de jucatori de pe intreg Mapamondul, iar unul dintre razboinicii pe care ti-I poti creea este denumit Razboinicul Mental sau Tanker.

Faptul ca este o minte puternica intr-un corp puternic il face unul dintre cele mai iubite personaje, ceea ce ii confera posesorului sau abilitatea de a deveni campion intr-un timp mult mai scurt. Asemenea acestui personaj, campionul dintr-un joc trebuie sa fie preagtit pentru orice situatie, trebuie sa stie sa pareze orice lovitura sis a aiba pregatite sute de strategii pe care sa le adapteze in functie de situatiile cu care se confrunta. Atunci cand esti campion, nu exista puncte slabe, mai ales la nivel mental; esti preagtit pentru orice, oricand.

Un alt segment al domeniului jocurilor in care pregatirea mentala joaca un rol deosebit de important este cel al jocurilor mintii din cazinouri. Unul dintre cei mai cunoscuti jucatori profesionosti de poker, Daniel “Kid Poker” Negreanu, si-a castigat faima de campion, dovedind tuturor ca o pregatire mentala puternica este extrem de utila si trebuie sa stii cum sa gestionezi riscul, mai ales atunci cand nu ai “maini bune” la joc. Este cunoscut drept unul dintre cei mai abili “cititori” ai mimicii si gesturilor adversarilor, fapt care l-a ajutat de foarte multe ori sa castige, in situatii in care nu parea a avea sorti de izbanda. Daniel Negreanu este de parere ca mentalul sau puternic porneste din cunoasterea regulilor jocului, ceea ce i-a oferit posibilitatea de a fi relaxat mental chiar si in situatiile-limita. Faptul ca si-a creat o rezistenta mentala puternica in fata eventualilor factori perturbatori (grimasele adversarilor, diversele lor povestiri cu care urmareau sa-l induca in eroare asupra cartilor pe care le aveau, modului in care se imbracau, etc.) l-a ajutat de foarte multe ori sa invinga. Pregatirea creierului pentru diverse cazuri, stabilirea unor potentiale strategii in functie de situatia de joc, identificarea anumitor tipare in gestica adversarilor, pastrarea concentrarii, acestea sunt cateva dintre modurile in care se creeaza un campion in domeniul jocurilor.

Nu de putine ori despre lumea afacerilor s-a spus ca este o lume in care supravietuiesc doar cei puternic mental. In afaceri, cea mai puternica arma pe care o are la dispozitie orice afacerist este creierul sau, iar reusita actiunilor sale depinde foarte mult de modul in care strategia sa este mai avantajoasa in comparatie cu cea a adversarului. Este ca intr-un joc in care ambii concurenti au sanse egale, iar diferentierea in favoarea campionului o va face cel mai bine pregatit creier. Respectarea regulilor de afaceri impune identificarea acelor strategii care sa ofere solutia castigatoare, iar de multe ori, “razboiul nervilor” este cel care ofera castigatorul. Tocmai de aceea, un psihic puternic este mai mult decat necesar, acesta oferindu-I celui in cauza echilbru mental si puterea de a-si sustine tactic ape termen lung, dobandind succesul dorit. Eliminarea situatiilor stresante, capacitatea de a analiza in detaliu anumite cazuri care pot pune in pericol buna desfasurare a afacerii, stabilirea unei tactici eficiente si determinante in identificarea celor mai bune solutii pentru rezolvarea potentialelor probleme, viteza de reactie si pastrarea calmului si a echilibrului mental indifferent de ceea ce se intampla, acestea sunt doar cateva dintre elementele care definesc un campion in domeniul afacerilor.  Din cate se poate observa, pentru a deveni un campion, indiferent de domeniul in care aceste activeaza, pregatirea mentala reprezinta unul dintre cele mai importante elemente.

Categories
Luminile Umbrei

In cautarea clipei eterne

Suntem mereu in cautarea clipei eterne.

Momentul acela in care tot ce stim si cunoastem ca fiind natural, obisnuit sau posibil… dispare! Iar timpul sta in loc. Pentru putin… dar cu valoare inestimabila!

Vorbim despre reusita, vorbim despre implinire si despre clipele ce ne raman desenate in minte pentru toata viata. Intocmai primelor timbre dintr-un clasor a caror cerneala se duce, dar valoarea le creste odata cu anii. Intocmai precum un vin bun pastrat decenii pe un raft pentru ca apoi sa-ti bucure papilele gustative si sa-ti lumineze imaginatia.

Nu! Nu vorbesc aici despre finaluri! Ci despre etape. O lista de virgule, rasfirate prin timp, ce ne face sa razbatem cu un tel prin viata ce ne-a fost daruita.

Vorbesc despre absolutismul unui banal prim sarut, despre clipa in care ai realizat ca iubesti, ori despre un zambet ce ti-a schimbat viata.
Vorbesc despre clipa in care ridici un trofeu deasupra capului ca incununare a mii de ore de truda!
Vorbesc despre zambetul unui om de stiinta care descopera ceva important. Ceva ce marea majoritate nu e capabila sa inteleaga dar extrem de important pentru omenire.
Vorbesc despre atingerea panglicii de catre alergator la olimpiada, vorbesc despre clipa in care fluturi un drapel stiind cati compatrioti ai facut fericiti.

Vorbesc despre clipa in care ai pus un inel pe degetul cuiva sau despre clipa in care ti-ai strans pentru prima data copilul la piept.
Vorbesc despre clipa in care te-ai indragostit de muzica sau de dans iar timpul a dezvoltat perfectiunea acelei clipe lasand talentul si sudoarea sa creasca precum un bulgare de zapada, transformand acea virgula intr-o chestie ce-ti aduce atat de des satisfactie.

Vorbesc despre secunda in care ai luat decizia „aia importanta” ce ti-a schimbat viata in mai bine. Vorbesc despre clipa in care ai sarit in trenul vietii ce te-a purtat prin alte locuri si de momentul in care ai ales cea mai buna varianta!

Ne nastem cu un scop blurat iar pe tot parcursul vietii noastre intalnim aceste virgule ce limpezesc esenta fiintei noastre. Din afara unele virgule par mici… insemnate doar tie…  altele imense… pentru toti semenii tai. Toate insa sunt clipe eterne. Amintirea lor ramane in noi pana la ultima rasuflare si cine stie… poate dainuie prin altii mult timp dupa ce ne-am stins. Traim… in cautarea clipei eterne!

Cristian Greger

Categories
Gand Motivational

Welcome to Happyland

Fericirea nu se vede! Si daca e dureaza Putin. Totul.. e plin de venin!

Spunea un vers hip-hop acum o vreme. E adevarat intr-o oarecare masura! Cea mai bine dozata idee din versul asta este ca nu se vede. Apoi e la fel de real faptul ca fericirea este o stare marunta ce apare periodic… nu este ceva permanent. Cineva spunea acum multa vreme ca fericirea e ceva marunt… ca bataia unei aripi. Apoi cercetatorii britanici (evident) spuneau tot acum vreo cativa ani ca fericirea e o „boala psihica”. Cu totii o cautam desi nu suntem deplin convinsi ce reprezinta ea. Iar veninul este evident ratiunea. Cu cat esti un om mai rational cu atat ai mai putine sanse sa gasesti fericirea… dar…

Ce este fericirea?

Raspunsuri putem gasi in fiecare chestie ce ne trece fugitiv prin cap. Putem gasi fericire intr-o floare, intr-un apus de soare, intr-o imbratisare, in zambetul unui copil sau al unui batran, in ochii iubitei, intr-o victorie in sportul pe care-l practicam, in culoarea masinii sport pe care am cumparat-o (cu bani munciti sau nu), in ultimele randuri ale unei carti, intr-un orgasm, intr-un pahar, intr-o tara straina, intr-un peisaj montan, intr-un foc de tabara, intr-un semineu, intr-o nota de 10, intr-o casa, intr-un job bine platit, intr-o inghetata sau o ciocolata, intr-un film, intr-o melodie, intr-un concert, intr-o biserica, intr-o icoana, intr-o poza, intr-un vis implinit, in revederea unui prieten, etc.

Dar reprezinta toate astea “FERICIREA”? Definitia cuvantului e simpla si concreta:
Fericire = Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.
De aici constat ca nu e nevoie de nimic din toate astea de mai sus, pentru a fi fericit. Ai putea trai intr-o celula 2/2 si sa nu ai nimic din cele de mai sus, dar sa fii fericit.
Fericirea este de fapt legatura dintre personalitatea ta si sufletul tau. Nu tine de materie, ci e o stare de intelegere de sine pe care o poti avea foarte usor prin autosugestie.
Amagire!! ar urla realistii.

Si poate ca ar avea dreptate… dar pana la urma este o alegere de a te autoconvinge de o stare de bine. Poti gasi fericire in ajutorul dat unui gandac, sau in imaginea unui carbune la fel de usor cum o poti gasi in ochii iubitei. E doar vointa ta de a te impaca, cu propriul eu atunci cand etichetezi tot ce te inconjoara.

Sa luam un exemplu simplu – 3 oameni:

Unul casatorit cu o femeie deoebita, managerul unei firme internationale, conturi de 7 cifre in banca, masina, iaht, 2 copii destepti, e mereu pe drumuri dar isi face concediile cu familia in insule exotice.

Al doilea un batran ce nu are nimic din toate astea si care locuieste pe malul marii pe o insula unde soarele se oglindeste in fiecare dimineata cu o culoare rosiatica. E pescar si munceste toata ziua pt a trai. Are o casa modesta si darapanata in mijlocul unui lan de maci, pe care o repara mereu cu mana lui, si un caine batran ce ii tine mai mereu companie.

A treia persoana este  o femeie singura care a trecut prin multe chestii si a muncit din greu insa a reusit sa-si creasca cei trei copii si sa-i indrume spre directii decente in viata. Toti sunt la casele lor acum si au cariere prospere. Ea e singura acum insa primeste saptamanal vizitele lor.

Care sunt sansele ca cel de-al doilea sa fie mai fericit decat primul? Mari? Mici? Care sunt sansele ca femeia sa fie mai fericita decat batranul pescar? Care sunt sansele ca managerul sa simta mai multa fericire decat ceilalti doi?

Nu putem afla decat daca intram in sufletul lor. Daca transpunem egoul nostru in pielea lor. Dar si atunci ne racordam doar la nevoile noastre. La sistemele noastre de valori. Insa ce vreau sa punctez eu este ca fericirea nu e materiala si nici nu o poti cantari prin deznodamantul etapelor din viata noastra. Fericirea salasluieste in noi, in modul nostru de a gandi si de a accepta tot ce ne inconjoara. Fericirea nu se castiga. Fericirea e un mod de viata.

Daca am reusi sa eliminam orice conditie din calea zambetelor noastre, daca am deschide ochii larg sa privim dincolo de lucrurile complicate de mintile noastre hapsane si daca am pretui simplitatea existentei noastre si am intelege frumosul fara alte explicatii am face un pas inainte!
Daca am reusi, doar vorbind cu noi insine, sa ne umplem sufletele de caldura si lumina am fi mult mai aproape de borna pe care scrie mare:

Welcome to Happyland!

Categories
Jurnal de insomniac

CLEPSIDRELE

Am intrat in casa dimineata in jur de ora 10.30 ca de obicei obosit…dupa zece nopti consecutive de stiri, am aruncat cheile pe frigider, am scos tigarile , telefonul si casile aruncandu-le pe pat, portofelul si ochelarii pe masa.
Era liniste. De undeva din vecini se auzeau un aspirator, apa curgand intr-o cada si un cuplu certandu-se.. pe nu stiu ce camasa calcata aiurea ..prea obosit pt a da atentie mare.. mi-am scos ca de obicei laptopul din geanta si l-am asezat pe cutia albastra tocita deja de cele patru picioruse de cauciuc. Nu l-am pornit. Era mult prea liniste!

In fata mea, pe masa, aceleasi obiecte eterne.. cutia din lemn de trabucuri cubaneze care fusese candva plina, deasupra o pipa veche ce imi aduce mereu o imagine a unui batran cu parul alb, ce pufaie in coltul casei pe o bancuta la umbra unui cires. Suportul deosebit de betisoare parfumate cu gaurelele lui.. ce lasa, indiferent daca sunt bete aprinse sau nu, un iz exotic …In coltzul mesei portofelul si ochelarii in care se reflecta tot cadrul. In dreapta si in stanga se ridicau parca intr-o eterna concurenta cele doua CLEPSIDRE. Prima incadrata in lemn gros si cu nisip albastrui, a doua intr-un cadru de clepsidra obisnuita cu baze rotunde si 2 stalpisori de sustinere dar cu lichid. O dubla clepsidra! un tub cu lichid lila deschis si in interior o clepsidra mai mica cu nisip orange. Aveam impresia ca poarta o discutie eterna.

Le primisem de la doua persoane dragi mie care sunt convins ca nu s-ar fi suportat! Si totusi, aici pe masa mea, departe de clipele in care fusesera primite, ele formau un cuplu. Un cuplu certaret as spune. Vorbeau despre timp, despre forme, despre culoare dar nu se refereau la infatisarea lor ci la principii de viata! Cea cu nisip albastrui povestea despre seninatate, despre faptul ca fiecare “bob de nisip” trebuie trait cu zambetul pe buze.  Am zambit ! ajungeam iar la principii de viata! Am intins mana si am intors-o pe cea dubla. Nisipul orange cadea din jumatatea de sus in cea de jos lasand golul sa ridice intreaga piticanie de clepsidra in susul lichidului din tub. Ea vorbea despre faptul ca timpul are mai multe directii! Ca si la oameni nu conteaza ca mergi in sus sau in jos .. timpul se scurge! Imi veni in minte ideea ca Timpul “se scurge in sus..” am facut imediat comparatie cu evolutia fiecarui individ care in trecerea timpului tinde si aspira catre o viata mai buna, un inalt nivel profesional si catre o treapta inalta a societatii… cam asa e…

Cu cat ni se scurg secundele vietii noi urcam diferite leveluri.. dar nu ne dam seama ca de fapt ocupatia asta eterna nu ne face decat sa NU sesizam cat suntem de trecatori!

Mi-am dat seama ca le-am intors in cativa ani de zile doar de cateva ori … desi de privit le-am privit de sute de ori.. si le-am sters praful de deasupra de nenumarate ori…

Apoi mi s-a parut sinistru sa ai doua clepsidre care sa-ti aminteasca in fiecare clipa ca timpul nu e static… ci trece. M-am gandit ca omul poate sa aleaga: sa intoarca la nesfarsit clepsidra si sa stie in fiecare clipa ca i se scurge viata sau o poate lasa prafuita pe o masa cu nisipul scurs… ignorand faptul ca dispare clipa cu clipa.

Am inchis ochii si mi-am promis sa zambesc cat de mult pot si sa incerc sa traiesc fiecare zi din viata cu gandul ca maine nu mai pot trai clipa de azi!

(Bucuresti 2007)

Categories
De ascultat

PICATURA

Visam ceva frumos.. imagini superbe cu zapada si multi brazi.
S-a intrerupt totul brusc intr-o liniste deplina.
Am deschis un ochi! Monitorul laptopului era negru, luminile stinse si usa de la hol intredeschisa… Normalitate deplina!
In toata linistea asta deplina sa auzea ritmic din baie de la chiuveta probabil .. Picatura.
Pic .. Pic .. Pic .. ca un ceas perfect reglat care nu conteneste sa ne anunte ca timpul trece si trebuie sa-l pretuim.
Era atat de cald si de bine sub plapuma incat nu fceam nici o miscare .. daca nu ar fi existat picatura as fi spus ca sunt impietrit intr-un tablou de odihna impecabil, pierdut undeva intr-un decor fara sa stiu de viata, de lumea de afara, sau de faptul ca timpul trece. Imi era pur si simplu greu sa scot mana de la caldurica si sa o intind spre mouse sa vad ce mesaje am mai primit..
M-am miscat putin cu fata spre tavan.. si priveam in gol.. mi-au trecut iar prin fata ochilor ultimele zile din anul acesta. Apoi imaginatia mea a zburat catre viitor. Planuri pt anul ce urma.. Prioritati.. idei.. si cu fiecare picatura care rasuna deja cu ecou in mintea mea se schimbau imaginile din constient. Pic.. imagine din studio.. Pic.. imagine din televiziune.. Pic.. Alexandra.. Pic.. Dodo Pic .. pic.. pic..!

Nu-mi dadeam seama daca picatura ma streseaza, e un ajutor.. sau daca pur si simplu o ignor!
M-am ridicat la un moment dat .. m-am indreptat spre frigider si am scos sticla de suc!
Mi-am racorit gatlejul dar nu am strans robinetul din baie!
Am lasat picatura aceea sa traiasca .. sa tina ritmul imaginatiei mele cu bataile ei.
Mi-a venit in minte Cici (personaj imaginar cu care purtam conversatii in adolescenta).. mi-l inchipuiam dormind, linistit.
Mi-am aruncat ochii pe monitor intr-un final.. am citit posturile de pe blog si m-am intins iar cu fata la tavan..

Am inchis ochii si ascultam : PIC PIC PIC Pic pic pic pic…

Adormisem. M-am trezit brusc .. mi-am aruncat ochii pe ceas era tarziu deja! Am aruncat repede un tricou si blugii pe mine! M-am spalat indelung pe fatza lasand apa rece sa ma scoata din hibernare, apoi mi-am strans catrafusele (cabluri laptop casti etc etc) am strans de prin camera si m-am incaltzat!
Cand am bagat cheia in usa m-am oprit brusc in hol cu usa de la apartament deschisa… sa ma gandesc repede daca am uitat ceva.
In linistea aceea scurta din baie Picatura imi transmise salutul… Pic.. Pic..
Am zambit! Lucrurile neinsemnate sunt un izvor de viata pt cei ce stiu sa le pretuiasca!

Categories
Motivational

ALB SAU NEGRU…

It is a matter of choice…
De ce rationam ?
De ce suntem atat de incatusati in nevoia de a alege?
De ce suntem atat de afundati in ideea ca evenimentele sunt fara de culoare?
Ori e alba ori e neagra…
De ce nu avem credinta ca in fiecare punct negru exista o infinitate de puncte albe si invers?
De ce nu acceptam ca de fapt totul poate fi cenusiu … sau, mai mult decat atat, de ce nu incercam sa intelegem ca daca privim cu atentie in jurul nostru, pana si cea mai mica piatra cenusie are o pata de culoare ori se integreaza intr-un decor multicolor!?!
Pierdem sau castigam? Unii oameni sunt buni altii rai? Unii destepti, altii prosti?
NU!!!!
Fiecare are sclipirea lui! Fiecare are cel putin o particica buna…
Ar trebui sa invatzam sa cautam .. sa scoatem la iveala lumina fiecaruia!
Atunci vom fi cu adevarat fericitzi!!
Cand vom reusi sa cautam si sa gasim castigul din fiecare insucces!
Cauta in jurul tau! Descopera bunul din oameni!
Priveste panza de paianjen din coltul camarii si vei realiza cu cata meticulozitate este tesuta!
Priveste cersetorul de la coltz! Vei gasi cea mai pura si incontestabila tristete in ochii lui!
Fa ceva sa-i daruiesti un zambet!
Gaseste-ti timp pentru tine! Pentru implinirea sufletului tau!
Asculta cerul si iarba sau ploaia si vantul!
Cauta pata de culoare din cenusiul existentei tale!
Accepta ca lumea si viata nu se rezuma la DA ori NU!
Viata se rezuma la “E”!

Categories
Gand Opinie

Daca faci un lucru fa-l bine!

 Nu-mi pasă ce cred ceilalţi despre ceea ce fac, dar îmi pasă foarte mult de ceea ce cred eu despre ceea ce fac. Asta înseamnă caracter. – Roosevelt

Ce este deosebit de interesant in aceasta idee este ca majoritatea oamenilor se racordeaza la ce cred altii despre activitatea lor. Lasam sefii, supervisorii, colegii, criticii sau carcotasii sa ne influenteze munca, indiferent de natura ei. Si de aici vine si gandul meu. Am inceput sa lucrez in media la inceputul anilor 2000. Si de atunci am avut mereu aceleasi principii de baza aplicate in activitatile mele. Auto-critica, imbunatatirea constanta si perfectionarea unui stil propriu. Ce inseamna asta? Ca desi mi-am stabilit repere, ca orice om care incepe o meserie, am vrut sa definesc de la bun inceput o linie „proprie” in tot ceea ce fac. Si am incercat sa fac in asa fel incat ceea ce ofer eu profesional sa fie calitativ din ce in ce mai bun.
Ascult zi de zi oameni care par falsi… (vorbesc de domeniul meu de activitate) sau produc lucruri identice cu altele realizate de altii la randul lor. Eu nu pot sa inteleg fenomenul asta. Chiar daca pentru unii a fost de succes… Nu copia! Nu incerca sa pari altceva! Originalitatea este categoric mai apreciata!
Mi-am dorit sa fiu unic, sa nu copiez si daca e sa ma inspir sa dau totusi tenta personalitatii mele oricarui produs creat de mine. E diferit de alte domenii… stiu! Daca esti contabil nu poti sa faci asta la fel de bine ca in televiziune radio sau publicitate. Insa cred cu tarie ca fiecare om poate face un lucru in felul lui. Si tocmai de asta lucrurile cu nota personala sunt cele mai apreciate. Ca e vorba de o reclama, de design, de muzica sau de felul in care vorbesti cu oamenii… daca iti creezi un „EU” profesional unic asta iti va aduce recunoastere. Chiar si contabilul poate sa isi creeze un sistem prin care sa faca lucrurile pe intelesul tuturor. Va fi apreciat pentru solutia folosita…

E valabil chiar si in sport. Desi toti sportivii invata aceleasi procedee si pornesc de la regulile clare ale jocului… isi pot pune amprenta pe anumite procedee. Un stil propriu, o lovitura perfectionata, un procentaj ce tinde spre perfectiune intr-un anume aspect al jocului.. pot face diferenta.
Asadar indiferent ce faci verifica in primul rand daca iti place tie! Incearca in mod constant sa perfectionezi ceea ce faci. Abia apoi poti lasa alte opinii sa-ti influenteze modul de lucru. Si asta doar ca feedback nu pentru schimbari radicale. Asculta parerile altora si foloseste-te de ele dar nu devia de la propriul stil doar pentru ca altii spun asta.
Eu unul sunt sigur ca daca cineva asculta reclamele, promo-urile, stirile sau emisiunile al caror voiceover sunt poate spune clar… asta e ala de la Kanal D sau Asta-i Romania… sau Radio Ring etc. Pentru ca am un stil propriu format si perfectionat in 15 ani de munca. Si chiar dupa atata amar de vreme inca mai incerc zi de zi sa imbunatatesc ceea ce fac! Unii ma apreciaza pentru asta altii poate ca nu dar pot afirma cu tarie ca fac ceea ce fac in stilul meu de un deceniu si jumatate. Si fac bine!

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei Motivational

Trecutul e hrana viitorului… dar a trecut

Era un moment de gheata… lasasem cartea din mana. Nici macar nu mai stiu care din paragrafe imi montase panza de paianjen pe ochi. Priveam in gol gandindu-ma la trecut. In ziua asta ma legasera o gramada de cuvinte si de oameni de ceea ce se afla in trecut. Ultima perioada din viata mea era luminata doar de dorinta de a merge mai departe in viata. Stateam lungit pe pat intr-un cot si simteam deja furnicaturile acelea specifice in mana. Mi-a revenit imaginea tintuita pe cutiile mele. Erau cutiile in care mama mea adunase tot ce aveam in capitala in casuta mea. Plecasem atat de repede fara sa ma uit inapoi sau sa cuget prea mult la decizie. S-a dovedit o decizie cu folos. Dar asta nu insemna ca eu las totul in trecut si uit paginile cartii mele. M-am ridicat si m-am repezit asupra maldarului de cutii din coltul camerei. Rupeam bucatile de banda adeziva cu furie parca, nestiind insa ce sa caut in ele.

Prima cutie. Avea pe ea scris cu scrisul melodios al mamei.. carti si prostii. Am desfacut-o am aruncat pe pat cei trei mutzunachi si prima carte din maldar era Magicianul. Am zambit… era o mare parte din sufletul meu in cutia aceea. Am rasfoit timp de cateva zeci de minute aproape toate cartile din cutie. Erau enorm de multe si le citisem pe toate. Am realizat cat de bogat sunt dupa anii care-au trecut.

Am impins prima cutie deoparte si am trecut la a doua. Pe eticheta scria prostii 2. Am deschis-o. Inauntru asezate randuit alte cateva cutii. Am scos una din ele si deschizand-o am inlemnit. Mi-a cazut o lacrima peste restul cutiilor… Am scos poza am sters-o de praf si am asezat-o pe barul din bucatarie. Mi-a venit in minte faptul ca noua mea prietena s-ar putea supara daca o vede. Dar mi-am spus ca am sa-i explic ca o poza nu poate afecta cu nimic povestea noastra. Iar depozitarea ei in fundul unui dulap nu poate schimba trecutul. Era poza Luizei. In aceeasi cutiuta albastra erau legitimatiile mele, cateva cartele telefonice colorate adunate de-a lungul timpului si un plic plin cu scrisori. L-am desfacut si am luat prima scrisoare din teanc. Cu fiecare cuvant am simtit in cerul gurii gustul acela de mucegai pretios. Gustul de amintire ce dainuie in timp. Mi-a mai picat o lacrima blurand cateva randuri de pe scrisoare. Am mai scos apoi vederile de la tatal meu, cateva poezii scrise in timpul liceului, o agenda mica in care obisnuiam sa-mi scriu gandurile acum o vreme, mapa mea din primul an de facultate, un ceas vechi de noptiera pe care-l primisem de la mama la 18 ani, cutia de trabucuri cu care venisem din Germania si pe care le savurasem cu Ovidiu… cateva scoici, o droaie de discuri, multe alte chestii marunte si alte poze ale colegilor sau a prietenilor.

Ma invadase trecutul. Plangeam. Ca un copil care nu intelege de ce nu poate avea totul. As fi vrut sa pot fi in toate locurile ce se regaseau in acele cutii. Cu fiecare persoana in acelasi timp. Sa ii simt aproape si sa le spun cat de mult au insemnat pt mine. Am desfacut fiecare cutie admirand tot ce agonisisem in ultimii ani. Am parcurs toata istoria mea… ciudat.. dar incapea in cateva cutii; daca as fi indoit un pled in doua as fi reusit sa le acopar. O jumatate de viata in cateva cutii. Apoi am inceput sa rad. De unul singur ca nebunii aceia pe care-i vezi la geamurile spitalelor de lunateci. M-am oprit. Am oftat si m-am gandit la Postul cu Ciobul Pierdut.

Am inchis cutiile lipindu-le cu banda adeziva si mi-am zis… “Trecutul e hrana viitorului… dar a trecut”

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei Motivational

LET IT FLOW

… spune o vorba dintr-un popor care contine mai multe natii decat ar fi existat in turnul Babel si care nu are o istorie mai lunga de 600 ani si ceva. Evident nu ma refer la nimic material ori la o chestie lichida. Let it flow… ar insemna in traducerea mea matinala… lasa valul sa te duca si sa aduca ceea ce e scris.

Atunci cand peisajele din colectia ta de tablouri ce reprezinta viata, sunt multicolore: unele viu volorate, vesele si antrenante, altele cenusii sau colorate tomnatic si melancolic, iar altele extrem de intunecate… Pensula ta devine mult mai intelegatoare.. poate unii ar spune mai inteleapta. E vorba de alegerile pe care le facem in viata si de gradul de maleabilitate al deciziilor. Suntem parte dintr-un cadru atat de mic in universul asta mare incat pana si noi ne plictisim de noi insine. Ar fi pacat sa nu traim ceea ce ne da viata. Cu bune si rele, cu alegeri pro sau contra trebuie sa trecem prin viata cantarind totul cat mai putin. Tocmai pt. a nu pierde timpul intre doua sau mai multe extreme si pt. a nu ocoli o solutie. Viata se scurge precum apele unui rau. Ajung in alte rauri, in fluvii in mari si oceane lasand timpul sa-si puna amprenta pe conditia existentei. De aici se evapora calatorind prin nori in aceleasi locuri in care au fost zamislite si revenind pe pamant drept apa de ploaie. Urmeaza la nesfarsit acelasi ciclu interminabil lasand in urma lor viata. Asa e si cu noi.

Gresit ar fi sa innotam in susul apei, impotriva curentilor, impotriva destinului.

Asa imi traiesc eu viata. Las totul sa curga de la sine, iar tot ceea ce am de facut este sa sper ca pe harta calatoriei prestabilite exista si locuri bune, locuri de unde pot aduna cunostinte, unde pot lua nastere bunatatea, bunastarea iar la final sa trag linie si sa fiu multumit de tot ce a trecut. Omului nu ii sta in fire sa accepte tot ce e in jurul lui… si se zbate sa schimbe totul in favoarea lui. Uneori ii reuseste alteori nu. In fiecare caz sfarsitul ar fi acelasi.. partea pierduta este insa peisajul prin care calatoresti. asadar viata trebuie primita cu bune si cu rele asa cum ne-a fost scris… pur si simplu Let it flow. Let it flow… In the end it doesn’t even matter ! dar cel putin am trece dincolo afisand in coltul buzelor un zambet marcant. Nu am trait alergand prin viata.