Categories
De ascultat

Dati-mi un trup voi muntilor! Interpretare Cristian Greger

Apasa play!
Pentru ca ieri mi-am adus aminte de poezia lui Blaga si i-am recitat-o Alexandrei… am zis sa pun microfonul la lucru si pentru voi!

Dati-mi un trup voi muntilor – Lucian Blaga

Interpretare Cristian Greger

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Categories
De ascultat

PICATURA

Visam ceva frumos.. imagini superbe cu zapada si multi brazi.
S-a intrerupt totul brusc intr-o liniste deplina.
Am deschis un ochi! Monitorul laptopului era negru, luminile stinse si usa de la hol intredeschisa… Normalitate deplina!
In toata linistea asta deplina sa auzea ritmic din baie de la chiuveta probabil .. Picatura.
Pic .. Pic .. Pic .. ca un ceas perfect reglat care nu conteneste sa ne anunte ca timpul trece si trebuie sa-l pretuim.
Era atat de cald si de bine sub plapuma incat nu fceam nici o miscare .. daca nu ar fi existat picatura as fi spus ca sunt impietrit intr-un tablou de odihna impecabil, pierdut undeva intr-un decor fara sa stiu de viata, de lumea de afara, sau de faptul ca timpul trece. Imi era pur si simplu greu sa scot mana de la caldurica si sa o intind spre mouse sa vad ce mesaje am mai primit..
M-am miscat putin cu fata spre tavan.. si priveam in gol.. mi-au trecut iar prin fata ochilor ultimele zile din anul acesta. Apoi imaginatia mea a zburat catre viitor. Planuri pt anul ce urma.. Prioritati.. idei.. si cu fiecare picatura care rasuna deja cu ecou in mintea mea se schimbau imaginile din constient. Pic.. imagine din studio.. Pic.. imagine din televiziune.. Pic.. Alexandra.. Pic.. Dodo Pic .. pic.. pic..!

Nu-mi dadeam seama daca picatura ma streseaza, e un ajutor.. sau daca pur si simplu o ignor!
M-am ridicat la un moment dat .. m-am indreptat spre frigider si am scos sticla de suc!
Mi-am racorit gatlejul dar nu am strans robinetul din baie!
Am lasat picatura aceea sa traiasca .. sa tina ritmul imaginatiei mele cu bataile ei.
Mi-a venit in minte Cici (personaj imaginar cu care purtam conversatii in adolescenta).. mi-l inchipuiam dormind, linistit.
Mi-am aruncat ochii pe monitor intr-un final.. am citit posturile de pe blog si m-am intins iar cu fata la tavan..

Am inchis ochii si ascultam : PIC PIC PIC Pic pic pic pic…

Adormisem. M-am trezit brusc .. mi-am aruncat ochii pe ceas era tarziu deja! Am aruncat repede un tricou si blugii pe mine! M-am spalat indelung pe fatza lasand apa rece sa ma scoata din hibernare, apoi mi-am strans catrafusele (cabluri laptop casti etc etc) am strans de prin camera si m-am incaltzat!
Cand am bagat cheia in usa m-am oprit brusc in hol cu usa de la apartament deschisa… sa ma gandesc repede daca am uitat ceva.
In linistea aceea scurta din baie Picatura imi transmise salutul… Pic.. Pic..
Am zambit! Lucrurile neinsemnate sunt un izvor de viata pt cei ce stiu sa le pretuiasca!

Categories
De ascultat Luminile Umbrei

UN CIOB PIERDUT…

Uneori stau si ma gandesc ca intreg trecutul nostru e ca un vas!
Un vas care se naste, ca fiecare vas, din lut sau oric alt material!
E un vas care se mareste constant odata cu trecerea timpului si indesam in el amintiri, cugetari, reusite, esecuri, evenimente, imagini luminate sau intunecate, fetze zambarete sau fetze triste, momente unice sau momente banale.
Peste toate astea exista un capac.
Un capac sudat bine de existenta!
Nu ne putem intoarce sa reasezam tot ce contine acest vas…
In schimb de fiecare data cand suntem melancolici sau cand depanam amintiri .. spargem vasul..

Si se sparge in mii de cioburi..
Se imprastie pe o podea de marmura neagra intr-o incapere caruia nu-i vezi peretii laterali! E o camera infinita !
Tavan alb si podea de marmura neagra… ce se contopesc la orizont indiferent in ce directie ai privi.
Pe podea, in fata ta … mii de cioburi! Privesti la ele si in fiecare se oglindeste cate o amintire. Observi una, doua, trei, zece, o suta … dar printre atatea cioburi sunt multe cioburi pe care nu le observi!
Sunt prea mici!
Sau lucesc pur si simplu reflectand tavanul alb .. imaculat !!
Le privesti pe cele care sunt mai aproape de tine … de prezent ..
Si totusi la distanta sunt alte mii de ciobulete mici marunte .. care poate sunt deosebit de importante.. dar nu le observi .. nu le mai dai atentie ..

Zgomotul pe care il scoate vasul cand se sparge .. se propaga in interiorul nostru .. si desi nu taie, de fiecare data cresteaza ceva in suflet… deschide o cicatrice .. o scarpina pana da din nou sangele ca apoi sa se vindece iar si iar … in acelasi timp greoi!

Se intampla sa iti doresti sa gasesti printre atatea cioburi unul anume! Si pasesti in incaperea infinita … dai cu vasul de pamant si cauti … cauti, cauti ciobul respectiv. Nu intotdeauna il gasesti si de multe ori renunti cat ai clipi … pt ca iti atrag atentia alte cioburi mai mari si mai colorate!
Alta data … cautand un anumit ciob dai peste .. un ciob pierdut …
Zambesti ..
Apoi sufletul tau naste o lacrima razleatza care se prelinge pe relieful fetei, agale spre buze .. parca vrand sa dea viata unui sarut pierdut in negura podelei.
Atinge buzele.. se propaga prin cutele lor … simti umezeala si emotia .. inchizi ochii .. si cand ii dechizi buzele s-au uscat!

Iei ciobul … il pui inapoi in gramada … pocnesti din degete te intorci cu spatele si te intorci iar .. gasesti vasul intact .. intreg .. asteptand sa te intorci sa-l mai spargi odata…
Iti ramane un gust … pe care nu-l definesti .. nu poti spune daca e amar dulceag sarat acid sau acru .. dar iti lasa satisfactie … bucurie.
Bucuria ca ai mai regasit poate ultima oara … poate doar pt un moment UN CIOB PIERDUT.