LET IT FLOW

… spune o vorba dintr-un popor care contine mai multe natii decat ar fi existat in turnul Babel si care nu are o istorie mai lunga de 600 ani si ceva. Evident nu ma refer la nimic material ori la o chestie lichida. Let it flow… ar insemna in traducerea mea matinala… lasa valul sa te duca si sa aduca ceea ce e scris.

Atunci cand peisajele din colectia ta de tablouri ce reprezinta viata, sunt multicolore: unele viu volorate, vesele si antrenante, altele cenusii sau colorate tomnatic si melancolic, iar altele extrem de intunecate… Pensula ta devine mult mai intelegatoare.. poate unii ar spune mai inteleapta. E vorba de alegerile pe care le facem in viata si de gradul de maleabilitate al deciziilor. Suntem parte dintr-un cadru atat de mic in universul asta mare incat pana si noi ne plictisim de noi insine. Ar fi pacat sa nu traim ceea ce ne da viata. Cu bune si rele, cu alegeri pro sau contra trebuie sa trecem prin viata cantarind totul cat mai putin. Tocmai pt. a nu pierde timpul intre doua sau mai multe extreme si pt. a nu ocoli o solutie. Viata se scurge precum apele unui rau. Ajung in alte rauri, in fluvii in mari si oceane lasand timpul sa-si puna amprenta pe conditia existentei. De aici se evapora calatorind prin nori in aceleasi locuri in care au fost zamislite si revenind pe pamant drept apa de ploaie. Urmeaza la nesfarsit acelasi ciclu interminabil lasand in urma lor viata. Asa e si cu noi.

Gresit ar fi sa innotam in susul apei, impotriva curentilor, impotriva destinului.

Asa imi traiesc eu viata. Las totul sa curga de la sine, iar tot ceea ce am de facut este sa sper ca pe harta calatoriei prestabilite exista si locuri bune, locuri de unde pot aduna cunostinte, unde pot lua nastere bunatatea, bunastarea iar la final sa trag linie si sa fiu multumit de tot ce a trecut. Omului nu ii sta in fire sa accepte tot ce e in jurul lui… si se zbate sa schimbe totul in favoarea lui. Uneori ii reuseste alteori nu. In fiecare caz sfarsitul ar fi acelasi.. partea pierduta este insa peisajul prin care calatoresti. asadar viata trebuie primita cu bune si cu rele asa cum ne-a fost scris… pur si simplu Let it flow. Let it flow… In the end it doesn’t even matter ! dar cel putin am trece dincolo afisand in coltul buzelor un zambet marcant. Nu am trait alergand prin viata.

Leave a Reply