Categories
Luminile Umbrei Motivational Opinie

Dincolo de cuvinte

Vorbe! Zi de zi ne perindam printr-o sumedenie de discutii legate de ceea ce facem, de barfe cu nonsens, de idei generate de unii si transmise din gura-n gura de oamenii din anturajele noastre.

Citim ziare, reviste, carti, internetul si peste tot sunt insirate cuvinte, vorbe, expresii si iar cuvinte peste cuvinte intr-un amalgam etern ce reprezinta informatia. Mai mult sau mai putin importanta.

Daca la inceputurile umanitatii exista un numar mic de cuvinte ce probabil aveau legatura cu activitatile din cadrul familiilor, triburilor, gintilor… in timp, in functie de zona si de acceleratia pe scara evolutiva s-au nascut zeci de mii de sunete modelate si asociate cu diferite „chestii”. Incepand de la cele mai rudimentare nevoi pana la cele mai adanci emotii.

Cuvintele sunt modul omenirii de a transmite tot ce genereaza creierele noastre. Cuvintele explica tot ce ni se intampla si daruiesc celor din jurul nostru senzatii… Comunicarea a fost mereu unul din principalele motoare ale evolutiei speciei noastre.
Insa am ajuns in stadiul in care cuvintele sunt mai mult decat sunete asociate obiectelor, actiunilor ori trairilor.

Odata cu aparitia scrierii cuvintele au devenit unelte, au devenit arta, au devenit muzica, au devenit invataturi sau politici si modul de a transmite foarte mult. Cuvintele au devenit scripetii ce sustin dezvoltarea noastra ca indivizi intr-o societate guvernata de comunicare!

Insa… in ziua de azi puterea cuvintelor este atat de mare incat trebuie sa te intrebi mereu: ce se afla dincolo de cuvinte ?

Un scop!

Practic in spatele fiecarui enunt incropit din cuvinte alese… cu grija sau fara… exista un interes.
Cand deschizi gura vrei ceva! Vrei ca cel de langa tine sa inteleaga ceva, vrei ca cel de langa tine sa faca ceva sau pur si simplu sa simta ceva!

Si este ciudat cum dependenta asta de vorbe ne-a acaparat de tot! Cuvintele sunt cele care ne marcheaza, cuvintele ne descriu si ne definesc, cuvintele ne fac sa explodam in mod pozitiv sau negativ… cuvintele ne mangaie si tot ele ne palmuiesc uneori. Cuvintele ne condamna si ne salveaza. Cuvintele sunt cele ce scot din noi tot ce este mai bun si tot ce este mai rau!

Depindem in proportie covarsitoare de cuvintele din jurul nostru!
Uneori ne pasa ce spun altii mai mult decat ce ne trece noua prin materia cenusie!
Alteori nu vedem realitatea din spatele propriilor noastre cuvinte!

Si ca sa ajung si la concluzia acestui post si sa reusesc sa sorb inca o gura fierbinte de cafea in dimineata asta guvernata de „vorbe”:
Dragii mei… cuvintele sunt doar cuvinte!
Dincolo de cuvinte stau FAPTELE!
TACE SI FACE nu e doar un proverb!

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Gand

Puterea destinului! Credem sau nu in destin?

Totul e scris!

Trei cuvinte care dau dureri de cap oricarui om ce are un dram de inteligenta!
Capacitatea de a analiza fiecare decizie a vietii noastre si de a o trece prin filtrul acesta acceptat de cam toate culturile lumii, ne spune ca de fapt indiferent ce alegeri faci… finalul va fi acelasi. Pentru ca el este deja pregatit undeva pentru tine. Si indiferent cata ratiune si inteligenta ai avea, oricat ai ocoli sau ai coti la rascrucile existentei tale vei ajunge mereu acolo unde iti „este scris”!

Daca e asa… sau nu… evident nu putem afla.
Poate doar daca credem cu tarie in ceea ce ilustreaza filmele SF. Si anume ca la un moment dat se va inventa masina timpului… si ne vom putea intoarce sa schimbam oaresce momente ce ne-au afectat concret viitorul. Insa si atunci … ce vom rezolva oare? sau mai buna intrebare ar fi … suntem siguri ca nu am altera viitorul intr-o directie mai naspa decat cea trasata initial? Poate ca puterea destinului este atat de mare incat indiferent cat ne-am screme… totul va fi la fel!

Copil fiind imi inchipuiam explicatia destinului sub forma unei carti imense cu acolade. Diferite puncte fixe din vietile noastre legate printr-o sumedenie de acolade ce reprezentau optiunile pe care le ai. Partea interesanta era ca indiferent ce alegeri facem… ajungem in aceleasi puncte fixe. Pentru mine asta insemna pe atunci destinul… Iar invatamintele acumulate pana atunci imi spuneau mereu ca nu conteaza destinatia… ea fiind deja aleasa de Dumnezeu sau de un demiurg oarecare… ci cum alegi calea si ce lasi in jurul tau incercand sa atingi acel punct. Iar asta trebuia sa defineasca felul meu de a fi. Daca stau bine sa ma gandesc asa s-a si intamplat. Sunt ceea ce sunt datorita modului in care am ales sa-mi traiesc viata si principiilor de la care rareori ma abat! Daca am regrete? Daca regret faptele mele? Normal ca exista regrete! Insa nu pot renunta la omul care sunt astazi… deci nu pot renunta nici la ceea ce am facut! Pentru ca astfel am ajuns aici!

Astazi am auzit o chestie interesanta intr-o conversatie ce m-a pus pe ganduri. Poate ca nu putem schimba viitorul prin deciziile noastre. Poate ca da… Insa din toata filozofia asta a timpului si a destinului se nasc regretele! Un defect uman generat de inteligenta noastra. De capacitatea de a ne imagina „cum ar fi fost daca”. Fascinant e ca nu vom regreta niciodata atat de mult… lucrurile pe care le-am facut, ci acele lucruri pe care nu le-am facut!
Practic acceptam greselile noastre si traim cu noi insine respectandu-ne deciziile… insa cele mai mari regrete sunt pentru non-actiuni. Ceva ce am ezitat sa facem! Ceva ce ne ramane intiparit adanc in creier si iese la iveala cand ti-e lumea mai draga! De ce n-am facut asa? De ce nu am plecat atunci? De ce, de ce, de ce… fiecare are de-ce-uri cat cuprinde!

Iar de-ce-urile astea, indifernet daca sunt pentru ce am facut sau pentru ce nu am facut… nu reusesc decat sa ne incetoseze prezentul!
Ne rapesc bucuria si lumina a ceea ce traim azi! De-ce-urile astea sunt ca o pensula cu vopsea cenusie ce hasureaza necontenit un tablou, frumos de altfel, ce poarta semnatura noastra jos in dreapta… chiar deasupra titlului:

~Eu~
~Azi e prima zi din restul vietii mele!~

Si ca sa am si o concluzie… Nu conteaza daca exista sau nu destinul! Nu conteaza daca totul e scris si daca destinatia noastra este de mult desenata! Fa calea spre punctele dintre acolade sa aiba culoare si lumina! Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima si poate ca pozitivitatea asta va face mana demiurgului sa tremure 😉 Feel me?

Sa fiti iubiti
Cristian Greger

Categories
Motivational

Adoptarea tacticii corecte: Cum reusesc tehnicile mentale sa creeze campioni?

Indiferent de domeniul in care activeaza o persoana, folosirea tehnicilor mentale corecte ii poate creea un culoar favorabil pentru obtinerea rezultatelor pe care si le-a propus. Implicarea mentalului in consolidarea unei anumite pozitii, in ceea ce priveste domeniul afacerilor sau cea sportului, constituie premiza dezvoltarii, pe viitor, a unui campion in acel domeniu. Tehnicile mentale sunt folosite cu succes si in domeniul jocurilor mintii, dar si in cadrul jocurilor de orice fel, asa cum sunt cele care se desfasoara in mediul online (e-games). Un psihic puternic ofera terenul fertil si favorabil “insamantarii” cu idei motivationale, care ii sunt desoebit de folositoare unui individ. Maximizarea performantei in orice sfera depinde foarte mult de aspectul mental al unei persoane, de modul in care aceasta si-a exersat aceste aptitudini pentru a obtine ceea ce si-a propus. O expresie latina reuseste sa redea cel mai bine esenta unui mental puternic: “spiritul domina materia”, asa cum o minte bine pregatita si intarita prin exercitii mentale, poate coordona foarte bine corpul in vederea atingerii scopului propus.

Unul dintre domeniile in care exercitiile mentale si un psihic puternic a creat foarte multi campioni este sportul. Multi dintre marii sportivi ai lumii au inteles ca dincolo de pregatirea fizica, pregatirea mentala este la fel de importanta, daca nu cumva, in anumite moment-cheie este chiar factorul decisiv, care face diferenta dintr un campion si un invins. Pentru un sportiv de performanta pregatirea fizica si mentala este foarte importanta, de aceea, in cadrul sedintelor de pregatire, acestea sunt structurate dupa cum urmeaza: pregatirea din punct de vedere fizic – 30%, pregatirea tehnica – 30%, pregatirea tactica – 25%, pregatirea mentala – 15%. Desigur, atunci cand parametrii tehnico-tactici si cei fizici sunt la nivelul optim, se poate creste procentajul alocat pregatirii mentale, astfel incat valorile obtinute sa fie egale, dat fiind faptul ca sunt la fel de importante pentru sportiv.

„Campionii nu se fac pe teren. Campionii sunt facuti din ceva ce ei au profund in interiorul lor – o dorinta, un vis, o viziuneMuhammad Ali, campion mondial de box la categoria grea

„Cred ca am fost puternic mental tot timpul, crezand in sansele mele de a invinge si fiind foarte concentrat, mai ales cand era greu”– Rafael Nadal, tenismen de performanta

„Cred ca este mai important mentalul decat fizicul, deoarece, daca esti bine mental iti poti ajuta corpul pentru a merge pana la capat” Dinara Safina, jucatoare profesionista de tenis

Dezvoltarea tehnicilor mentale se concentreaza pe partea motivationala, concentrarea si managementul de gestiune al trairilor emotionale, focusarea pe consolidarea increderii in fortele proprii, stabilirirea si modalitatea de atingere a obiectivelor propuse, integrarea rutinei la nivel concentrativ, prin care se urmareste atingerea nivelului de mobilizare si relaxare si gestionarea cat mai eficienta a acestuia, dezvoltarea unei gandiri constructive, precum si deprinderea tehnicilor cognitive.

cursa

In ceea ce priveste competitiile de e-games, mediul online abunda de tot felul de jocuri care reusesc sa captiveze atentia jucatorilor. Concurenta este intotdeauna acerba, mai ales ca ai de concurat impotriva a milioane de jucatori din intreaga lume. Pentru a fi un campion in astfel de jocuri, ai nevoie, cu siguranta, de un puternic nivel mental si de pregatirea acestuia la cei mai inalti parametri. De exemplu, jocul online Metin 2 este o competitie in care se intalnesc milioane de jucatori de pe intreg Mapamondul, iar unul dintre razboinicii pe care ti-I poti creea este denumit Razboinicul Mental sau Tanker.

Faptul ca este o minte puternica intr-un corp puternic il face unul dintre cele mai iubite personaje, ceea ce ii confera posesorului sau abilitatea de a deveni campion intr-un timp mult mai scurt. Asemenea acestui personaj, campionul dintr-un joc trebuie sa fie preagtit pentru orice situatie, trebuie sa stie sa pareze orice lovitura sis a aiba pregatite sute de strategii pe care sa le adapteze in functie de situatiile cu care se confrunta. Atunci cand esti campion, nu exista puncte slabe, mai ales la nivel mental; esti preagtit pentru orice, oricand.

Un alt segment al domeniului jocurilor in care pregatirea mentala joaca un rol deosebit de important este cel al jocurilor mintii din cazinouri. Unul dintre cei mai cunoscuti jucatori profesionosti de poker, Daniel “Kid Poker” Negreanu, si-a castigat faima de campion, dovedind tuturor ca o pregatire mentala puternica este extrem de utila si trebuie sa stii cum sa gestionezi riscul, mai ales atunci cand nu ai “maini bune” la joc. Este cunoscut drept unul dintre cei mai abili “cititori” ai mimicii si gesturilor adversarilor, fapt care l-a ajutat de foarte multe ori sa castige, in situatii in care nu parea a avea sorti de izbanda. Daniel Negreanu este de parere ca mentalul sau puternic porneste din cunoasterea regulilor jocului, ceea ce i-a oferit posibilitatea de a fi relaxat mental chiar si in situatiile-limita. Faptul ca si-a creat o rezistenta mentala puternica in fata eventualilor factori perturbatori (grimasele adversarilor, diversele lor povestiri cu care urmareau sa-l induca in eroare asupra cartilor pe care le aveau, modului in care se imbracau, etc.) l-a ajutat de foarte multe ori sa invinga. Pregatirea creierului pentru diverse cazuri, stabilirea unor potentiale strategii in functie de situatia de joc, identificarea anumitor tipare in gestica adversarilor, pastrarea concentrarii, acestea sunt cateva dintre modurile in care se creeaza un campion in domeniul jocurilor.

Nu de putine ori despre lumea afacerilor s-a spus ca este o lume in care supravietuiesc doar cei puternic mental. In afaceri, cea mai puternica arma pe care o are la dispozitie orice afacerist este creierul sau, iar reusita actiunilor sale depinde foarte mult de modul in care strategia sa este mai avantajoasa in comparatie cu cea a adversarului. Este ca intr-un joc in care ambii concurenti au sanse egale, iar diferentierea in favoarea campionului o va face cel mai bine pregatit creier. Respectarea regulilor de afaceri impune identificarea acelor strategii care sa ofere solutia castigatoare, iar de multe ori, “razboiul nervilor” este cel care ofera castigatorul. Tocmai de aceea, un psihic puternic este mai mult decat necesar, acesta oferindu-I celui in cauza echilbru mental si puterea de a-si sustine tactic ape termen lung, dobandind succesul dorit. Eliminarea situatiilor stresante, capacitatea de a analiza in detaliu anumite cazuri care pot pune in pericol buna desfasurare a afacerii, stabilirea unei tactici eficiente si determinante in identificarea celor mai bune solutii pentru rezolvarea potentialelor probleme, viteza de reactie si pastrarea calmului si a echilibrului mental indifferent de ceea ce se intampla, acestea sunt doar cateva dintre elementele care definesc un campion in domeniul afacerilor.  Din cate se poate observa, pentru a deveni un campion, indiferent de domeniul in care aceste activeaza, pregatirea mentala reprezinta unul dintre cele mai importante elemente.

Categories
Motivational

Arta de a trai – sau de ce viata e o capodopera

Se spune ca aproape totul a fost inteles in existenta noastra, marea exceptie fiind cum sa ne traim viata. Asta pentru ca inca de la primul scancet de bebelus, fiecare dintre noi este influentat de o multitudine de evenimente ce ne ghideaza cursul in societate!
Ne desenam in mintile noastre atat de incarcate prea multe semne de intrebare si prea putine semne de exclamare!
Asadar cand spunem ca ne traim viata asa cum vrem… ca facem ceea ce ne dorim… ca avem niste principii clare… suntem de fapt naivi!

Viata este ghidata de ceea ce se intampla in jurul nostru. Si conditionata de locul nasterii, de pachetul genetic transmis, de actiunile semenilor nostri sau de conjuncturile in care suntem ghidati!

Asta nu inseamna ca nu putem sa ne transformam viata intr-o capodopera! Indiferent de directia in care suntem tarati, ne putem picta viata in culori vii!  Putem face alegeri concrete ce ne imbunatatesc traiul si simtul realizarii! Suntem o specie a schimbarilor.

Ideea perfecta, data de faptul ca suntem fiinte rationale, este ca ne putem estetiza viata.

Putem sa ne transformam povestea intr-un best seller!
Putem cauta milioanele de indicii pe care ni le ofera universul si sa ne folosim de ele pentru a trece prin viata intr-un mod care conteaza!
Putem transforma simplitatea si sinceritatea in arme teribile sau in cel mai puternic liant!
Putem iubi in cele mai inexplicabile moduri!
Putem sa facem performanta!
Putem sa cantarim obstacolele si sa invatam din ele!
Putem adauga mereu ceva nou in felul nostru de a fi!
Putem sa atingem limite si sa depasim granite pe care altii doar si le imagineaza… iar unii nici macar nu le inteleg.
Putem darui!
Fa lucruri care sa-ti umple existenta de bucurie si care lasa in urma ceva…
Putem inspira oameni si avem optiunea sa oferim simtiri!
Ne putem alinia cu eroii nostri si suntem capabili sa traim ca si cand am mazgali o multicolora capodopera.
Pentru ca viata e o arta!

Daca ceea ce lasam in urma este in aceeasi masura criticat si laudat, daca felul tau de a trai ridica sprancene sau genereaza invidie, zambete, mirare, apreciere… de fapt orice EMOTIE… viata ta, viata mea… este arta! Si cu totii suntem artisti!

Asadar artistule fa din viata o capodopera! Pentru ca poti!

Categories
Gand Motivational

De ce este omul nefericit? Sau despre esenta bolnava a speciei!

Zi de zi observ cantitatea de fericire scazuta drastic de pe chipurile oamenilor. Observ oameni care se complac in diferite situatii si traiesc intreaga viata neimpliniti.
Observ ca fiecare individ intoarce o clepsidra zi de zi si lasa nisipul sa se scurga sub acelasi trai innecacios, fara sa se bucure de micile placeri. Fara sa aprecieze frumosul din jurul lui, fara sa pretuiasca viata asa cum ar trebui. Viata trebuie venerata… caci este cel mai de pret dar primit de la universul asta infinit.

Una dintre maladiile incurabile ale omenirii este ca, desi ne aflam in era moderna si am realizat mai mult decat am fi visat vreodata ca specie, ramanem cu o insatisfactie cronica. Omul nu poate fi satisfacut de nimic. Asta pentru ca suntem niste aparate de dorit! Indiferent cat de mult am realiza vom dori mereu mai mult si mai mult… si mai mult… lasand acest fapt sa ne consume toata energia. Suntem construiti sa vrem tot… si mai mult decat atat!

E adevarat ca asa am ajuns in stadiul in care suntem acum. Am depasit granite incredibile in toate domeniile si in toate aspectele evolutiei… Am cucerit intreg pamantul, si oceanele si cerul… Am invatat sa ne scufundam si sa zburam si sa exploram cele mai adanci pesteri ale planetei. Am descoperit tehnologii la care nu am fi visat vreodata si am creat retele de comunicare fantastice! Am creat internetul si socializarea online, am explorat matematicile si fortele naturii si ne-am folosit de tot ce am invatat sa creem obiecte si sisteme care sa „ne faca viata mai buna”. Am ajuns pe Luna si am trimis sonde in cele mai indepartate colturi ale galaxiei noastre…

Insa este un paradox faptul ca exact aceasta dorinta de a explora, foamea asta pentru nou… pentru evolutie…  aceasta cautare eterna a nefamiliarului, atingerea performantei sau descoperirea necunoscutului, aceasta calitate ce ne face cea mai dezvoltata creatura de pe pamant… este exact cea care ne face sa ne simtim nefericiti cu „banalul… atins deja… al existentei noastre”.

Exact acest punct forte devine de fapt greutatea ce ne scufunda in adancurile nemultumirii! Este cea ce ne face nefericiti!
Este intocmai calitatea perfecta ce devine defectul absolut!

Esenta bolnava a speciei ce face omul sa se consume la nesfarsit… sa caute pana in ultima clipa ceea ce ar fi trebuit sa privesca in fiecare secunda a vietii lui… Simplitatea!

Si e trist ca nu exista niciun leac pentru asta!

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Luminile Umbrei

In cautarea clipei eterne

Suntem mereu in cautarea clipei eterne.

Momentul acela in care tot ce stim si cunoastem ca fiind natural, obisnuit sau posibil… dispare! Iar timpul sta in loc. Pentru putin… dar cu valoare inestimabila!

Vorbim despre reusita, vorbim despre implinire si despre clipele ce ne raman desenate in minte pentru toata viata. Intocmai primelor timbre dintr-un clasor a caror cerneala se duce, dar valoarea le creste odata cu anii. Intocmai precum un vin bun pastrat decenii pe un raft pentru ca apoi sa-ti bucure papilele gustative si sa-ti lumineze imaginatia.

Nu! Nu vorbesc aici despre finaluri! Ci despre etape. O lista de virgule, rasfirate prin timp, ce ne face sa razbatem cu un tel prin viata ce ne-a fost daruita.

Vorbesc despre absolutismul unui banal prim sarut, despre clipa in care ai realizat ca iubesti, ori despre un zambet ce ti-a schimbat viata.
Vorbesc despre clipa in care ridici un trofeu deasupra capului ca incununare a mii de ore de truda!
Vorbesc despre zambetul unui om de stiinta care descopera ceva important. Ceva ce marea majoritate nu e capabila sa inteleaga dar extrem de important pentru omenire.
Vorbesc despre atingerea panglicii de catre alergator la olimpiada, vorbesc despre clipa in care fluturi un drapel stiind cati compatrioti ai facut fericiti.

Vorbesc despre clipa in care ai pus un inel pe degetul cuiva sau despre clipa in care ti-ai strans pentru prima data copilul la piept.
Vorbesc despre clipa in care te-ai indragostit de muzica sau de dans iar timpul a dezvoltat perfectiunea acelei clipe lasand talentul si sudoarea sa creasca precum un bulgare de zapada, transformand acea virgula intr-o chestie ce-ti aduce atat de des satisfactie.

Vorbesc despre secunda in care ai luat decizia „aia importanta” ce ti-a schimbat viata in mai bine. Vorbesc despre clipa in care ai sarit in trenul vietii ce te-a purtat prin alte locuri si de momentul in care ai ales cea mai buna varianta!

Ne nastem cu un scop blurat iar pe tot parcursul vietii noastre intalnim aceste virgule ce limpezesc esenta fiintei noastre. Din afara unele virgule par mici… insemnate doar tie…  altele imense… pentru toti semenii tai. Toate insa sunt clipe eterne. Amintirea lor ramane in noi pana la ultima rasuflare si cine stie… poate dainuie prin altii mult timp dupa ce ne-am stins. Traim… in cautarea clipei eterne!

Cristian Greger

Categories
Gand Motivational

Dragoste sau cariera? despre Paradoxul dependentei.

Aud din ce in ce mai des chestia asta: „Ma concentrez pe cariera, nu am timp sa dezvolt relatii!” sau „De cand cu familia nu mai pot face tot ce-mi doream profesional”
No shit! Atat de limitati am ajuns? Extremele astea nu fac decat sa ne convinga de faptul ca nu stim ce este important in viata.

ECHILIBRUL

Oamenii simt nevoia fundamentala de a se conecta cu alti oameni, adica relationarea. Dar in acelasi timp avem nevoia de autonomie. Starea de independenta si sentimentul ca avem control personal asupra comportamentului nostru. Intuitia ne spune ca aceste doua nevoi sunt distincte si foarte probabil in conflict una cu cealalta. Insa paradoxul dependentei a fost studiat multa vreme de oamenii de stiinta si ne arata clar ca oamenii care sunt mai dependenti de suportul si afectiunea partenerilor, genereaza mai multa independenta si autonomie… si nu mai putina, dar in alte directii! Logic asta ar fi o contradictie insa doar pentru cine nu priveste adancimea acestui fapt.

Daca va uitati cu atentie in jurul vostru, un om implinit in plan sentimental are rezultate mult mai bune si in plan profesional. Pentru ca se simte echilibrat si motivat.
Cred ca foarte multi oameni isi pun intrebarea urmatoare cel putin odata in viata:

Dragoste sau Cariera?

Cineva spunea ca ratiunea iti dicteaza sa inaintezi prin viata de unul singur… sa te concentrezi pe cariera pana la un punct si abia apoi sa dai frau liber emotionalului. Insa natura omului nu e reprezentata doar de rational ci de un un amestec perfect intre emotie si ratiune. Normal ca exista un compromis aici pentru ca nu poti obtine nimic fara compromisuri dar daca stii cum sa-ti gestionezi deciziile vei ajunge sigur intr-o armonie a celor doua aspecte.
Asadar persoanele care isi scufunda corabiile sentimentale pentru a se concentra pe cariere gresesc enorm. Absolut valabil si invers. Pentru ca oamenii nu sunt construiti sa gandeasca asa. Sunt facuti sa caute intreaga lor viata echilibrul.

S-a demonstrat ca persoanele care se afunda in singuratate cautand succes in cariera raman cu sechele pe termen lung si devieri drastice emotionale tot restul vietii indiferent daca ulterior cauta sa-si intemeieze o familie. Adica odata ce te-ai obisnuit sa fi singur vei ramane cu nevoia asta si dupa ce te casatoresti, faci copii etc. Iar starea asta va dauna familiei tale.
Aceeasi problema o au si persoanele care renunta la cariere in totalitate pentru viata de familie. Raman o viata intreaga cu frustrarea ca nu au realizat nimic profesional si vor da vina pe cei dragi. Deci extremele nu sunt solutii viabile pentru ati ghida directiile.

Ce te poate motiva mai mult in lumea asta decat simplul gand sa imparti? Bucurie, satisfactie, emotie, reusite s.a.m.d. Ce e mai frumos decat sa construiesti in ambele planuri impreuna? De ce sa spui da si nu cand poti spune da si da!

Asadar atunci cand iti ingradesti dreptul la a iubi, la a simti fiorii indragostelii… la avea armonie si iubire in tandem cu succesul… gandeste-te la tine! Si nu-ti fie teama sa fii dependent de partener/a pentru ca dependenta asta s-ar putea sa te faca un om mai bun! S-ar putea ca fericirea din viata de cuplu sa-ti aduca zambetul pe buze si sclipirea de care ai nevoie si in cariera.

Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Motivational

ALB SAU NEGRU…

It is a matter of choice…
De ce rationam ?
De ce suntem atat de incatusati in nevoia de a alege?
De ce suntem atat de afundati in ideea ca evenimentele sunt fara de culoare?
Ori e alba ori e neagra…
De ce nu avem credinta ca in fiecare punct negru exista o infinitate de puncte albe si invers?
De ce nu acceptam ca de fapt totul poate fi cenusiu … sau, mai mult decat atat, de ce nu incercam sa intelegem ca daca privim cu atentie in jurul nostru, pana si cea mai mica piatra cenusie are o pata de culoare ori se integreaza intr-un decor multicolor!?!
Pierdem sau castigam? Unii oameni sunt buni altii rai? Unii destepti, altii prosti?
NU!!!!
Fiecare are sclipirea lui! Fiecare are cel putin o particica buna…
Ar trebui sa invatzam sa cautam .. sa scoatem la iveala lumina fiecaruia!
Atunci vom fi cu adevarat fericitzi!!
Cand vom reusi sa cautam si sa gasim castigul din fiecare insucces!
Cauta in jurul tau! Descopera bunul din oameni!
Priveste panza de paianjen din coltul camarii si vei realiza cu cata meticulozitate este tesuta!
Priveste cersetorul de la coltz! Vei gasi cea mai pura si incontestabila tristete in ochii lui!
Fa ceva sa-i daruiesti un zambet!
Gaseste-ti timp pentru tine! Pentru implinirea sufletului tau!
Asculta cerul si iarba sau ploaia si vantul!
Cauta pata de culoare din cenusiul existentei tale!
Accepta ca lumea si viata nu se rezuma la DA ori NU!
Viata se rezuma la “E”!

Categories
Luminile Umbrei

Despre Lucruri Sfinte – Prietenie si Dragoste

Se presupune ca “la inceput” ar fi existat o infinitate de suflete sub forma de sfere. Un numar limitat de sfere mici adunate in alte sfere mai mari ce se roteau in interiorul altor sfere imense … la infinit. Un demiurg le-a spart pe fiecare in cate doua jumatati, suparat fiind pe modul haotic in care se grupeaza ori se rotesc, apoi le-a amestecat si le-a redus timpul in care se pot gasi la “durata unei vieti”. Le-a sters si memoria lasand doar instinctul sa le fie calauza. Blestemul era unul evident. Fiecare jumatate de sfera va cauta pentru tot restul vietii jumatatea lui, cele doua jumatati ale sferei in care se roteau grupat si asa mai departe.

Asa se face ca o viata intreaga, fie ea chiar si atat de marunta in eternitate, cautam. Interactionam cu jumatati in fiecare loc pe care il strabatem incercand sa stabilim daca sfera respectiva este cea in care ne petreceam in trecut timpul si incercam fiecare suflet sa vedem daca este cel pierdut. Daca este jumatatea noastra draga.

Unele sfere sunt extrem de asemanatoare, dovada faptului ca multa vreme avem impresia ca sunt cele pe care le-am cautat o viata. Altele sunt extrem de diferite de ceea ce ar trebui sa fie dar ne atrag, astfel se creaza legaturi… prietenii. Intr-un final ne acceptam destinul si blestemul si ne rotim haotic intr-un univers plin de cioburi, grupandu-ne mai mult sau mai putin cu posesorii altor foi din cartea destinului.

In conceptul acesta perfect al cautarii, lasam in urma creatii artistice deosebit de banale racordat la eternitate…  Pictam amicitii, sculptam colegialitate, cantam iubire si construim temple marete din prietenie.

Individul limitat la acea cautare sortita va pretui toate aceste lucruri dar va intina definitia fiecaruia cu lucruri omenesti. Va sterge notiunea sfanta implicand cauze, efecte si fapte din lumea lui liliputana si mizera. Nu va intelege niciodata ca ceea ce lasa in urma este de fapt etern si nu poate fi ruinat de nimic din ceea ce… ochiul lui omenesc poate percepe, narile pot adulmeca sau mainile pot pipai. Sufletele astea ratacite nu vor intelege niciodata ca singurul mod de a intemnita acest blestem este mai presus de ratiune. Nu vor intelege ca toate astea tin de ceva mult mai evoluat decat banalele reactii omenesti.  E ceva sfant, etern si trebuie tratat ca atare.

Ajungem astfel la prietenie asa cum o vedem noi, pamantenii. In cea mai mare parte tine de sinceritate. Se presupune ca trebuie sa fi sincer in orice relatie si sa spui exact ceea ce simti. Dar prietenia nu se limiteaza la atat! Va trebui sa cantaresi cu deosebita atentie cauzele, consecintele si implicatiile fiecarei fapte sau vorbe rostite. Asta nu din teama de a fi judecat ci pentru ca prietenul tau o merita din plin si ar face la fel. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa in mod direct la acea complicata categorie de sentimente ce cladesc prietenia si care, trebuie sa recunoastem, reprezinta unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata. O mare greseala in prietenia asta pamanteana este ca esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. E oarecum normal daca luam in calcul blestemul crunt abatut asupra noastra despre care vorbeam mai sus. Dar… exista si exceptii. Exista sfere ce si-au gasit jumatatea, dar si locul potrivit, modul si mediul potrivite pentru a interactiona cu jumatati de sfera si… traiesc neconditionat alaturi de ele. Acelea sunt prieteniile cele mai reusite… relatiile cele mai sudate… sunt treptele cele mai inalte din acest quest interminabil pe care-l traim… in rest am vorbi de lucruri sfinte !

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei

Alergand prin viata

Te nasti.. intr-un cadru social de un anumit nivel ! Fie el underlevel fie highlevel sau unul absolut normal.Evoluezi.
Iti impingi existenta cu viteza utilizand la maxim perceptia pe care o detine specia noastra infecta. Judecata iti e mai mult sau mai putin stimulata de factori externi inca de la primii pasi si de la primele contacte cu civilizatia in care ai fost aruncat de destin.
Cresti. Acumulezi invataminte de la diferiti oameni sau ajungi sa fi autodidact. Studiezi, te joci, descoperi, analizezi si clasifici tot ce exista in ecosistemul tau. Te influenteaza copiii cu care iti traiesti magnificele momente ale copilariei, jucariile iti stimuleaza imaginati; muzica si povestile iti induc diferentele dintre bine si rau; vecinii te fac sa-ti creezi o anumita normalitate. De fapt te identifici intr-o anumita lume. Traiesti adolescenta in diferite anturaje preluand obiceiuri, reflexe, experiente, mai mult sau mai putin utile in drumul ce te poarta de pe poteca… pe bulevardul vietii. Realizezi ca exista si alte universuri omenesti odata ce cunosti oameni noi din alte medii sociale si mereu vei vrea sa te schimbi! Vei acumula si mai multe informatii, vei da dovada de straduinta, de extreme, de studiu incontestabil, de performante! Asta aparent pentru a-ti face viata mai buna! Pentru a obtine ceva din putinul pe care il are de oferit Timpul si Viata atat de scurta ce ti-a fost oferita. Vei simti nevoia sa faci repede repede o gramada de lucruri. Sa acumulezi averi, sa iti umpli capul si timpul cu tot felul de chestii pe care ulterior le vei uita cu desavarsire.
In timp simti ca individul din tine are nevoie de credinta, de principii de viata si de o jumatate!
E ca un blestem dat parca de bagheta unui magician sau este o pagina din cartea cea mare a destinului, sau este creatia unui Dumnezeu – sau orice alta entitate definita altfel de fiecare cultura pamanteana. Poate fi instinctul sau pur si simplu o lege a fizicii. Iti e mai usor sa te rotesti prin acest tunel dominat de lumina cand esti parte dintr-o sfera intreaga. Jumatatile de masura se rotesc haotic!
Si cauti jumatatea. O gasesti mai usor sau mai greu si construiesti in jurul conceptului de familie.
Faci copii pe care te straduiesti sa-i cresti si astfel iti traiesti si jumatatea a doua de viata in viteza. Iar copii tai vor face la fel si ai lor la fel intr-un ciclu repetitiv interminabil. Treci peste perioade din viata fara sa pretuiesti, fara sa te opresti in drumul tau, fara sa stagnezi, fara sa te bucuri de clipa, fara sa incerci sa cultivi prezentul pt a evolua intr-o singura directie. Asta pentru ca simti ca trebuie sa cunosti si sa evoluezi sferic! In toate directiile posibile si conform unor principii trasate de altii ce iti influenteaza viata! Dar cunoasterea ta nu face decat sa se limiteze la interiorul unei sfere… neinsemnate in care te invarti cu viteza! Asta pt ca asa simti ca te-ai nascut: Pt a trece vertiginos prin viata. Pt a fi un invingator. Pt a da viata unui alt om, pt a invata si a vedea cat mai mult, pt a creea diferite chestii si pt a muri! Ne nastem pt a muri! Cam asta este scopul predefinit al unei fiinte pe planeta asta.

Ne traim viata in viteza! Iar pe patul mortii .. in acele cateva secunde in care mai suntem constienti dupa ce ni se opreste inima ne privim… realizam cat de scurt e timpul… realizam ca suntem penibil de trecatori, suntem atat de neinsemnati in universul asta mare iar noi am trait ALERGAND PRIN VIATA !

Opreste-te! Inchide ochii pentru o clipa. Inspira! Expira! Deschide ochii si cauta primul lucru frumos din jurul tau. Oricat de neinsemnat este studiaza-l si zambeste! Fa-ti timp pentru a vedea magnifica lume in care traiesti. Asculta sunetul vietii. Lasa lumina sa te inunde si bucura-te de tot ce fara sa-ti dai seama iti ofera viata. Totul va fi altfel!

(Un post scris acum cativa ani cu ajustarile actuale 🙂 )

Categories
Jurnal de insomniac Poezie

No More Words

Exista clipe in viata noastra cand unele lucruri spun cat 1000 de cuvinte si ne scutesc astfel de efort.
Mai mult asupra mesajului nostru se pogoara un voal de subanteles perceput inzecit mai bine si mai ales apreciat.

Tacerea vorbeste.
Linistea doare.
Un cantec poate spune enorm,
La fel de mult spune o floare.
Un zambet sau o lumanare.
Un semn, o clipire,
o strangere puternica de mana
…sau o imbratisare;
o fotografie cat un milion de note muzicale.
Asternem zi de zi cuvinte peste cuvinte
Cu speranta ca vom fi intelesi in drumul nostru catre maine,
dar azi-ul cel etern prezent in minte
ce ne agita materia cenusie si fierbinte
sta intr-o picatura de apa… doar apa
atunci cand cei de langa noi sunt uscati… din crestet pana-n talpa.
In fiecare ora vorbim vrute si nevrute
impartind ori simplitate
ori expresii elevate…
in speranta ca cei ce ne asculta
vor percepe o imagine cernuta.
Adevarata personalitate se afla pe dinauntru, in spatele celor spuse
Iar accentuarea nu se face nici in cuvinte si nici in costume bine cusute.
Ofera un apus in varf de munte… si o clipa zambitoare,
ofera o melodie si eventual o privire cu ardoare.
Caci frumusetea nu e una vorbita
sau pe hartie atent asternuta.
Frumusetea, dragostea, prietenia, dreptatea, emotia nu au neparat nevoie de cuvinte…
No more words .. i said in words!

Categories
Jurnal de insomniac

Esti Fericit?

O intrebare la care ne gandim suficient de mult de fiecare data cand o auzim… de fiecare data cand ni se cere un raspuns.
Adica… aceia dintre noi care privesc lucrurile mai mult decat „logic” sau „practic”. Poate unii privesc fericirea ca pe procesul chimic din corp obtinut in anumite clipe. Unii o considera finalul unui proces ce se incheie favorabil, altii gasesc ca fericirea este simtita odata cu dobandirea unor targeturi.
Sentimentale, materiale, profesionale, spirituale sau relationale.
Eu unul cred ca fericirea nu e o chestie fizica de moment… finalul a „ceva”. Ci efectiv o poti masura doar in timp. Fericirea este un drum, nu o destinatie.
Cineva imi spunea acum multi ani ca fericirea vine din interior si ca te simti fericit atunci cand esti multumit cu tine insuti. La momentul respectiv am imbratisat idea. Acum, ani mai tarziu realizez de fapt ca fericirea nu este relatia dintre mine si eu-l meu interior, ci este perioada de timp in care m-am descoperit si m-am inteles. Nu pot spune ca sunt fericit abia atunci cand am inteles cine sunt… ci am fost fericit in drumul spre autocunoastere. Cu bune si rele… fiecare zi traita pe planeta asta cumuleaza o sumedenie de energii ce insumeaza de fapt fericirea. Pretuiti fiecare clipa pt ca indiferent de alegerile facute… la final… veti intelege ca de fapt fericirea reprezinta timpul petrecut in ceea ce numim viata. Asadar trezestet-te si traieste!

Categories
Luminile Umbrei

Controlul unei Clipe Statice !

Exista momente in viata fiecarui om cand ne dorim anumite chestii..

Sunt dorinte dictate si percepute de stomac, de lipsa de adrenalina, de papilele gustative.. de simtul olfactiv de retina … sau de factori externi declansatori..

Eu imi doresc de foarte multe ori cate o chestie ! de exemplu (banal) ma trezesc din somn si primul lucru pe care mi-l dicteaza creierul amortit si inca incetzosat este setea ! si mi se face pofta instantaneu de lapte ! dezamagirea este imensa daca deschid frigiderul si constat ca nu am lapte sau ca cel pe care il am .. s-a acrit !

In alte momente simt nevoia de dulce .. nu stiu exact ce .. si nimic din ce gasesc prin casa nu ma satisface … am ciocolata, budinca, bomboane mentolate, dropsuri de fructe.. napolitane .. si toate cretinitatzile de dulciuri dar nu e ceea ce imi doresc ! si ma screm incredibil de tare sa realizez ce pana mea imi doresc … dar nu .. raman in ceatza si imi amagesc creierul cu cele insirate mai sus…

Apoi brusc dupa ce sunt satul si ghiftuit cu toate cele .. realizez ca vreau o inghetzata de vanilie ! deschid geamul inainte sa ma imbrac sa dau fuga la alimentara si vad cat de frig e … ! imi trece instant ! as putea (la naiba) sa ma imbrac pur si simplu si sa plec la alimentara sa ma gandesc acolo ! nu m-as intoarce din drum sigur .. as merge chit ca ar fi -30 de grade afara .. pt simplul fapt ca nu ma intorc niciodata din drum.. si pt simplul fapt ca oricum m-am imbracat !

Alte momente de gen sunt cele in care desfasori in tihna cine stie ce activitate si cineva te freaca la icre ! .. si nu o data .. nu de doua ori .. ci in mod obsedant in CONTINUUUUU…

Si atunci iti doresti sa dispara acea persoana.. atat de tare incat incepi sa te temi ca s-ar putea sa se implineasca …

Mai sunt momentele cand esti extrem de obosit dar trebuie sa mai faci inca o droaie de chestii ! mai ai de platit intretinerea intre anumite ore (pt ca imbecila de la caserie e intre 2 ore exacte la ghiseu si daca nu platesti atunci iti baga penalizari ..), mai ai inca 6 ore la cel de-al treilea job .. de la care nu poti lipsi nici daca e foc si uragan (ca deh asta ti-e meseria) ! mai ai de cumparat niscaiva chestii .. de genul Hartie Igienica, Gel de par (fara de care nu poti iesi din casa ca-ti sta parul ca pixu), suc si apa minerala ca nu mai ai nici un strop prin casa.. s.a.m.d. …

…atunci iti doresti sa dispara totul pentru o clipa in jurul tau, sa inghete acele ceasornicului iar tu sa inchizi pleoapele grele si sa savurezi eternitatea unei clipe statice .. nemasurate .. necontorizate.. libera de ganduri de “Trebuie” de “urgent” si altzi termeni asociati !..

Stau si ma gandesc ca o fi unul din motivele pentru care in lumea asta sunt multi oameni care se sinucid ! isi doresc eternitatea unei clipe statice … da .. asta e exprimarea … e definitia mortii … unii isi doresc moartea ! asta pentru ca nu inteleg ca de fapt ceea ce cauta ei este puterea de a controla durata acelei clipe statice ! Libertatea de a inchide ochii iar atunci cand ii deschizi sa te afli in acelasi loc in aceeasi secunda si totul neschimbat in jur .. dupa asta tanjim cu totii ! Controlul unei Clipe Statice !

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei Motivational

LET IT FLOW

… spune o vorba dintr-un popor care contine mai multe natii decat ar fi existat in turnul Babel si care nu are o istorie mai lunga de 600 ani si ceva. Evident nu ma refer la nimic material ori la o chestie lichida. Let it flow… ar insemna in traducerea mea matinala… lasa valul sa te duca si sa aduca ceea ce e scris.

Atunci cand peisajele din colectia ta de tablouri ce reprezinta viata, sunt multicolore: unele viu volorate, vesele si antrenante, altele cenusii sau colorate tomnatic si melancolic, iar altele extrem de intunecate… Pensula ta devine mult mai intelegatoare.. poate unii ar spune mai inteleapta. E vorba de alegerile pe care le facem in viata si de gradul de maleabilitate al deciziilor. Suntem parte dintr-un cadru atat de mic in universul asta mare incat pana si noi ne plictisim de noi insine. Ar fi pacat sa nu traim ceea ce ne da viata. Cu bune si rele, cu alegeri pro sau contra trebuie sa trecem prin viata cantarind totul cat mai putin. Tocmai pt. a nu pierde timpul intre doua sau mai multe extreme si pt. a nu ocoli o solutie. Viata se scurge precum apele unui rau. Ajung in alte rauri, in fluvii in mari si oceane lasand timpul sa-si puna amprenta pe conditia existentei. De aici se evapora calatorind prin nori in aceleasi locuri in care au fost zamislite si revenind pe pamant drept apa de ploaie. Urmeaza la nesfarsit acelasi ciclu interminabil lasand in urma lor viata. Asa e si cu noi.

Gresit ar fi sa innotam in susul apei, impotriva curentilor, impotriva destinului.

Asa imi traiesc eu viata. Las totul sa curga de la sine, iar tot ceea ce am de facut este sa sper ca pe harta calatoriei prestabilite exista si locuri bune, locuri de unde pot aduna cunostinte, unde pot lua nastere bunatatea, bunastarea iar la final sa trag linie si sa fiu multumit de tot ce a trecut. Omului nu ii sta in fire sa accepte tot ce e in jurul lui… si se zbate sa schimbe totul in favoarea lui. Uneori ii reuseste alteori nu. In fiecare caz sfarsitul ar fi acelasi.. partea pierduta este insa peisajul prin care calatoresti. asadar viata trebuie primita cu bune si cu rele asa cum ne-a fost scris… pur si simplu Let it flow. Let it flow… In the end it doesn’t even matter ! dar cel putin am trece dincolo afisand in coltul buzelor un zambet marcant. Nu am trait alergand prin viata.