Categories
Gand

Ochii tai imi spun te iubesc in fiecare clipa!

Cand te trezesti dimineata si ma cauti prin casa desculta, cu ochii inca lipiti de somn si ma gasesti la cafea scriind… ei imi spun „Te iubesc! Vreau sa ma trezesc langa tine!”

Cand te supar, te infigi intre perne si nu-mi vorbesti… atunci ochii tai imi spun… „Te iubesc si ma doare! Idiotule!”

Cand te bucuri si ochii iti lucesc de fericire desi poate corpul urla din fiecare incheietura… ei striga „Te iubesc, vreau sa impart toata bucuria cu tine!”

Cand plangi iar ochii tai se scalda in lacrimi mai sarate decat toate marile si oceanele la un loc… ei imi spun… „Te iubesc! Am nevoie de tine!”

Cand ma privesti asa cum nici macar eu nu ma pot privi… ochii tai vorbesc: „Esti al meu! Si te iubesc!”

Cand nu inteleg… sau nu vreau sa inteleg… ochii tai frumosi imi spun… „Esti un prost Bă! Dar te iubesc!”

Cand sunt trist sau dezamagit si ma iei in brate jucandu-te prin parul meu… ochii tai imi spun… „Totul va fi bine! Iar eu sunt langa tine! Te iubesc!”

Cand ti-e bine, cand ti-e rau, cand mi-e bine cand mi-e rau… Cand ma aprobi sau invers… Cand stii sau cand nu stii… Cand simti sau cand nu simti… Ochii tai vorbesc!
Imi spun ceea ce am nevoie sa aud… imi spun ceea ce nu se spune doar in cuvinte!
Ochii tai imi spun te iubesc in fiecare clipa!

Pentru Alexandra
Cristian Greger

Categories
Daniela

La asfintit – Caminul de batrani

Dimineata e rece. Dar nu ploua si… sunt bucuroasa! Zbor cu bicicleta mea si timp de o jumatate de ora ma bucur de minunatiile toamnei cu petele ei de rugina. Salut veveritele care tot ascund cate ceva si ma cumintesc cand ma cearta ratele salbatice de pe laculet. Ma uit inspre primavara sa vad daca vin randunicile inapoi. O sa vina! Dupa ce razbat ghioceii din zapada.

Ajung la caminul de batrani unde lucrez voluntar de cateva luni. Ma asteapta multi prieteni aici.
Dupa ce mi s-a verificat riguros “dosarul”, s-a stabilit ca pot veni doua zile pe saptamana cate doua ore. Le-am fost prezentata si li s-a spus ca.. am venit sa-i ajut. Am intervenit si cu engleza mea… uneori imposibila… le-am spus ca… am nevoie de ajutorul lor sa… vorbesc engleza si… ca am nevoie de prieteni pentru ca sunt tare departe de tara mea.

Ma intampina Al care mi-a spus ca ma iubeste dar… nu este sigur ca-mi poate fi fidel deoarece tot timpul astia angajeaza asistente sub 60 de ani si… tentatiile sunt mari. 🙂 Ii spun ca sunt fericita ca exista in viata mea, in timp ce-i ridic picioarele pe suportul caruciorului ca sa-l pot duce in camera de activitati.

Michael zimbeste cu ochii (nu poate vorbi) si ii fac semn ca ma intorc sa-l iau si pe el. Ii trimit si o bezea doar ca sa ma razbun pe infidelitatea lui AL.
Jennifer ma asteapta ca de obicei sa-i rasfoiesc albumul cu fotografii de la nunta ei care a avut loc acum 65 de ani. Ma prefac ca nu… l-am mai vazut si ea zambeste cu intelegere pentru… memoria mea. Ann ma roaga sa o duc inapoi in camera pentru ca a uitat sa-si puna… siragul de perle.
Marta ma inbratiseaza si ma uimeste cu forta ei.

Ne reunim in eleganta sala de activitati. Le spun din nou povestea mea, celor care au uitat si le admir intelegerea si rabdarea celor care… o stiu. Incepem discutiile pe tema zilei… Despre moda. Am pregatit fotografii cu moda retro incepand cu anii 20. Imi povestesc ce le-a placut, cum, unde, ce au purtat. Radem si dansam. Rick ma roaga sa-l mut langa Charlene. Trebuie sa mut carucioarele si dupa ce reusesc… toti aplauda. Charlene roseste si-mi sopteste ca… o iubeste! Stralucirea din ochii ei imi spune ca si ea il iubeste.

Facem un cerc mare si facem gimnastica 10 minute. Cata indarjire, vointa, curaj. Ce lectii primesc de la oamenii astia trecuti prin valtoarea mai multor decenii!
Limbajul trupului si al privirii.
Apoi… activitatea cea mai iubita… ne jucam cu baloanele. Cei care nu-si pot misca mainile se lasa mangaiati de baloane pe cap. Timpul se opreste in loc!

Toata lumea… s-a trezit si profita de ocazie sa… se veseleasca. Glumesc si ma rasfata pentru ca le-am spus ca am nevoie de ei.
Gasesc frumusete sufleteasca si noblete.
Si iubire.

Ii duc inapoi in camere sa se pregateasca de masa si tratamente. In camerele lor au lucruri personale de acasa. Si au povesti si au intelegere.
Asteapta fiecare zi ca pe o minune. Ii mangai si ma rog pentru ei.
Si ei simt totul.
Stiu totul.

Daniela Smith (scris in 31 Octombrie 2011)

Categories
Jurnal de insomniac Video

Love is my cocaine – Ce este dragostea?

Apasa PLAY!


Traim intr-o era in care pentru o mare parte din oameni… dragostea nu mai e ce a fost! S-a transformat in semne de intrebare, in date, cifre si procente. Oamenii au tendinta sa plastifice relatiile si sa isi dozeze dependenta. Sa ridice ziduri protective din frica de a suferi. Omul se poticneste in atat de multe informatii intunecate incat uita sa lase lumina iubirii sa-l incalzeasca. Putini sunt cei ce isi mai hranesc idealurile cu dragoste… putini mai construiesc ceva pentru „noi” si prea multi privesc doar „eu-l” lor egoist din geneza. Societatea asta bolnava contribuie si mai mult la disparitia sinceritatii iubirii. E oarecum trist si ironic ca se intampla asta.

Trebuie sa revenim la acel fel perfect de a fi, definit prin momente fantastice petrecute in doi. Avem nevoie de dragoste!
Avem nevoie sa gasim persoana ce reprezinta totul mai presus de orice. Avem nevoie sa ne lasam prada extazului iubirii. Niciun om nu se simte suta la suta implinit fara un partener cu care sa imparta totul! Si singuratatea are farmecul ei insa nu e nici a zecea parte din farmecul pasiunii si vietii de cuplu.

Ce este dragostea?

O intrebarea cu milioane de raspunsuri dar fara niciunul!
Este de ajuns sa inchidem ochii si sa simtim raspunsul! Pentru ca ne inchipuim iubita/iubitul in diferite ipostaze. E suficient sa cautam in adancul mintilor noastre o imagine recenta cu zambetul ei/lui si reactionam pozitiv. E foarte greu sa explicam acest efect chimic petrecut in corpurile noastre… in doar cateva cuvinte… insa va pot spune ca eu sunt convins ca dragostea nu este doar nevoia omului de a se reproduce cum spun cercetatorii sau scepticii.

Este un cocktail complex de senzatii ce nu se poate obtine decat iubind. Traind iubire. Experimentand emotii si dorindu-ti sa le simti cat de des se poate. Dragostea se afla in fiecare molecula vie, de la unghiile infipte in spate in momentele de pasiune si pana in lacrimile sarate scurse de dor sau de suparare! Dragostea e durerea pe care o simtim la randul nostru cand stim ca pe ea/el o/il  doare. Dragostea se gaseste in Lacrimile de bucurie scurse pentru implinirea si fericirea ei/lui.
Dragostea se imprima pe retina noastra atunci cand ne privim iubita/iubitul si ne privim de fapt pe noi insine prin ochii ei/lui.
Iubirea ne trece si prin nari cand ii inspiram parfumul ca pe un elixir miraculos ce ne poate purta prin foc si apa fara un graunte de frica.
Dragostea ne curge prin vene inundand fiecare cotlon cu simtiri si calatoreste prin pamant spre fiecare firicel de iarba, fiecare floare, fiecare pasare, fiecare delfin ajungand sa traverseze tari si oceane si intreg globul pamantesc pana in locul unde este jumatatea noastra. Asta in doar o clipa.
Dragostea face timpul sa stea in loc si distanta sa fie infima. Dragostea o vezi cand doi octogenari se saruta dupa peste cinci decenii de convietuire si visezi sa fie si pentru tine la fel.
Dragostea naste eroi si se transforma in curaj. Dragostea este cea care te impinge sa faci lucruri nesabuite desi logica iti urla cu putere ca ceea ce faci este gresit!
Dragostea inseamna clipe de intimitate ce raman tatuate pe sufletele noastre in toate vietile ce ne vor fi desemnate de demiurgi… Zei ce zambesc ironic privind slabiciunea noastra nebuna si frumoasa. Dragostea e putere si slabiciune in acelasi timp. Prostie si genialitate in aceeasi masura!
Dragostea este atat de puternica incat ii face si pe cei mai sceptici sa creada in magie! Sa creada ca imposibilul devine posibil!
Cand o avem totul pare euforic si utopic… cand nu o avem suntem pierduti intr-o eterna cautare a ei pana la epuizare. Dragostea da dependenta. Dragostea e ca un drog. Unul mai puternic decat orice substanta.

Love is my cocaine!

Pentru Alexandra.

 

Categories
Gand

Bye 2015 si let’s do it 2016

Am tot amanat articolul asta… sperand ca voi prinde o zi in care sa-i dau si o nota funny dar tinta mea pentru anul in care tocmai am intrat este cat se poate de serioasa.
Let’s do it 2016! Stiu ca suna a reclama de produse sportive insa este doar titlul potrivit cu feelingul pe care il am vis-a-vis de anul 2015 atat de plin si evident de speranța ca 2016 va fi la fel de plin dar intr-o nota mult mai optimista.

2015 a fost un an frumos dar fantastic de greu. Spun asta prin prisma celor pe care-i iubesc si a evenimentelor traite împreuna. Un an in care am vazut multe si am trait experiențe variate ce m-au facut sa fiu mai bun si sa descopar alte laturi ale propriului EU… insa mai mult decat atat cred ca anul asta a sudat enorm relatia mea. As fi ipocrit sa spun ca toate au fost bune asadar am trait si experiente neplacute si clipe fantastice insa ce sens are viata daca totul e mereu roz si mieros? Pentru a evolua ai nevoie de incercari! Si ce mod poate fi mai bun decat sa faci asta in doi? A fost un an plin de calatorii in principal pentru cariera sportiva a Alexandrei. Ma bucur ca atat cat mi-a permis experienta de viata i-am fost alaturi intr-un an dificil. Am vazut locuri minunate si am cunoscut mai multe soiuri de oameni. Am avut de invatat de la fiecare dintre ei cate putin indiferent din ce colt al lumii erau. Apoi 2015 a fost anul in care m-am desprins temporar de domeniile mele de activitate… izbindu-ma de cu totul si cu totul alte lucruri de facut! Din nou experienta acumulata. Alte pietre asezate mai stramb sau mai drept in fundatia caracterului meu aprins.

In anul nou vreau sa devin si mai bun in tot ceea ce fac si mult mai intelegator cu oamenii din jurul meu. Vreau sa inspir si alti oameni si sa-i ajut! Ce-mi doresc mai mult si mai mult? Sanatate pentru toata lumea dar si capitole frumoase pentru mine. Poate proiecte noi, poate curajul necesar sa fac pasi mari spre un viitor mai bun. Daca pe final de 2015 am reusit sa renasc blogul in 2016 vreau sa-l cresc frumos, cochet si in acelasi stil consacrat. Veti avea parte si de articolele cu mesaje adanci insa si ironii sau interviuri cu diferiti oameni interesanti din jurul meu.

Imi doresc mult un parcurs bun pentru iubita mea… si rezultate demne de talentul si valoarea ei. As cere demiurgului responsabil cu planificarea si  lucruri minunate familiei mele. Imi doresc in noul an luciditate pentru toti romanii pentru ca ne aflam intr-un an al schimbarii si cred ca daca fiecare om din tara asta contribuie, chiar si putin… cat negru sub unghie, la bunastarea generala… putem trasa cel putin o directie corecta spre o viata decenta in tarisoara noastra draga. Apoi vreau ca in 2016 sa pot sa-mi vad toti oamenii dragi mie! Voi face tot posibilul sa-mi vad parintii si fratii … raspanditi prin diferite colturi ale globului.

Mai vreau de la 2016 ca bunul meu prieten Dodo sa-si gaseasca directia potrivita lui si in plan profesional si sentimental! 😉 iar eu ii voi fi alaturi indiferent ce…

Si ca sa inchei cum simt ca e frumos… anul asta voi incerca sa iubesc si sa-mi pretuiesc iubita cel putin la fel de mult ca pana acum!
La multi ani si un 2016 plin de zambet dragilor!
Let’s do it!
alexandra si cristi

Categories
Gand Luminile Umbrei

Un colt de inima Gand vechi

Negam.
Notiuni, idei, fapte si sentimente.
Omul e specie ciudata (am mai spus-o). Atat de ciudata incat negam pana si ceea ce se strecoara din cele mai adanci cotloane ale sufletului nostru pana in cele mai penibile terminatii, par unghii piele. Negam fiorul ce innoata isteric prin sange atunci cand ochii percep ceva si creierul analizeaza drept emotionant. Negam pentru ca ne impunem anumite plafoane logice sau limite sentimentale. Nu putem depasi niste praguri si suntem lasi pana in maduva oaselor. Ne impunem sa uitam frumosul din trecut de frica sa nu zdruncinam prezentul. Nu indraznim sa trecem dincolo de geamandura si sa traim asa cum ne dicteaza inimile. Suntem atat de lasi incat preferam sa traim intr-o ceata absolut reala. Alungam tot ce inseamna vis trait in timpul vietii.

… Picuri de ploaie sfinti cadeau astazi in acelasi loc unde se nascusera intr-o zi (la fel de ploioasa) fluturii din stomac. Priveam in gol strada umeda si murdara… priveam in locul acela unde acum cativa ani se afla tot ce mi-as fi dorit vreodata. Priveam cum picurii aceia sfinti ajung in locul acela infect pe care-l blamam si apoi sunt purtati de oameni din loc in loc.. Parca ar fi vrut sa spele iadul cu totul! Sa-l curete din cenusiul realitatii noastre. Sa boteze tot in calea lor si sa ierte orice pacat petrecut vreodata.
Ultimele amintiri fusesera de pretz.. le puteam compara cu atingerile unui inger.. le puteam compara cu cate un rubin slefuit aruncat intre cioburi de sticla mata. Desi sunt doar franturi de viata ramase in urma isi merita locul in noi.

– Nu pot decat sa multumesc! mi-am spus si am ridicat ochii spre cer. Iti multumesc Doamne ca mi-ai dat ocazia sa sufar dupa acele evenimente din viata mea. Momentele acelea merita sa ma doara o viata intreaga. Iti multumesc ca ai mai smuls din pieptul meu vanat si uscat de dor inca un colt de inima, de fiecare data, ca dintr-o paine.
Pretuim o privire atat de mult! Ne indragostim de un zambet! Traim pt vibratia unei voci! Renastem pt atingere! Iubim… oameni! Insa oamenii raman in urma.
Cine spunea ca iubirea nu doare de fiecare data?
Cu siguranta avea toate colturile inimii in piept!