Categories
Gand Luminile Umbrei

Puterea unui zambet – Aripi de inger

Dupa alungarea lui Adam si Eva din Rai omul… a fost condamnat sa simta toate greutatile vietii. Sa simta si durere si tristete si dezamagire, sa caute mereu sa inteleaga lucrurile si sa descopere… Sa evolueze. Insa Dumnezeu incropase felul asta de existenta drept o pedeapsa. Omul devenise coplesit de negativitate odata cu muscatura din marul cunoasterii.
Dar unul dintre ingerii sai, ce a vazut cata tristete poate exista in felul de a fi a omului… si-a spus ca trebuie sa echilibreze lucrurile. Si-a rupt toate penele din aripile lui imaculate intr-un sacrificiu incredibil… si le-a raspandit peste omenire!
Si fiecare pana, fiecare fulg sau puf marunt, a ajuns in sufletul cate unui om. Iar de aici magia si puritatea aripilor s-au transformat in zambete. Pe care omul le afiseaza ori de cate ori simte si partea luminata a conditiei sale eterne.
Asadar zambetele erau darul pur al acestui inger catre fiecare omulet de pe pamantul asta mare!

Nu am de gand sa va astern aici toate caracteristicile stiintifice ale zambetului. Pentru ca nu este nevoie. Insa am sa va spun cateva lucruri pe care poti sa le spui afisand doar un simplu zambet. Fara a avea nevoie de alte cuvinte!

Poti spune Multumesc! Ori cu placere! Sunt Fericit! Sunt bucuros!
Poti spune „Frumos” privind o opera de arta! Sunt incantat sa te cunosc!
Poti spune Te plac! Bine te-am regasit! Am o idee!
Poti spune „descopera-ma”! Am reusit! Cauta-ma!
Am trecut si peste asta!
Poti spune „Te iubesc”! Te ador! Esti viata mea!
Poti spune Ma simt special! Poti spune sunt mandru!
Sunt parinte!
Lista poate continua dar cel mai important este ca poti spune efectiv „zambeste si tu!”

Pentru ca de fiecare data cand zambim trecem barierele normalitatii noastre si daruim la randul nostru din magia aripilor acelui inger celor din jurul nostru!

Incercati sa va inchipuiti o lume in care nimeni nu zambeste!
Teribil!

Apoi incercati sa va inchipuiti o singura zi in care fiecare om pe care-l intalnesti… zambeste! 🙂
Mult mai bine nu-i asa?

Iar partea frumoasa din viata noastra este ca in orice moment, oriunde am fi, orice am face si oricare ar fi oamenii din jurul nostru… putem gasi in interiorul nostru o infinitate de motive pentru a zambi! Iar puterea unui zambet nu ne poate schimba doar pe noi insine ci intreg universul!

Iar acum cautati cel mai apropiat om si oferiti-i un zambet!
Zambiti si sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Daniela

Ciobanas cu trei sute de oi – Prietenie

Inca am mult zel la serviciu desi este greu si uneori nici nu mai pot sa respir de oboseala, dar atat de mult a… trebuit sa gasesc ceva de lucru incat in fiecare clipa sant recunoscatoare ca am unde pleca dimineata.  Sant compatibila cu sefa mea directa si le pot zambi tot timpul celor 3 colege ale mele.
Avem si un coleg. Este autist si nu ne priveste niciodata in ochi. Are 26 de ani si lucreaza fara sa oboseasca. Este enciclopedia noastra deoarece memoreaza tot ce vede scris.

Intr-o dimineata,cand trebuia musai sa incep ziua cu ceva… frumos, ca sa-mi arat ca inca mai pot zambi, i-am spus:
– Buna , Peter, sa ai o zi …draguta!
Fara sa ma priveasca i-a spus sefei noastre:
– Carol, spune-i Danielei cum se pronunta numele meu.
Si a plecat.A lipsit o jumatate de ora dupa care s-a apucat cantand de treaba!
Carol m-a imbratisat si mi-a explicat.
Azi dimineata Peter vorbea singur in timp ce scotea prosoapele din uscator:
– Mamica mea este un inger. Daniela este prietena mea. Eu nu pot fi prieten, asa a scris medicul. Eu pot munci. O sa o ajut la munca!

Am gasit in fiecare camera ceva …facut …inainte de a ajunge eu. Si toata ziua a cantat prin hotel: Ciobanas cu trei sute de oi.
De ziua mea , le-am pus fetelor sa asculte o melodie din tara mea. El nu a participat la mica noastra reuniune care a durat 15 minute pentru ca… el nu poate fi prieten.

  • Peter nu poate sa fie prieten.
  • Si eu nu-i pot pronunta numele.

Dar…prietenia exista pentru ca ….putem munci. Sa aveti o saptamana buna , sa fiti prieteni si sa……cantati!

Continuare dupa……o vreme:  Peter continua sa cante prin hotel “Ciobanas cu trei sute de oi”.  L-a ascultat pe net si….o imita pe …Sava Negreanu!
O turista il intreaba:
– De unde stii tu cantecul asta?
– Este din tara Danielei! Daniela este prietena mea, muncim impreuna!

Auzind discutia, cu inima prea mare ca sa-mi mai incapa in piept, m-am apropiat. Poate ca lacrima uriasa pe care prea mult timp am stavilit-o a spus povestea mea si… am primit o imbratisare adevarata. Am vorbit cateva minute.

Toate au un rost. Nimic nu este intamplator.

Scris in 29 Octombrie 2011 in SUA

Categories
Luminile Umbrei

MOS NICOLAE

Pentru ca este o zi speciala am sa vorbesc despre o intamplare, ce simt eu in fiecare an intre 5 si 6 decembrie si de ce!
Acum catziva ani, intr-o iarna crunta, in seara de 5 spre 6 ale lunii decembrie:
Eram in Targ! Lume multa, copii, parinti, infofoliti si zambareti, beculete peste tot, iz de brad proaspat taiat, miros de zahar ars si de turta dulce. Se putea citi in ochii fiecaruia Bucuria sarbatorilor.. oraselul era acoperit de un strat considerabil de omat iar majoritatea pomilor si cablurile suspendate erau inghetate si gemeau impovarate de un lant alb..

Ma oprisem in coltul targului sa privesc. Cantece de sarbatoare se auzeau in fundal bruiate de sunetul de jucarie cu baterii. Totul parea desprins dintr-o definitie pura a cuvantului “Sarbatoare”. Apoi, brusc, ochii mei au privit prin toate acestea! Se oprisera in coltul opus .. .. .. Pe o cutie desfacuta de carton statea descult (fara ghete) un Batran. Imbracat saracacios si sumar, cioplea jucarii din lemn. M-am apropiat incet agale curios printre oamenii grabiti. Nu se mai auzea nimic! Se facuse atat de mare liniste incat aveam impresia ca aud cutitasul care sfredeleste lemnul dandu-i forme minunate. Isi ridica barbia, cu ochii inchisi si zambi… apoi bland dar trist de data asta lasa jos unealta si barbia in pamant si … parca din suflet … i se scurse o lacrima pe jucaria neterminata de pe carton.

Pret de o secunda totul a incetat in jurul meu. Aveam impresia ca fulgii cad atat de incet incat as fi reusit sa-i strang pe toti! Imi treceau zeci de lucruri prin cap si incercam sa caut un motiv. Incercam sa inteleg de ce amanuntele imi erau atat de perfect imprimate, parca cu fortza! Fara sa-mi dau seama am inceput sa plang… mi se scurgeau lacrimi pe obraz.. una dintre ele ajunse-se in coltul gurii.. era atat de sarata!

Apoi m-am aplecat si i-am luat mainile intr-ale mele. Ridica barba sus incercand sa scoata un cuvant! Intredeschise pleoapele si atunci s-a prabusit tot frumosul din jur! Se transforma totul intr-o clipita in iad.. un iad rece – de gheatza — intunecat!!
Era ORB.

M-am intors o clipa la tarabe. Am scrutat marfa si am luat-o la fuga! La una dintre mese o doamna ma privea uimita .

– Cat costa ghetele acelea ?
– 210.000 mii .. dar nu mai am decat 43 si 44
– Un 43 va rog si o pereche de sosete dinacelea groase de lana.

M-am repezit cu ele la cutia de carton unde intre timp batranul isi continuase munca migaloasa la jucarie! I-am luat mainile dinnou intr-ale mele si l-am intrebat!
– cat costa jucaria aceasta ?
– Un banut sau o farfurie de mancare Taica!

M-am scotocit in buzunar dupa maruntzis pt a face zgomot si am aruncat monedele langa perechea de ghete! Imi intinse jucaria cu o mana si cu cealalta atinse ghetele.
Expresia fetei si lacrimile izvorate din ochii lui stinsi sunt ceea ce-mi ramane in minte si an de an plang de Mos Niculae cu gandul la faptul ca frumusetea sarbatorilor de iarna nu are nevoie de ochi ca sa fie privita… ci vine din suflet…

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va tina in paza.