Etichetă: Love
In weekend-ul care-a trecut m-am oprit pentru o clipa din viteza cu care alerg prin viata! M-am oprit din graba de a face tot felul de lucruri. M-am oprit din planuri si am renuntat putin la cautarea raspunsurilor! Nu pentru mult ci pentru a observa lucrurile pe langa care trecem de obicei!
Am oprit timpul in loc intr-o clipa in care mi-am observat in oglinda… iubita ce-si trasa liniile genelor cu un creion. O imagine banala dar plina de insemnatate pentru mine. O clipa in care sa-i observ, si sa-i redescopar frumusetea… pe furis! In fundal pe retina se derula totul cu incetinitorul. Ea si creionul cu care-si realiza machiajul… pentru ea si pentru mine!
Am zambit si am savurat cat de mult am putut clipa aceea in care o priveam din spate pe jumatate dezbracata aranjandu-se. Priceless!
Apoi in zilele urmatoare am avut mai multe momente frumoase in care am simtit nevoia sa opresc timpul in loc. Sa savurez…
Zambetele si optimismul unei echipe cu care lucrez la chestii noi! Pasiunea aia pe care o descoperi daca privesti in spatele actiunii. Frumosul oricarei activitati facute cu placere si dragoste!
Alte cateva secunde frumoase cu bucuria neconditionata a catelului cand ne intoarcem acasa, cum da din codita si sare sa ne pupe…
Sau zambetul mamei Alexandrei cand ne priveste savurand bucatele facute cu atata drag pentru noi!
Am mai extras din zilele astea zambetul si licarirea prietenului meu Dodo legate de prezentul nostru comun! Asta dupa ani si ani in care inconvenienta dar nu separatoare a fost distanta dintre noi!
Ne-am reunit si mai mult decat atat punem la cale proiecte frumoase!
M-am mai oprit sa privesc la metrou doi tineri care se reintalnesc! Ea alearga cu gura pana la urechi spre el… ce o astepata cu bratele larg deschise ca si cand intreaga lui lume tocmai se indreapta spre el. Si o ia in brate invartind-o in ceea ce mi s-a parut o clipa perfecta si vesnica!
Am mai oprit timpul in loc, tot la metrou cand am vazut un batran cu baston care se opreste in dreptul unei cersetoare cu un copil in brate si scoate din buznar cinci lei si ii aseaza cu grija tremuranda in mana mamei.
M-am mai oprit din viteza vietii pentru a asculta o melodie frumoasa in vreme ce Alexandra si-a asezat capul pe pieptul meu. Si am ramas impietriti in cel mai cald cadru posibil.
Si de atunci m-am gandit sa scriu despre toate aceste clipe! Pentru ca sunt extrase din esenta noastra umana. Din cautarea aceea eterna a fericirii… cand de fapt fericirea e in noi! In felul de a ne opri sa savuram ceea ce ne ofera viata!
Fiecare dintre noi are aceste clipe dar foarte rar ne mai bucuram de ele…
Cauta-le… inchide ochii si simte iubirea! Cu siguranta vei fi mult mai implinit!
Cu drag!
Cristian Greger
Categories
Welcome to Happyland
Fericirea nu se vede! Si daca e dureaza Putin. Totul.. e plin de venin!
Spunea un vers hip-hop acum o vreme. E adevarat intr-o oarecare masura! Cea mai bine dozata idee din versul asta este ca nu se vede. Apoi e la fel de real faptul ca fericirea este o stare marunta ce apare periodic… nu este ceva permanent. Cineva spunea acum multa vreme ca fericirea e ceva marunt… ca bataia unei aripi. Apoi cercetatorii britanici (evident) spuneau tot acum vreo cativa ani ca fericirea e o „boala psihica”. Cu totii o cautam desi nu suntem deplin convinsi ce reprezinta ea. Iar veninul este evident ratiunea. Cu cat esti un om mai rational cu atat ai mai putine sanse sa gasesti fericirea… dar…
Ce este fericirea?
Raspunsuri putem gasi in fiecare chestie ce ne trece fugitiv prin cap. Putem gasi fericire intr-o floare, intr-un apus de soare, intr-o imbratisare, in zambetul unui copil sau al unui batran, in ochii iubitei, intr-o victorie in sportul pe care-l practicam, in culoarea masinii sport pe care am cumparat-o (cu bani munciti sau nu), in ultimele randuri ale unei carti, intr-un orgasm, intr-un pahar, intr-o tara straina, intr-un peisaj montan, intr-un foc de tabara, intr-un semineu, intr-o nota de 10, intr-o casa, intr-un job bine platit, intr-o inghetata sau o ciocolata, intr-un film, intr-o melodie, intr-un concert, intr-o biserica, intr-o icoana, intr-o poza, intr-un vis implinit, in revederea unui prieten, etc.
Dar reprezinta toate astea “FERICIREA”? Definitia cuvantului e simpla si concreta:
Fericire = Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.
De aici constat ca nu e nevoie de nimic din toate astea de mai sus, pentru a fi fericit. Ai putea trai intr-o celula 2/2 si sa nu ai nimic din cele de mai sus, dar sa fii fericit.
Fericirea este de fapt legatura dintre personalitatea ta si sufletul tau. Nu tine de materie, ci e o stare de intelegere de sine pe care o poti avea foarte usor prin autosugestie.
Amagire!! ar urla realistii.
Si poate ca ar avea dreptate… dar pana la urma este o alegere de a te autoconvinge de o stare de bine. Poti gasi fericire in ajutorul dat unui gandac, sau in imaginea unui carbune la fel de usor cum o poti gasi in ochii iubitei. E doar vointa ta de a te impaca, cu propriul eu atunci cand etichetezi tot ce te inconjoara.
Sa luam un exemplu simplu – 3 oameni:
Unul casatorit cu o femeie deoebita, managerul unei firme internationale, conturi de 7 cifre in banca, masina, iaht, 2 copii destepti, e mereu pe drumuri dar isi face concediile cu familia in insule exotice.
Al doilea un batran ce nu are nimic din toate astea si care locuieste pe malul marii pe o insula unde soarele se oglindeste in fiecare dimineata cu o culoare rosiatica. E pescar si munceste toata ziua pt a trai. Are o casa modesta si darapanata in mijlocul unui lan de maci, pe care o repara mereu cu mana lui, si un caine batran ce ii tine mai mereu companie.
A treia persoana este o femeie singura care a trecut prin multe chestii si a muncit din greu insa a reusit sa-si creasca cei trei copii si sa-i indrume spre directii decente in viata. Toti sunt la casele lor acum si au cariere prospere. Ea e singura acum insa primeste saptamanal vizitele lor.
Care sunt sansele ca cel de-al doilea sa fie mai fericit decat primul? Mari? Mici? Care sunt sansele ca femeia sa fie mai fericita decat batranul pescar? Care sunt sansele ca managerul sa simta mai multa fericire decat ceilalti doi?
Nu putem afla decat daca intram in sufletul lor. Daca transpunem egoul nostru in pielea lor. Dar si atunci ne racordam doar la nevoile noastre. La sistemele noastre de valori. Insa ce vreau sa punctez eu este ca fericirea nu e materiala si nici nu o poti cantari prin deznodamantul etapelor din viata noastra. Fericirea salasluieste in noi, in modul nostru de a gandi si de a accepta tot ce ne inconjoara. Fericirea nu se castiga. Fericirea e un mod de viata.
Daca am reusi sa eliminam orice conditie din calea zambetelor noastre, daca am deschide ochii larg sa privim dincolo de lucrurile complicate de mintile noastre hapsane si daca am pretui simplitatea existentei noastre si am intelege frumosul fara alte explicatii am face un pas inainte!
Daca am reusi, doar vorbind cu noi insine, sa ne umplem sufletele de caldura si lumina am fi mult mai aproape de borna pe care scrie mare:
Welcome to Happyland!
Categories
Tu esti eroul meu, iubita mea!
Conform unor idei recente la final de an ar trebui sa-mi aleg un erou. Nu e un task tocmai usor… insa dupa cateva zile de meditare am realizat ca nu trebuie sa caut foarte mult. Ci doar sa ma uit in jurul meu… pentru ca te am zi de zi langa mine. Pe tine iubita mea. Viata m-a adus langa tine in clipe grele si in zile blurate de neliniste si auto-cautare. Insa pe langa schimbare deplina tu mi-ai adus si multa lumina in suflet. Si pot spune cu tarie ca desi sunt trecut prin multe… am invatat enorm despre limitele umane de la tine. Si nu doar atat. Toate chestiile de mai jos m-au facut si pe mine un om mai bun si poti cere mai mult de la partenerul de viata? Cat de mult conteaza ca joci tenis? Pai conteaza… uite si de ce:
Am invatat ca iubesti la fel de intens cum joci. De fapt tot ce faci are intensitate. Asta inseamna sa traiesti cu adevarat. Cu bune si rele.
Am invatat inevitabil ca te certi la fel de patimas cum joci si „dai bine si cu pernele”. 🙂
Am invatat ca indiferent cat de jos esti ai puterea sa te ridici! Si te respect enorm pentru asta.
Stiu ca suntem diferiti dar ne iubim si calitatile si defectele. Fara ele probabil ca nu am avea farmec. Nu am mai fi noi insine.
Am invatat ca stim si sa radem si sa plangem impreuna. Ne putem si incrunta la unison. Uneori ne si strambam in tandem. Putem fi si adulti si tineri si copiii in acelasi timp. Exceptia o fac desenele animate… 🙂
Am invatat ca esti darnica si sufletista si desi viata ti-a dat multe suturi ai ramas mereu la fel. Si te iubesc pentru asta! Pentru ca in ciuda telurilor tale nu inchizi ochii la suferinta celor din jur. M-ai invatat ca nu e bucurie mai mare in sufletul tau decat sa-i faci pe ceilalti fericiti. Iar asta este o raritate. E o calitate de vita nobila. Te ador pentru asta!
Am invatat ca indiferent cat de mult te doare… strangi din dinti si mergi mai departe. Nu e mereu indicat sa faci uz de incapatanarea asta… insa stim amandoi ca este o atitudine necesara pentru a ajunge la inaltime, acolo unde meriti cu prisosinta sa fi. Te invidiez pentru asta!
Am invatat ca desi iti vine deseori sa urli si sa blestemi ceea ce faci, te aduni si iti directionezi iar si iar energia spre a invinge! Spre a evolua. Ca zilnic muncesti cu ardoare sa devii mai buna si tot zi de zi te daruiesti unui scop precis. Unul maret! Pe care 99,9% din oameni nu au cum sa-l inteleaga si nici cum se atinge el! Din nou te respect enorm pentru asta.
Nu pot vorbi in numele tuturor insa cand privesti sportul asta nobil, fara sa ai legatura directa cu el, totul pare curat si mirific. Tenisul nu e mereu asa… si nimeni nu stie ca desi sa faci performanta este anevoios tu continui sa iubesti ceea ce faci. Ma vad obligat sa zambesc cand vad asta… pentru ca inseamna ca intelegi viata intr-un mod mult mai complex decat multi altii.
Te respect pentru ca poti sa urasti tenisul dar sa il iubesti in aceeasi masura. Nu poti trai fara el. Este parte din tine si tu cu siguranta parte din el. Asta inseamna sa faci ceva cu adevarat bine. Sa te aduca in toate starile posibile si stiind acest lucru in fiecare zi sa accepti ca te va purta in toate extremele.
Am inteles si ca intensitatea acestui sport pe care il practici este atat de mare, incat culoarea tineretii tale se disipa… ramanand o singura sageata de o singura nuanta ce tinteste o singura directie. Sa ajungi sus! Insa in ciuda acestui tel nu uiti sa iubesti si sa pretuiesti oamenii din jurul tau. Asta inseamna sa fi „sportiv complet” si pe teren si in afara lui.
Stiu ca a fost un an greu cu accidentari si probleme… dar la finalul lui tu esti tot pozitiva si optimista.
La finalul unui an dificil tu inca ai puterea sa ma iubesti neconditionat, sa-mi zambesti mereu si sa ma strangi in brate si in clipele bune si in cele grele.
Pentru toate astea, si pentru tot ce voi descoperi si in anii ce urmeaza iubita mea, Tu esti eroul meu! Te iubesc!
Categories
De vorba cu dorul… de ea!
De ce esti cel mai aprig sentiment ce se cuibareste in scorburile sufletelor noastre? De ce stai colea tolanit, hibernand, taman pana mi-e lumea mai draga? Si de ce cresti… ?
Te simt cu fiecare clipa in care imi lipseste jumatatea. Si iesi la iveala cu fiecare vant ce poarta cu el parfum de iubita! Cotrobai in dulap si dau de tine… Te simt cum te prelingi prin mine cand imi afund fata in perna ei. Te vad in umbrele obiectelor ei de pe noptiera si-ti vad fata ironica de fiecare data cand vad in oglinda golul de langa mine.
Dorule… fugi! Pleaca departe si lasa-mi secunde sa zambesc.
Du-te si lasa-ma! … de fapt mai stai! Dar scoate-mi iar la iveala surasul ei angelic si licarul din ochi. Arata-mi in oglinda langa chipul meu ciufulit… silueta ei perfecta. Fa-ma sa inchid ochii si sa inspir parfumul ei… sa simt imbratisarea ei.
Dar fa-o fara sa ma doara!
Du-te dorule du-te!
…sau stai…