Ura si dispret. Asta iesea din ochii lui.
Mergeam ca de obicei cu metroul avand castile mele mari pe urechi . A oprit in statie, am apasat butonul verde si am urcat grabit scarile ingrijorat ca nu prind masina.
Statea la iesire pe penultima treapta… cu mana intinsa si un picior julit dezvelit. In general imi ridic privirea din pamant si daca pot ajut…
Altfel un barbat la vreo 29-30 de ani relativ sanatos cu putere de munca. Dar cine sunt eu sa-l judec… mi-am spus in minte!
Era brunet cu ochii verzi. Murdar, insa nu genul cu privirea pierduta. Se citea in ochii lui siretenie si inteligenta stradala.
Am bagat in graba mana in buzunar stiind ca am o fisa de 50 de bani pe care o primisem rest de la tigari cand am intrat la metrou. I-am lasat-o in fuga in mana si m-am uitat scurt in ochii lui.
S-a uitat la moneda, si-a schimonosit buzele si a strambat din nas apoi si-a ridicat privirea catre mine. Spre mirarea mea… o privire plina de dispret si ura… cum spuneam la inceput.
Sagetile acelea aruncate dintr-o privire mi-au marcat toata ziua. Am simtit flacarile din ochii lui cum ard tot ce inseamna bunatate!
Nu l-am intrebat mai nimic… Nu am facut decat sa-l ajut…
Nu m-a interesat cati bani face, ori de ce nu munceste precum majoritatea oamenilor normali…
Nu l-am interogat referitor la nimic din ce mi s-ar fi parut deplasat… nu l-am scuipat… nu l-am lovit! Nici macar nu l-am catalogat. Ci… i-am daruit o moneda. Nici nu conta valoarea ei… am facut un gest pe care el il astepta… Dar poate se astepta la 5 lei?! 100?! Probabil ca la un leu ar fi fost doar de doua ori mai putin grava privirea… deci vroia mai mult.
Poate se astepta sa-l iau de mana si sa-i dau casa, masa si vreo 2 mulatre care sa-i faca vant in timp ce el sta bine-merci pe marginea unei piscine…
Exagerez! Stiu. As fi vrut sa am sufletul sa caut ceva bun in toata chestia asta. Insa am realizat doar o chestie trista. Oamenii pot arunca ura din priviri si daca le faci bine. Oamenii astia nu mai au suflete. Oropsiti de soarta … ori de alegerile facute semneaza tacit dovada ca in esenta lor unii oameni nu merita decat indiferenta!