Categories
Opinie

Ce trebuie sa stii atunci cand mergi la un interviu

Citisem zilele trecute despre greselile majore pe care le fac potentialii candidati pe diferite posturi in multinationalele noastre… la interviul de angajare! Apoi am purtat o conversatie cu cineva de la HR legat de testele aberante ce se dau prin diferite companii si m-am gandit sa scriu articolul asta!
In cazul meu niciunul din interviurile date nu s-au desfasurat in cadre stricte de felul asta.
La radio am ajuns intamplator si am fost pus sa dau o proba de voce.
La altele m-au pus sa fac un spot sau sa le arat daca stiu tehnic una si alta.
La tv ma stiau din radio… iar in presa scrisa imi citeau blogul!

Dar… desi acum o vreme aveam impresia ca este mult mai important ce stii sa faci si nu modul in care te arati angajatorilor iata ca nu e deloc asa!
Industriile sunt atat de robotizate incat unora chiar nu le pasa daca esti sau vei fi eficient… ci daca tinuta ta este una adecvata si potrivita companiei! Explicatia este hilara dar oarecum de inteles! Cei care fac performanta ajung oricum sa se desprinda de restul prin rezultate… dar restul (pleava companiei) trebuie sa aiba macar caracteristicile unei companii serioase. Atat de plastic e totul!

Conform unui studiu o mare parte din cei ce ajung in fata recrutorului pica testul inca din faza incipienta.
Ajung prea tarziu sau prea devreme, imbracati neadecvat (prea fancy sau neglijenti, extravaganti sau casual), afiseaza un limbaj nonverbal neadecvat sau o atitudine deplasata, sunt prost informati referitor la ce presupune postul pe care candideaza sau nu stiu nimic despre compania la care vor sa se angajeze. Desi am putea spune ca in MEDIA criteriile de angajare sunt oarecum diferite… conteaza in prima faza aceleasi lucruri. Pana si angajatorii din lumea modei spun ca baza este aceeasi cu mici ajustari la capitolul vestimentatie si imaginatie.
Iar aceste detalii nu fac decat sa scada sansele unei colaborari. Indiferent de cat de bun este un om pe ceea ce face… modul in care apare si se prezinta in fata angajatorului conteaza mult mai mult!

Desi poate parea plastic si nedrept… din punct de vedere statistic:
67% din cei intervievati isi pierd sansa la postul dorit pentru ca nu au contact vizual!
47% nu stiu mai nimic despre companie; 38% nici macar nu zambesc; 33% au pozitii ciudate pe scaun si tot 33% sunt mult prea agitati.
26% au o strangere slaba a mainii; 21% se joaca cu parul lor in timpul interviului sau se ating pe fata si tot 21 de procente isi tin mainile incrucisate la piept. Aproximativ 9% fac prea multe gesturi
!

Partea frumoasa din statistica asta este ca majoritatea angajatorilor pun pret si pe altceva…
Daca 55% din angajatori studiaza modul in care te imbraci te porti si cum intri pe usa exista un procent de 38% pentru care este importanta vocea, gramatica si increderea afisata.
Partea urata este ca doar 7% din angajatori isi fac alegerile in functie de ceea ce spui!
Adica… nu prea conteaza ce zici… ci cum zici!

Apoi, intre noi fie vorba, conteaza enorm si cum iti faci amaratul ala de CV.

Sfat funny: nu folosi adrese de e-mail de genul: [email protected] chiarnumaiconteaza.ro sau
[email protected] ascultmanelesistautoataziuapemessenger.ro

Nu pune poze cu tine la bustul gol sau in costum de baie pe CV 🙂 poate doar daca te angajezi pe Reeperbahn in Hamburg.
Ajusteaza-ti cv-ul in functie de jobul pe care-l urmaresti. Degeaba iti treci 7 pagini la rubrica experienta daca nu are nicio legatura cu functia pentru care aplici. Simplu curat si legat de ce cauta compania respectiva. Apoi poti dezvolta in interviu (daca esti intrebat) alte lucruri!

Si ca sa inchei apoteotic: Daca tot vrei un job… alege unul despre care sa stii cu ce se mananca!

Categories
Jurnal de insomniac

Greseli si consecinte.

Din ciclul Jurnal De Insomniac.

Omul e trecator. Asta o stim cu totii.. e atat de trecator incat ar trebui sa pretuiasca fiecare clipa din viata lui. Ar trebui sa gaseasca “frumos” si “bun” in fiecare lucru marunt din jurul lui. Sa traiasca exact asa cum o cere faptul ca se duce. Asta am invatat de la mama mea, asta am realizat pe parcursul anilor, asta s-a impietrit in mintea mea de ceva vreme.

Cu totii facem alegeri… uneori cu mintea, alteori cu inima.. dar ambele variante pot fi gresite. Pt ca suntem oameni si ne sta in fire sa gresim.
Am trait mereu pe principiul ca trebuie sa fac ce-mi spune inima. Dar si inima face greseli.. Greseli care ne definesc. Se aduna si ne reprezinta ca indivizi. Important este sa nu ramanem mereu in acelasi stadiu … si sa facem aceleasi greseli. Ar trebui sa invatam din fiecare pas pe care-l facem in viata. Desi asa ar trebui, se pare ca de multe ori repetam cu desavarsire si la nesfarsit exact aceleasi chestii eronate. Ne incapatanam sa credem in anumite lucruri care de fapt nu exista si o duzina de alte evenimente anterioare ne demonstreaza asta.. e firea omului sa aiba fixatii ! sa spere la chestii pe care nu le poate avea. Sau daca le poate avea ii lipsesc altele.

E ca intr-un carusel ruginit care inca se mai invarte si scartaie demonstrandu-ti printr-un sunet obosit ca tu NU poti fi pe doi caluti odata. Desi e evident acest lucru omul va incerca mereu sa obtina imposibilul. Va demonta caruselul si va pune doi caluti unul langa celalalt pt a putea calari doi deodata. Si in straduinta lui nu-si va da seama ca ceea ce a facut el strica intreg farmecul caruselului. Va picta calutii in culori vii si proaspete fara sa realizeze ca izul lor vechi este de fapt parte din perfectiunea sinistra a unui carusel ruginit.

Stiu ca aberez si multi se intreaba ce vreau sa spun… Em am sa raspund cu nu stiu … dar scriu… lasand fiecare cititor in parte sa-si extraga exact ce are el nevoie din textul asta. Ultimele evenimente din viata mea au fost ca o spalatura matinala a fetei. O trezire brusca din visul acela pe care am eu obiceiul sa-l traiesc cat nu dorm! Si in acelasi timp un sut in fund ce ar trebui sa ma impinga inainte spre clipe fructoase!

Cu totii invatam din esecuri nu din succese! (Bram Stoker)