Categories
Tennis Travel Vlog Travel Video Vlog

Hechingen si castelul Hohenzollern – Tennis Travel Vlog

Produced by Cristian Greger

We are:
Alexandra Cadantu – Pro Tennis Player &
Cristian Greger – Voiceover & Video producer. Together we are traveling on ITF & WTA tour!
This is our story! Tennis Travel and Life.
If you like what we are doing please Like and Share.
Subscribe to the channel for more!
That makes us do this with more passion every time!

Episode 11:

Hechingen & The Hohenzollern Castle located in
Zolneralbkreis Baden-Württemberg Germany.

Tennis Travel Vlog – Subscribe Here
http://www.youtube.com/channel/UCoExPGDa_9JMknP2Yi2aNwA?sub_confirmation=1

We are:
Alexandra Cadantu – Pro Tennis Player &
Cristian Greger – Voiceover & Video producer.

Facebook: https://www.facebook.com/tennistravelvlog/
Instagram: https://www.instagram.com/tennistravelvlog/
https://www.instagram.com/alexandracadantu
https://www.instagram.com/cristian_greger/
Website: http://voce.ro

Together we are traveling on ITF & WTA tour!
This is our story! Tennis Travel and Life.
If you like what we are doing please Like and Share.
Subscribe to the channel for more!
That makes us do this with more passion every time!

Episode 11:
Hechingen & The Hohenzollern Castle located in
Zolneralbkreis Baden-Württemberg Germany.

============================================
Music: Liam.M – Medicine

• Liam.M
https://facebook.com/liammmusic.1

https://youtube.com/user/Mcliam2210
https://open.spotify.com/artist/4oWy5…
https://itunes.apple.com/au/artist/li…

Zonoma – Don’t Let Me Down [No Copyright Music]
https://www.youtube.com/watch?v=6-GCzk4gtvE

========================================
Gear that we use:

Canon EOS M3 with Canon 15-45mm Lens
Zhiyun Crane-M 3axis Gimbol
DJI Mavic Pro drone
Iphone 6

Categories
Tennis Travel Vlog Travel Video Vlog

COPENHAGEN Street exploring and a visit to Tivoli Gardens

Produced by Cristian Greger

We are Alexandra Cadantu – Pro Tennis Player
& Cristian Greger – Voiceover & Video producer.
Together we are traveling on ITF & WTA tour! This is our story! Tennis Travel and Life.
If you like what we are doing please Like and Share.
Subscribe to the channel for more! That makes us do this with more passion every time!

Episode 9 – Copenhagen
– Visit the Tivoli Gardens and the fun park
– Walked a day to visit as much as we could
– Churches, fountains, palaces
– The famous colourfull harbour
=========================================
Facebook: https://www.facebook.com/tennistravel…
Instagram: https://www.instagram.com/tennistrave…
https://www.instagram.com/alexandraca…
https://www.instagram.com/cristian_gr…
Website: http://voce.ro
==============================================
Gear:
Canon EOS M3
Zhyiun Crane M
DJI Mavic Pro
=======================================

Categories
Tennis Travel Vlog Travel Vlog

Strong wind in Chiasso and Strong arms to the WTA Istanbul Cup

Episode 2 : Short stay in Chiasso Switzerland and a good week to the WTA Istanbul Cup.

========================================

Facebook
Instagram
===================================

Music:
[Future Bass] STRBX. – Wasted (feat. Rachel Geek)
Soundcloud
Facebook Page
Instagram

Kygo – Firestone (Urban Love & Rolla Reggae Cover) [No Copyright Music]
Adam Hinden – Temples In The Sky

Cartoon – On & On (Electro-Light Remix)
▽ Follow Electro-Light
Facebook: www.facebook.com/ElectroLightOfficial
SoundCloud: soundcloud.com/maskedacoustic
YouTube: www.youtube.com/user/ElectroLightOfficial

▽ Follow Cartoon
SoundCloud https://soundcloud.com/cartoonbaboon
Facebook https://www.facebook.com/cartoondband
Instagram www.instagram.com/whogaux
▽ Follow Daniel Levi (vocalist)
Facebook http://facebook.com/daniellevimusic
Website http://daniellevi.eu/

Categories
Macarenii Travel Vlog

ALTENKIRCHEN GERMANIA – TRAVEL VLOG SI TROFEUL

Categories
Funny Macarenii Travel Video Vlog

Revelion-2017 – Busteni

Cum am petrecut la final de 2016 si inceput de 2017. Cu oameni faini la munte pe ski-uri sau in cabana dansand si jucand jocuri de societate.

LIKE & SHARE daca ti-a placut.
Aboneaza-te la canalul nostru

Facebook
Instagram

Music:
Let’s Party by HookSounds
Creative Commons — Attribution 4.0 International — CC BY 4.0
https://creativecommons.org/licenses/…
Music provided by Audio Library
Journey by Jay Hifive & Broken Elegance https://soundcloud.com/brokenelegance
Creative Commons — Attribution 3.0 Unported— CC BY 3.0
http://creativecommons.org/licenses/b…
Music provided by Audio Library

Categories
Interviu Macarenii Media Video Vlog

INTERVIU CATALIN BOTEZATU – MACARENII

Catalin Botezatu despre viata, cariera, despre religie, sarbatori, trenduri si nu in ultimul rand despre presa!

Acum aproximativ 9-10 ani am prezentat Brasov Fashion Weekend by Catalin Botezatu. Era daca nu ma insel primul show de moda pe care il prezentam. Sau… printre primele. Am avut ocazia sa invat cateva lucruri din experienta respectiva. Inca de pe atunci am realizat ca „Bote” e un profesionist desavarsit. Mai mult decat atat e un om deosebit ce impune si oamenilor din jurul lui o anumita doza de perfectionism!
Peste ani iata ca am reusit sa ii luam un interviu in proiectul Macarenii.
Un interviu misto asa cum ar trebui sa fie majoritatea interviurilor. Despre oameni cu oameni si in care Oamenii sunt lasati sa fie … oameni! Poate suna prea mult insa m-am bucurat tare sa-l aud pe Catalin vorbind deschis despre fiecare subiect abordat, fara sa exista (nici din partea noastra nici a lui) plasticitate sau falsul acela consacrat al televiziunilor din Romania. Aveti mai jos interviul realizat in 22 decembrie 2016. Enjoy!

Daca va place nu ezitati sa-i dati share si sa apasati butonul de subscribe pe canalul nostru de youtube. Asta ne ajuta sa crestem si ne motiveaza in tot ceea ce intreprindem!

Categories
Interviu Macarenii

Interviu Cristina Groza – Maestru Feng Shui

Cand spui Feng Shui te gandesti la o #stiinta ori o #arta orientala ce ar trebui sa iti faca viata mai buna! Insa detalii despre asta am primit de la singurul Maestru Feng Shui acreditat din Romania Cristina Groza! Un interviu fascinant cu un om la fel de fain despre arta, stiinta Feng Shui-ului, bussiness si zodiacul chinezesc!

Categories
Interviu Macarenii Media Muzica Video Vlog

Interviu Mr. Jurjak – Macarenii

Despre underground, blues si viata cu Mr. Jurjak

E clar ca talentul se mosteneste! Insa deseori in oarecum alte directii! De data asta am stat la taclale cu George Petrosel si l-am provocat pe Mr. Jurjak (numele de scena) la niste chestii dragute! A iesit exact asa cum trebuie. Cu versuri, clinket de chitara si rasete!

George este… in afara muzicii… absolvent al Facultatii de Drept Nicolae Titulescu, licentiat in drept, dar si absolvent al Universitatii Hyperion, Facultatea de Arte, specializarea regie de film si televiziune. O dovada a talentului in film este si videoclipul genial al piesei Soapte realizat in regia lui Hypno avandu-l in distributie pe Vitalie Bants. Enjoy!

Noul album „Lemon Blues” semnat Mr. Jurjak il gasiti AICI

Categories
Funny Macarenii Video Vlog

Despre Manele – Un subiect sensibil?

Nu de fiecare data poti vorbi doar despre lucrurile placute tie! Nici macar atunci cand o faci in vlogul tau… uneori subiectele se nasc din intrebari pe care si le pune toata lumea, nu doar tu! Mereu „manelele” au fost un subiect tabu de discutie… Iata o discutie pertinenta alaturi de bunul meu prieten Dodo despre fenomenul manelelor!

Categories
Macarenii Video

Ce ne enerveaza in restaurante, cluburi si baruri – Macarenii Vlog Ep.2

Ce ne enerveaza in restaurante, cluburi si baruri – Macarenii Vlog Ep.2

Cu totii observam aceleasi defecte ale personalului din localuri. Si daca ar fi efectiv intamplari razlete prin diferite localuri obscure parca nu ar fi atat de grav! Insa se intampla des si mai peste tot! In Vlogul macarenii vorbim despre cateva dintre chestiile care ne strica Feng-Shui-ul si ne obliga sa catalogam serviciile din Romania si nu numai drept extrem de proaste! Desigur exista si exceptii… insa mult prea rar.

Categories
Macarenii Video

MACARENII – VLOG 01 (MEVO CAM)

Saluuutareeee! Ne dorim sa fim mai aproape de voi, astfel ca proiectul nostru trece intr-o noua etapa. Avem planuri noi care contin LIVE-uri dintr-un studio nou nout si la fel de multe vedete. Pana atunci hai cu Episodul 01 din Vlog-ul #macarenii cu Dodo Mesaros si Cristian Greger.

Categories
Jurnal de insomniac

Vin alb de casa si ganduri bune

Am reusit sa dorm cam doua ceasuri dupa-masa… chestie extrem de benefica pentru scafarlie dupa cum ar spune unii! M-am trezit ud pe partea fetei lipite cu perna si insetat.
Dupa ce mi-am aruncat apa rece pe obraji m-am repezit la frigider sa caut un lichid oarecare care sa-mi potoleasca setea. Am vazut sticla de vin alb de casa pusa la rece.

Am turnat licoarea intr-un pahar cu gandul ca o gustasem deja cu o zi inainte si fusesem placut surprins de gustul de butoi foarte adanc impregnat. Am sorbit o jumatate de sarut de vin si mi-am inchis ochii lasand izul acela bahic sa-mi penetreze simturile. Sa ma poarte intr-o clipa pe aceleasi coclauri vechi pe care mi le inchipuiam odinioara savurand alte culori, gusturi si varste 😉

Insa imaginatia mea nu a curs ca altadata spre vremuri apuse ci spre ultima saptamana. Spre seri minunate si spre clipe fierbinti petrecute pe marginea terenului de tenis.

Am deschis ochii in timp ce am tras adanc aer in piept.
Am zambit multumit gandidu-ma la ultima saptamana!
Plina de sudoare, de emotii, de dureri, de glume, de povesti, bucurie, victorii si mai pretios decat toate faptul ca a fost traita alaturi de prieteni faini! Un cocktail perfect de senzatii ce mi-au adus aminte ca viata e frumoasa!
Trebuie sa scriu cateva randuri… mi-am spus!

Si iata-ma tastand cuvintele ce definesc o simpla dupa-amiaza libera in care zambesc amintindu-mi de frumosul prezent in viata mea! Dragoste, succes, prieteni si povesti ce vor aduce alte zambete de fiecare data cand ne vom roti butoanele cu sageata spre „amintiri”!
Deci da!
Cateodata ai nevoie doar de un potir de vin alb de casa si ganduri bune!
Sa fiti iubiti!

Categories
Jurnal de insomniac

Amintiri Oltul si salcia din copilarie

Imi amintesc din copilaria mea zilele petrecute pe malul batranului Olt.

De cate ori aveam ocazia saream in paraul din fata blocului (era betonat pe margine) chiar daca eram mic. Facuse cineva in diferite locuri unde era nisipul mai inalt gauri in beton si coboram pe ele sau saream pur si simplu in iarba mare care crestea.
De aici era cam un kilometru de mers prin nisip si mocirla pana la Olt.
Ajungeam mereu plin de namol si imi spalam hainele la rau pe pietre. Stateam in apa pana la brau si tineam pantalonii in cursul apei sa-i curete de negreala aceea de parau infect. Avea farmec. Ma racoream in zilele toride alaturi de copii din cartier ne spalam hainele iar apoi ne intindeam la umbra unei salcii pana se uscau hainele.
Deseori luam cu noi o camera imensa de tractor adusa de tatal unuia dintre pusti de la fabrica. Avea cateva zeci de petice lipite cu prelandez si scotea bulbuci cand o bagam in apa dar noi ne suiam cate 5 6 plozi nebuni pe ea si treceam cascada pe camera. Ajunsi in bucla (portiune lata din josul cascadei) ieseam la mal si ne intindeam sub alta salcie.
Stateam ore intregi si ascultam frunzele care zburau fortate de vant pe iuresul apei, gazele si sunetul indepartata al orasului. In toata lunca crestea iarba inalta, iar vara prindeam cai de iarba sau fluturi. Deseori strangeam flori de camp si i le duceam mamei care se bucura nespus … dupa ce ma certa pentru mirosul de namol din haine. Aranja florile intr-un vas cu multe multe gaurele.. un vas din lut rosu foarte frumos. Apoi am crescut si oltul a devenit un simplu rau pe care il salutam zi de zi cand mergeam la scoala de pe pod.
Ne mutasem aproape de gara intr-un cartier indepartat si faceam ceva vreme pana la scoala.. dar zi de zi ma opream pe pod si priveam apa care curge… se duce si poarta cu ea privirile, gandurile si salutul oamenilor care se bucurau de ea. Iarna ingheta pe diferite portiuni si-mi amintesc cum stateam pe gheata fina si faceam gauri cu nebunii de “la bloc” in scopul atat de copilaresc… de a pescui. Aveam undite improvizate din lemn de alun culese de cu vara si nailon (forfan – fir) gros. Iar carligul era de fapt un bold indoit in care sacrificam cate o rama daca mai gaseam in apropierea containerului ori in vreo gramada de ingrasamant sau puneam bobite de paine umezita.
Eram copil! Eram liber si hoinar. Apoi imi amintesc perioada cand imi duceam cainele la Olt. Se bucura mai mult decat pentru un os. Se zbenguia in apa, innota, se juca si stropea, se facea ca un porcusor… pentru ca iesea ud si se tavalea in iarba plina de praf. Alerga toata lunca si sapa toate musuroaiele de cartita pe care le gasea. Undeva dupa bucla facusera un lac de acumulare.. l-au facut pescarie intr-un final iar ultima oara cand am fost in Sfantu Gheorghe am sesizat cu stupoare ca l-au ingradit si au pus paznici care sa opreasca oamenii. Mi se parea crunt ca pustanii din ziua de azi sa nu aiba ocazia sa fuga dupa apusul soareleui sa se scalde si sa stea pana ajungea luna deasupra. Sa stea pe mal si sa o vada maiastra cum se oglindeste in lac si din cand in cand sa mai auda cate un peste care sarea dupa mustele de lac. Oltul si lacul sunt parte din mine. Parte din ce am devenit si din ce simt aproape de sufletul meu. Iar salcia sub care ne asezam in dupa-amiezele atat de fierbinti mi-a ramas atat de intiparita incat si acum pot gasi toate scorburile (probabil marite si uscate de vremuri).
Uneori amintirile sunt hrana pentru suflet! Sa ne bucuram de ele. Zic!

Categories
Interviu Macarenii Stiri Video

MACARENII – INTERVIU SHIFT

Categories
Macarenii Media Video

Macarenii – despre pasiune, experienta, prietenie si chimie.

Am lucrat in media cam de cand bancile scolii au inceput sa devina amintiri. Radio, presa iar apoi televiziune. Am avut privilegiul sa „graiesc in aer” in vreo cateva radiouri de prin tara… ce mi-au ramas adanc in suflet. Pe langa experienta si satisfactia acestui domeniu, de-a lungul timpului am avut si placerea sa cunosc oameni faini dar si sa dau mai departe din ceea ce am acumulat. Sa predau stafeta unor tineri talentati. Unul dintre ei, ce de altfel mi-a ramas prieten pe viata, a fost Dodo. Un pustan cu ochi albastri ce la inceput m-a impresionat cu dorinta lui nemarginita de a invata si pentru felul lui de a fi! Un tanar plin de viata. Asa s-a legat o prietenie frumoasa!

Apoi drumurile noastre s-au despartit… eu luand drumul capitalei el cel al Clujului. Insa desi ne-am aciuat prin orase diferite am ramas prieteni buni… in ciuda distantei ori a timpului ce ne roade cu dinti marunti existenta. A ramas totusi gustul amar ca nu am avut ocazia sa cladim proiecte comune impreuna. Am incercat sa atacam piata radio bucuresteana impreuna dar dupa cum spunea si el am facut alegeri gresite la momentul respectiv sau poate ca asa a fost sa fie. Insa de curand planetele s-au asezat in asa fel incat sa pornim ceva frumos.

Cum a inceput totul?
De scris am inceput sa scriu inca de cand eram copil. Pe biletele sau pe ultimele foi ale caietelor de „romana”. Blogul l-am pornit impreuna cu Alex Nistor prin 2006 si a mers binisor la inceputurile blogosferei romanesti insa o buna perioada l-am ignorat total. Apoi in toamna lui 2015 am revitalizat voce.ro tot cu ajutorul lui Alex. In acelasi timp m-am straduit sa-i fac si lui Dodo un blog unde sa-si astearna gandurile geniale despre vrute si nevrute. Toata actiunea asta venea de fapt din dorinta de a imbratisa traseul concret al viitorului. Online-ul.

Intre timp soarta a stabilit pentru Dodo o alegere ce trebuia facuta de multa vreme. S-a mutat in Bucuresti. Lasand deoparte faptul ca acum aveam aproape un prieten drag stiam amandoi ca putem face lucruri fantastice impreuna. Initial primul gand a fost legat de o emisiune radio… dar din discutii in discutii am stabilit ca putem si avem experienta necesara sa cladim si continut video. Zis si facut! Si s-au nascut „Macarenii”.

Am inceput cu genericul … sedinta foto si grafica … am pornit de la ideea ca totul trebuie sa fie la fel cum e prietenia noastra: multa culoare, plin de viata si dinamica!

Apoi ne-am gandit si la modul in care se va intampla totul

Ce si cum producem?
Aveam deja la activ cateva interviuri pe bloguri si primul meu video-monolog filmat de Rolf  asadar stiam cu aproximatie cam ce vom face si cu cine vom filma. Interviuri intr-un stil aparte. A aparut in formula si Costin Marian un fotograf nebun si fain pentru ca vroiam sa avem mai multe camere si Mozzo – Alina – colega cea cu parul colorat si  pozitivitate debordanta 🙂  ce ma ajutase deja cu grafica pentru blog si alte maruntisuri. Practic am pornit la drum in cinci oameni si cu idei de la inca o mana de prieteni dragi noua.

De aici si pana la primul episod a trecut ceva vreme… pentru ca vroiam sa facem ceva altfel! Ceva diferit si fara stereotipia prezenta pe tv si in online. Pentru pilot trebuia sa alegem pe cineva cu care rezonam foarte bine si cu care ne permiteam sa experimentam! Asadar ne-am gandit la prietena noastra draga Madalina Vintila! Am filmat initial primul episod dupa care am realizat ca nu este ceea ce vrem si am chinuit-o pe Madalina si a doua oara! Dar ne-a iesit asta:

De ce?
Idei avem, chimie avem, experienta in radio si televiziune avem cat cuprinde, intrebarile curg… dar cel mai important avem o echipa misto si oameni care ne sustin in demersul nostru. Atunci de ce sa nu generam ceva misto? O emisiune pentru noi si pentru voi care sa nu depaseasca acele granite nesimtite ale balacarelii din showbizz si sa fie dinamica si gandita bine, sa te lase cu zambetul pe buze si cu anumite curiozitati satisfacute. Si mai mult decat atat ne-am impus faptul ca Macarenii sa insemne exact ceea ce am spus si in titlu: Un proiect nascut din pasiune, experienta, prietenie si chimie! Si sa fie impartasit cu toata lumea.

Cu drag
Cristian Greger

 

Categories
Jurnal de insomniac

Inchide ochii si simte iubirea!

In weekend-ul care-a trecut m-am oprit pentru o clipa din viteza cu care alerg prin viata! M-am oprit din graba de a face tot felul de lucruri. M-am oprit din planuri si am renuntat putin la cautarea raspunsurilor! Nu pentru mult ci pentru a observa lucrurile pe langa care trecem de obicei!

Am oprit timpul in loc intr-o clipa in care mi-am observat in oglinda… iubita ce-si trasa liniile genelor cu un creion. O imagine banala dar plina de insemnatate pentru mine. O clipa in care sa-i observ, si sa-i redescopar frumusetea… pe furis! In fundal pe retina se derula totul cu incetinitorul. Ea si creionul cu care-si realiza machiajul… pentru ea si pentru mine!
Am zambit si am savurat cat de mult am putut clipa aceea in care o priveam din spate pe jumatate dezbracata aranjandu-se. Priceless!

Apoi in zilele urmatoare am avut mai multe momente frumoase in care am simtit nevoia sa opresc timpul in loc. Sa savurez…

Zambetele si optimismul unei echipe cu care lucrez la chestii noi! Pasiunea aia pe care o descoperi daca privesti in spatele actiunii. Frumosul oricarei activitati facute cu placere si dragoste!

Alte cateva secunde frumoase cu bucuria neconditionata a catelului cand ne intoarcem acasa, cum da din codita si sare sa ne pupe…
Sau zambetul mamei Alexandrei cand ne priveste savurand bucatele facute cu atata drag pentru noi!

Am mai extras din zilele astea zambetul si licarirea prietenului meu Dodo legate de prezentul nostru comun! Asta dupa ani si ani in care inconvenienta dar nu separatoare a fost distanta dintre noi!
Ne-am reunit si mai mult decat atat punem la cale proiecte frumoase!

M-am mai oprit sa privesc la metrou doi tineri care se reintalnesc! Ea alearga cu gura pana la urechi spre el… ce o astepata cu bratele larg deschise ca si cand intreaga lui lume tocmai se indreapta spre el. Si o ia in brate invartind-o in ceea ce mi s-a parut o clipa perfecta si vesnica!

Am mai oprit timpul in loc, tot la metrou cand am vazut un batran cu baston care se opreste in dreptul unei cersetoare cu un copil in brate si scoate din buznar cinci lei si ii aseaza cu grija tremuranda in mana mamei.

M-am mai oprit din viteza vietii pentru a asculta o melodie frumoasa in vreme ce Alexandra si-a asezat capul pe pieptul meu. Si am ramas impietriti in cel mai cald cadru posibil.

Si de atunci m-am gandit sa scriu despre toate aceste clipe! Pentru ca sunt extrase din esenta noastra umana. Din cautarea aceea eterna a fericirii… cand de fapt fericirea e in noi! In felul de a ne opri sa savuram ceea ce ne ofera viata!

Fiecare dintre noi are aceste clipe dar foarte rar ne mai bucuram de ele…

Cauta-le… inchide ochii si simte iubirea! Cu siguranta vei fi mult mai implinit!

Cu drag!
Cristian Greger

Categories
Gand Luminile Umbrei

Puterea unui zambet – Aripi de inger

Dupa alungarea lui Adam si Eva din Rai omul… a fost condamnat sa simta toate greutatile vietii. Sa simta si durere si tristete si dezamagire, sa caute mereu sa inteleaga lucrurile si sa descopere… Sa evolueze. Insa Dumnezeu incropase felul asta de existenta drept o pedeapsa. Omul devenise coplesit de negativitate odata cu muscatura din marul cunoasterii.
Dar unul dintre ingerii sai, ce a vazut cata tristete poate exista in felul de a fi a omului… si-a spus ca trebuie sa echilibreze lucrurile. Si-a rupt toate penele din aripile lui imaculate intr-un sacrificiu incredibil… si le-a raspandit peste omenire!
Si fiecare pana, fiecare fulg sau puf marunt, a ajuns in sufletul cate unui om. Iar de aici magia si puritatea aripilor s-au transformat in zambete. Pe care omul le afiseaza ori de cate ori simte si partea luminata a conditiei sale eterne.
Asadar zambetele erau darul pur al acestui inger catre fiecare omulet de pe pamantul asta mare!

Nu am de gand sa va astern aici toate caracteristicile stiintifice ale zambetului. Pentru ca nu este nevoie. Insa am sa va spun cateva lucruri pe care poti sa le spui afisand doar un simplu zambet. Fara a avea nevoie de alte cuvinte!

Poti spune Multumesc! Ori cu placere! Sunt Fericit! Sunt bucuros!
Poti spune „Frumos” privind o opera de arta! Sunt incantat sa te cunosc!
Poti spune Te plac! Bine te-am regasit! Am o idee!
Poti spune „descopera-ma”! Am reusit! Cauta-ma!
Am trecut si peste asta!
Poti spune „Te iubesc”! Te ador! Esti viata mea!
Poti spune Ma simt special! Poti spune sunt mandru!
Sunt parinte!
Lista poate continua dar cel mai important este ca poti spune efectiv „zambeste si tu!”

Pentru ca de fiecare data cand zambim trecem barierele normalitatii noastre si daruim la randul nostru din magia aripilor acelui inger celor din jurul nostru!

Incercati sa va inchipuiti o lume in care nimeni nu zambeste!
Teribil!

Apoi incercati sa va inchipuiti o singura zi in care fiecare om pe care-l intalnesti… zambeste! 🙂
Mult mai bine nu-i asa?

Iar partea frumoasa din viata noastra este ca in orice moment, oriunde am fi, orice am face si oricare ar fi oamenii din jurul nostru… putem gasi in interiorul nostru o infinitate de motive pentru a zambi! Iar puterea unui zambet nu ne poate schimba doar pe noi insine ci intreg universul!

Iar acum cautati cel mai apropiat om si oferiti-i un zambet!
Zambiti si sa fiti iubiti!
Cristian Greger

Categories
Jurnal de insomniac

Jurnal de Insomniac ! Din ciclul acela de insomniac !

Musc intens din continutul canii mele cu cafea! Am avut una dintre cele mai pline saptamani din ultima vreme. Ma simt obosit. De fapt.. incredibil de obosit, dar asa cum mi se intampla de obicei nu pot dormi! E tarziu in noapte, sau am putea spune dimineata devreme. Din vecini se aud tot felul de zgomote catalogate drept “comuniste” .. pentru ca asta ne este darul blocurilor muncitoresti construite in perioada ceausista. Auzi cam tot!
Cu toate astea noaptea tarziu… cand ma trezesc sa astern ganduri pe hartie sau pe blog ma simt multumit! De ce?! Nu stiu! Sa fie bucuria proiectelor pe care in sfarsit le pun in derulare?
Sa fie faptul ca am langa mine un suflet incredibil si am parte de iubire?
Sa fie oare doar dragostea mea pentru linistea noptii?
Sau pur si simplu ideea ca ador sa scriu? E misto ca nici nu pot formula un raspuns.. dar scriu. Despre ce nici asta nu stiu. Nu mi-am ales un titlu asa cum fac de obicei. Pur si simplu mi-am trantit degetele lungi pe tastatura si tastez.

Pe drum spre casa mi-am adus aminte de noptile din adolescenta in care desenam…
Nu conta ce! Gaseam tot felul de subiecte in drumul de la liceu spre casa si denaturam imaginile vazute. Ori amintiri de prin locurile in care-mi petreceam vacantele.
Generam fluxul acela de liniutze si cerculete care intr-un final contopite cu umbre si putina culoare imi dadeau atata satisfactie. Mi-am amintit intr-o doara cum statea pe perete, intr-o rama din lemn, sub o sticla extrem de prafuita, desenul meu cu Vaporasul.
Initial vazusem ambarcatiunea pe o limba de nisip in Italia .. pe tarmul marii Adriatice. Cateva luni mai tarziu m-am hotarat intr-o noapte sa-l desenez. Acum se afla, departe de mine, peste oceane si mari in grija mamei mele. M-am gandit si la usa aceea subreda a grajdului in spatele caruia imi inchipuiam ca se nascuse Iisus. Si la casa din piatra rupta parca dintr-un oras al piticilor… si la fetele schimonosite ce nu prea imi ieseau!
Deosebit este ca dupa peste 20 de ani inca ma mai gandesc la truda mea de cate o noapte…
Desenele sunt simple! Nu opere de arta! Dar de cate ori fac salturile in timp mi se iveste un zambet pe buze. Asa suntem noi oamenii.. trecem prin viata si lasam cate o bucatica de suflet prin diferite locuri, pe hartie, pe lemn, sticla, pe internet sau prin cine stie ce paduri .. pe scoartele arborilor.

Ne traim viata lasand semne peste tot. Si ne bucuram atunci cand realizam ca nu am uitat ce am sadit in jur. Ne bucuram si mai tare cand realizam ca nici ceilalti nu au uitat ce am sadit… dar de fiecare data zambetul se transforma in acel indelung oftat:
Au mai trecut atatia ani!
Suntem trecatori. Atat de trecatori incat uneori am impresia ca este prea putin daca ne straduim sa trecem cu folos prin existenta. Nu ne iese mereu!
Pretuim lucruri complicate, pretuim si lucruri simple, dar mai mult pretuim sufletele in care scrijelim in fiecare zi.
Mi-as dori sa fiu pozitiv in fiecare clipa! Sa nu privesc deloc la dusmanul nostru etern. Timpul!
Uneori imi iese… Dar nu stiu cum voi fi maine… Si uite asa trec zile si nopti iar… acolo undeva in toata aceasta carte a destinului despre care vorbeam deunazi, mai mult sau mai putin colorata, se ususca uneori cerneala in forma de porcusori, urati si mizerabili, asa cum se intampla in primele zile de scoala. Pentru ca si viata asta trebuie sa aiba pete. Trebuie sa existe si momente cenusii. Tocmai ca sa nu ne pierdem in prea multa culoare!

A rasarit soarele deja! Mai vreau o cana de cafea! Deci inchei cu citatul zilei!

“Sometimes…
Sometimes doubt is the opposite of faith, but sometimes doubt can be a pathway to faith.
Sometimes weakness is the opposite of strength, but sometimes weakness can be the pathway to strength.
Sometimes failure is the opposite of success, but sometimes failure can be the pathway to success.”
― David W. Jones

Ganduri bune celor care tocmai s-au trezit! Sa fiti iubiti!
Cristian Greger

(text reeditat)

Categories
Luminile Umbrei

Intr-o alta viata am fost Voce

Stare!
Nu puteam sa inteleg nimic din ce ma inconjura.
Era unul din acele momente in care nu stiu daca sunt viu sau ma scurg pe fiecare carte din biblioteca si pe marginile sfesnicului de pe raft… ca o fantoma de ceatza.
Simteam totul ca o rana deschisa dar fara locatie. Nu stiam ce ma doare. Inima? pieptul? constiinta? dorinta? oasele? ochii? Habar nu aveam … dar parea ca ma doare. Simteam ca s-a rupt ceva din mine.

Ceva lipsea!
Cautam prin incaperea mea plina de vechituri ceva sa-mi aduca zambetul pe buze. Am pipait tabloul vechi cu familia aceea rupta din filmele primitive, am rasfoit carti neatinse de mult, am aprins betisoare si lumanari, am simtit raceala argintului din vitrina, am simtit creionul apasand pe hartie… Ba chiar mai mult am plans si am cautat in fiecare lacrima acel ceva care sa ma faca sa-mi revin.
Am ras fals sperand ca asta imi va alina durerea, am incercat tot. Nu am gasit nimic.
Apoi am sapat in imaginatia mea.
Si am gasit.

O idée.
Intr-o alta viata am fost  Voce
Si am descoperit asta intr-un cufar plin cu obiecte, persoane, fiinte si idei.
Intreg cufarul acesta cu idei despre ce am fost intr-o alta viata, e plin de feţe, de notiuni, de animale domestice sau salbatice.. de instrumente muzicale sau obiecte fel de fel, de case sau cladiri ori de colti de fildej, diamante si rubine, de plante ce cresc pe malul apelor sau arbori ce isi inalta coroanele in varf de munte.
Si cu o dorinta extrema de autocunoastere rascolesti sa cauti ce ai fost tu in viata precedenta.
Ma gandeam ca ar fi trebuit sa simt ce am fost! Dar nu ma misca nimic din toate cele de mai sus. Pana cand… intr-un colt, pazita parca de intunecime si acoperita de praf am gasit “O voce”. Am luat-o in palmele stranse caush si i-am spus emotionat la maxim… eu intr-o alta viata am fost TU. Am fost o voce.

Ea mi-a raspuns avand ca fundal sonor o melodie rupta dintr-o cutie muzicala :
– Partea frumoasa este ca in viata asta esti aceeasi Voce. Ti-a fost sortit sa fii in doua vieti acelasi lucru. O Voce.

Si in sfarsit am zambit! 🙂

Cristian Greger
(2008)

Categories
Jurnal de insomniac

De vorba cu Luna!

M-am trezit somnoros cu gandul la cornuletele lasate de mama Alexandrei pe masa din bucatarie. Am sterpelit unul de sub servetul pus deasupra farfuriei si mi-am turnat un pahar plin cu apa minerala. In fundal acele ceasornicului imi reaminteau ca e abia cinci dimineata. Tic-tacul ritmat spargea linistea noptii.

Am deschis geamul si mi-am aprins o tigara lasand zumzetul nocturn infim al orasului sa mangaie clipa.
In fata mea, pe cer, dupa o pacla subtire de nori intocmai ca un voal de mireasa, statea maiestuoasa Luna!
Salutare am spus in gand! Tacerea mi-a fost raspuns.
De ce te simt pana in cele mai adanci cotloane ale oaselor cand te arati plina si mirifica?
Tacere!
De ce stai atat de sfanta si ne pazesti noapte de noapte?
Povesteste-mi despre tine si Soare?
Tacere!
Sunteti intocmai ca doi iubiti ce-si traiesc povestea de dragoste la distanta… si in ciuda milioanelor de kilometri ce va despart vei avea mereu si mereu parte de lumina si caldura lui! Raspunde-mi! Nu e poetic? S-au scris mii si mii de versuri despre voi, si ode si romane intregi in care sunteti slaviti! Picturi pe toate suprafetele posibile in care se oglindesc portretele voastre nascute din imaginatia noastra!
Si mai multa tacere!

Oarecum specia asta a noastra ganditoare v-a facut vedetele galaxiei!
Stiu… suntem prea mici si neinsemnati pentru asta! Dar asa suntem noi… atunci cand depindem atat de mult de cineva ii inchinam… tot ce putem mai artistic!
De ce nu-mi raspunzi Luna plina! Te provoc! Spune-mi ceva, macar doua cuvinte despre secretele universului, macar un sfat despre viata asta trecatoare!
Tacere!
De ce e ceva vampiric in modul in care te simt? De ce culturile astea bolnave ale noastre au inventat monstrii ce-si arata fata hada doar cand rasari tu sa veghezi intunericul? Da stiu! Tacere… sunt secrete mult prea ingropate ca sa-mi dai vreun raspuns!
Bine luna sfanta! Mi-a facut placere… Mi-e suficient sa stiu ca ne veghezi somnul si trecerea timpului cu aceeasi maretie ca si pana acum… si pana la urma avem si noi oamenii o vorba care defineste faptul ca nu vrei sa-mi vorbesti!
Am stins tigara si privind ultima oara la frumusetea ei am soptit in linistea noptii:

Tacerea e sfanta! Luna mea draga…

Cristian Greger