Categories
Macarenii Video

Ce ne enerveaza in restaurante, cluburi si baruri – Macarenii Vlog Ep.2

Ce ne enerveaza in restaurante, cluburi si baruri – Macarenii Vlog Ep.2

Cu totii observam aceleasi defecte ale personalului din localuri. Si daca ar fi efectiv intamplari razlete prin diferite localuri obscure parca nu ar fi atat de grav! Insa se intampla des si mai peste tot! In Vlogul macarenii vorbim despre cateva dintre chestiile care ne strica Feng-Shui-ul si ne obliga sa catalogam serviciile din Romania si nu numai drept extrem de proaste! Desigur exista si exceptii… insa mult prea rar.

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei

Colectionarul de Vise

Stii ? De obicei se spune ca titlul unui articol, al unei nuvele.. poezii sau al unui roman … pana chiar si titlul unei aberatii prin blogosfera se da la finalul „operei”. Cel putin cam asta ar spune marii critici literari. Poate de asta s-au dat atatea titluri postmortem… pentru ca niciodata nu se pleaca de la o idee. O insiruire de date, personaje si evenimente se scrie in timp, cu delasarea de rigoare a celor ce scriu, cu momente de cumpana in care evenimentele din viata de zi cu zi iti altereaza imaginea celor scrise.

Unii ajung sa treaca de barierele timpului uitand sa mai dea titluri. Iar atunci ma gandesc ca eu vreau sa fiu altfel ! Sa plec de la un gand. O notiune ! Vorbind de schimonoseala aceasta a fetelor celor pe care-i descrii realizezi ca sunt de fapt oglindiri ale trairilor tale. Eu am pornit de la un titlu imaginat intr-o zi oarecare, in timp ce lasam luminitele tunelului de metrou sa se oglindeasca in geamurile metroului intr-o linie aurita. Colectionarul de vise ! Colectionarul de vise, de vise, vise, se, e e e… un ecou al lucrurilor pe care le gandesc de fiecare data cand mintea mea construieste progresiv un trecut, un prezent si un viitor, oamenilor, lucrurilor si locurilor pe care le observ. Ganduri adunate dintre panzele ochilor mei impaienjeniti si asternute pe o coala alba, imaculata, ce are la randul ei… o poveste.

Astazi insa mi-am spus ca trebuie sa-ti povestesc. Sa iti aduc tie pe retina insiruirea de vise ce m-au uimit mereu. Da ! Vise. Visele unui suflet ce aspira ca mai fiecare om la anumite idealuri, vise visate in noptile lungi de iarna sau imaginate in dupa-amiezile ploioase ale vietii.

Ce sunt visele ? Sunt ele oglinda realitatii ? Sunt ele oare un pasaj de comunicare cu alte dimensiuni … asa cum ar indrazni unii fantezisti sa le defineasca ? Sau poate amandoua in masura egala… Poate ca visele izvoresc si se sfarsesc doar in imaginatia noastra daruita de Atotputernic. Sau poate ne sunt induse de personaje ori Entitati pe care nu ne-a fost dat sa le intelegem; ori cine stie, in cel mai ironic caz, sa fie rodul fructului interzis, muscat de Eva in Eden ! Poate ca visele sunt pedeapsa pe care Dumnezeu ne-a dat-o ! Sa aspiram o viata intreaga la anumite idealuri … ca apoi, cand se implinesc dorintele cele mai aprige sa ne dorim mai mult, si mai mult si mai mult … pentru a sfarsi in neant nemultumiti de ceea ce am trait, realizat si visat intr-o viata. Stiu ca suna crunt ipoteza cea din urma.. dar poate aceleasi Entitati ne-au daruit puterea de a intelege ca de fapt frumusetea vietii ramane in drumul anevoios pe care il razbim spre sfarsit. Oricum omul are tendinta sa isi doreasca mereu finaluri. Fericite, nefericite… unele considerate neasteptate sau planuite cu strictetea secundei. Finalurile ne fac sa credem ca am realizat ceva… ca am sfarsit o etapa din viata noastra. Insa ea are doar un inceput si un sfarsit ! Atat … totul pe parcurs se leaga intr-o linie continua fara sa existe finaluri fixe. Fiecare final fiind un inceput si invers …

          „Ce visezi tu cand esti cu gandul departe?” M-a intrebat odata un bun prieten. Ciudat este ca pe moment nu am stiut ce sa-i raspund. Pentru ca invalmaseala de ganduri si idei la care visam era atat de necunoscuta mie incat nu puteam sa-i explic lui… Imaginatia noastra este de fapt locul pe care nu-l cunoastem niciodata suficient. Ne putem recunoaste cu usurinta fata in oglinda, insa nu putem fi siguri suta la suta de ce vom gandi, ce vom face ori cum vom reactiona in anumite situatii. Despre vise nici nu mai vorbesc. O buna bucata de vreme visam pentru altii. Incercam fara sa fac un tel din asta sa evit gandurile mele… insa cotloanele mintii mele ma purtau in viata imaginara a fiecarui personaj pe care-l vedeam. Cersetori, casierite, domni respectabili in costume cu serviete de lux, ori copiii aflati in curtea scolii. Oameni si caini si pasari si pomi si flori si gandacei; toate imi inspira un vis. Visul meu dedicat existentei lor. Iar toate aceste vise reprezinta o adevarata colectie. O colectie pe care as putea fara doar si poate sa o expun cel putin pe o taraba de vechituri dintr-un targ unde batranii vand de la briceaguri cu prasele de os pana la timbre ori harti rusesti din vremuri de mult apuse.
Am scris mult timp pentru oameni pe blogul meu si o voi face si de acum inainte. Pentru ca visele nu se termina. Adunate sunt un intreg ce reprezinta „Eu-l meu indaratnic” cum spunea in poemul meu preferat Lucian Blaga. Iar toate lucrurile astea pe care le insir sunt pentru tine !
Semnat C. G.  Colectionarul de Vise

Categories
Media Muzica Video

Bibanu & Sony Flame – Imi pare rau

Nu e nevoie de multe cuvinte de prezentare!
#Colectiv inspira multi artisti in zilele astea.
Mesaj clar si cuprinzator. Schimbarea trebuie sa vina prin toate canalele posibile! Clip inspirat si filmat in mijlocul protestelor din Piata Universitatii de dupa tragedia din clubul Colectiv.
R.I.P.
Un interviu exclusiv dat de Dan Popescu aka Bibanu MixXL pentru voce.ro gasiti aici.
Muzica: Batrinu Razvan Marian, Preda Mihai Razvan, Georgian Nitu
Text: Dan Popescu, Preda Mihai Razvan, Batrinu Razvan Marian
Un clip de Richard Stan si Claudiu Stan (Vision Production)
Regie: Richard Stan, Claudiu Stan
D.O.P: Claudiu Stan, Octavian Lucian

Bibanu mixXL este un artist din zona raggae-rap din Romania. De mai bine de 10 ani pe piata muzicala a colaborat cu cele mai mari nume din aceasta zona. Dupa 2003 cand a lansat primul album oficial pe piata au aparut colaborari mai importante cu Puya pe single-ul “Muzica de camera”, cu La Familia pe coloana sonora a filmului “Cand vreau sa fluier,fluier” si piese de album si mixtape cu Sisu, C.I.A., Delia Matache, Pacha Man, Baboi, IL-Egal, Vescan, Cabron, Don Baxter, DJ Wicked, DJ Grass, DJ Maka etc. Turnele i-au adus experienta concertelor LIVE si Bibanu combina acum foarte bine muzica acustica cu cea generata. Una dintre piesele cunoscute piese ale artistului este “Cu ochelari de soare” colaborare cu trupa Camuflaj (Chill Brothers).

Categories
Jurnal de insomniac Poezie

No More Words

Exista clipe in viata noastra cand unele lucruri spun cat 1000 de cuvinte si ne scutesc astfel de efort.
Mai mult asupra mesajului nostru se pogoara un voal de subanteles perceput inzecit mai bine si mai ales apreciat.

Tacerea vorbeste.
Linistea doare.
Un cantec poate spune enorm,
La fel de mult spune o floare.
Un zambet sau o lumanare.
Un semn, o clipire,
o strangere puternica de mana
…sau o imbratisare;
o fotografie cat un milion de note muzicale.
Asternem zi de zi cuvinte peste cuvinte
Cu speranta ca vom fi intelesi in drumul nostru catre maine,
dar azi-ul cel etern prezent in minte
ce ne agita materia cenusie si fierbinte
sta intr-o picatura de apa… doar apa
atunci cand cei de langa noi sunt uscati… din crestet pana-n talpa.
In fiecare ora vorbim vrute si nevrute
impartind ori simplitate
ori expresii elevate…
in speranta ca cei ce ne asculta
vor percepe o imagine cernuta.
Adevarata personalitate se afla pe dinauntru, in spatele celor spuse
Iar accentuarea nu se face nici in cuvinte si nici in costume bine cusute.
Ofera un apus in varf de munte… si o clipa zambitoare,
ofera o melodie si eventual o privire cu ardoare.
Caci frumusetea nu e una vorbita
sau pe hartie atent asternuta.
Frumusetea, dragostea, prietenia, dreptatea, emotia nu au neparat nevoie de cuvinte…
No more words .. i said in words!

Categories
Foto Travel

Maribor Slovenia

Slovenia.
La primul gand nu iti spune foarte multe. O stim ca tara votanta la mult prea geopoliticul concurs muzical Eurovision. Industrie nu prea, turism… la nivel mediu iar contributia la UE nu foarte mare pe niciun plan. E subestimata totusi. Slovenia e o tara verde in adevaratul sens al cuvantului.
Aduce mult cu Ardealul montan de la noi insa umed si mai curat. Paduri nemarginite, dealuri si munti in jurul carora se rasfira localitati mai mici sau mai mari cu iz de influenta austro-germana si italiana.
Cladiri pe care poti jura ca le-au construit sasii ce au pus temeliile oraselor ardelenesti. Biserici cu turnuri de aparare si ziduri pentru fortificatie. Ulterior aveam sa aflu ca de fapt multe din asezarile din Slovenia au avut populatie austro-ungara in proportie covarsitoare.
Calatorind cu masina prin Slovenia e o placere. Ochii ti se scalda in peisaje superbe si locuri de neuitat.Destinatia noastra, Maribor este al doilea oras ca dimensiune din Slovenia. Cetate pe vremuri extinsa acum intr-unul dintre cele mai frumoase locuri din sudul Europei. Construit pe raul Drava are mai multe poduri de pe care poti admira o mare parte din oras.
Pot enumera ca obiective arhitecturale de vizitat sau cel putin de admirat de pe strazile centrului vechi: Catedrala Maribor – de stil gotic sau Primaria Maribor o cladire impunatoare in stil renascentist. Din pacate nu am avut timp sa vizitam Castelul Maribor (sec XV) dar chiar si de la distanta arata ca un loc ce nu trebuie pierdut.
IMG_9781.JPGIMG_9775.JPGIMG_9774.JPGIMG_9771.JPG

Categories
Jurnal de insomniac

Esti Fericit?

O intrebare la care ne gandim suficient de mult de fiecare data cand o auzim… de fiecare data cand ni se cere un raspuns.
Adica… aceia dintre noi care privesc lucrurile mai mult decat „logic” sau „practic”. Poate unii privesc fericirea ca pe procesul chimic din corp obtinut in anumite clipe. Unii o considera finalul unui proces ce se incheie favorabil, altii gasesc ca fericirea este simtita odata cu dobandirea unor targeturi.
Sentimentale, materiale, profesionale, spirituale sau relationale.
Eu unul cred ca fericirea nu e o chestie fizica de moment… finalul a „ceva”. Ci efectiv o poti masura doar in timp. Fericirea este un drum, nu o destinatie.
Cineva imi spunea acum multi ani ca fericirea vine din interior si ca te simti fericit atunci cand esti multumit cu tine insuti. La momentul respectiv am imbratisat idea. Acum, ani mai tarziu realizez de fapt ca fericirea nu este relatia dintre mine si eu-l meu interior, ci este perioada de timp in care m-am descoperit si m-am inteles. Nu pot spune ca sunt fericit abia atunci cand am inteles cine sunt… ci am fost fericit in drumul spre autocunoastere. Cu bune si rele… fiecare zi traita pe planeta asta cumuleaza o sumedenie de energii ce insumeaza de fapt fericirea. Pretuiti fiecare clipa pt ca indiferent de alegerile facute… la final… veti intelege ca de fapt fericirea reprezinta timpul petrecut in ceea ce numim viata. Asadar trezestet-te si traieste!

Categories
Travel

Vama veche

Dacă acum vreo 2 decenii Vama veche reprezenta kilometrul 0 al libertății, acum dragii mei totul a devenit un mușuroi de clișee ambulante. Începând de la comercianți, continuând cu unitățile de cazare, campinguri  și până la lumea venită în vacanță. Un amalgam de stiluri combinate și îmbâcsite ce nu mai au nimic în comun cu plaja goală și neîntinată de altădată unde puteai veni și pune liniștit un cort.  Până și prețurile la șezlonguri au ajuns ca prin Mamaia lăsând profitorii să jecmanească oamenii care-și permit. Problema lor până la urmă. Însă idea aceea de pur ieftin și libertin a dispărut în totalitate.
Au construit la nesfârșit rahaturi de pensiuni fără pic de confort ridicând preturile la nivelul celor decente din alte stațiuni cam 160 lei/noapte în weekend. La corturi aceeași poveste. 23 lei/zi/persoană e un exemplu. La un calcul simplu la vreo 450 de corturi câte erau într-un camping măricel unii fac averi într-o vară. Normal ca în 90% din stațiune a fost interzis accesul pe plajă cu cortul.
Măcar Cherhanaua a rămas la fel. Însa și aici prețurile au urcat în același ritm amețitor.
Lumea e pestriță însă nu mai poți spune ca vama e plină de „vamaioți”. Folk rock punk sau reggae nu mai înseamnă mare lucru. Poate doar pt. Un sfert din cei prezenți.

Per total un Feeling dezamăgitor. Dor de ce a fost și speriat de unde se va ajunge!

Categories
Foto Travel

Caserta Italy

Caserta este un oras mic si cochet in stilul sud-italian. Stradute inguste si intortocheate, magazine pentru toate gusturile si toate buzunarele, biserici, bancute, culori vii terase, pizzerii si Gellaterii de neuitat.

Categories
Foto Travel

Santa Margherita di Pula

Santa Margherita di Pula.

Lasand deoparte numele… ciudat prin echivalentul cuvintelor, va povestesc foarte scurt despre partea insulara a Italiei. Sardinia este probabil unul din cele mai frumoase locuri in care am ajuns vreodata. Inca din avion peisajele te lasa cu gura cascata. Iar Mediterana a sapat in insula la varsarea raurilor adevarate raiuri verzi. Plaja magnifica cu nisip fin si stanci rosiatice. Iar pinii impanzesc cam toata insula crescand semet uneori chiar pana deasupra apei. Sunt cateva sate de vacanta in apropiere de santa Margherita si unele din cele mai renumite resorturi din Europa. Per ansamblu daca vrei o vacanta frumoasa cu mare, nisip, si puncte turistice de toate felurile… try Santa Margherita din Pula!
santa margherita di pula beach5
santa margherita di pula beach6
santa margherita di pula beach3
santa margherita di pula beach2
santa margherita di pula forte village

Categories
Jurnal de insomniac

Îmi amintesc

S-a stins in 19 iunie 2014

Imi amintesc cand te-am privit prima data! Cu ochii mei mari si curiosi am observat cum o priveai pe mama. Cu mintea mea frageda de copil am inteles ca esti special.
Imi amintesc.
Ca m-ai luat de mana si m-ai intrebat cum ma cheama. Apoi mi-ai spus cat de frumoasa este mama mea.
Imi amintesc ca venind in vizita m-ai pacalit cu lumanarea… si desi m-am suparat tare ca m-am manjit pe fata cu funingine… l-am considerat mereu unul dintre cele mai frumoase si amuzante trucuri.
Imi amintesc.
Cum trageai sania razand si te strambai doar ca eu sa simt ca sunt iubit. Imi amintesc cat ma pretuiai. Imi amintesc seri intregi in care stateai cu mine si ma ajutai la lectii. Istorie… geografie… si pe langa toate astea gaseai cate o poveste ca totul sa fie o placere. Sa-mi fie mie usor.
Imi amintesc cate m-ai invatat. Si prin ce locuri superbe m-ai purtat! Paduri si lacuri si cum imi aratai ciuperci si pomi si plante si pasari. Cum m-ai invatat sa pretuiesc natura caci fara ea viata e doar praf in vant.
Imi amintesc cerculetul in care scriai 200 lei desi deasupra foii era doar o moneda de 100. Radeam mereu! Imi amintesc cum imi gateai! Si ma invatai tot ce e bun si e correct! Imi amintesc toate astea!
Imi amintesc si cum ma acopereai cand faceam prostii. Si cum imi explicai tot ce trebuie sa gandesc cand am hopuri de trecut.
Imi amintesc despre principii si despre ce e de pretuit in lumea asta!
Imi amintesc.
Cum imi dadeai mereu sa beau din halba ta
Imi amintesc
Ca m-ai invatat sa fiu liber si sa cred mereu in ceea ce gandesc. Sa fac ce-mi place si sa ma respect.
Imi amintesc.
Ochii tai inlacrimati cand m-ai vazut dupa multi ani. Si strangerea in brate ca pe propriul copil. Imi amintesc bucuria pe care ai simtit-o sensibil fiind. Imi amintesc!
Imi amintesc si imi voi aminti mereu.
Caci m-ai crescut si mi-ai fost tata.
Tata si prieten si professor.
Nu te voi uita niciodata Apuci.