Batea vantul. Il auzea suierand pe gemuletul acela marunt din bucatarie. Ea il implorase luni intregi sa-l zideasca… dar nu o bagase in seama. A dat mereu din cap ignorand vocea ei suava. Pe masa in fata lui statea de cateva zile bune o pata de bautura. Se uscase pe sticla si patase intr-un hal fara de hal coltul servetului alb. Cat era ea in casa erau mereu curate. Si servetele, si hainele, si podelele, si vasele… acum in bucatarie trebuia sa dai cu tarnacopul sa treci printre vase, mucegai si panze de paianjen. Privea in gol lasand lumina obscura a lampii din colt sa-i joace feste imaginii. Jaluzelele tremurau in ceata si prin aer se zbataia o musca extrem de stresanta. Nici nu stia daca o sesizeaza sau daca o ignora. Era pierdut. O mana o tinea pe pieptul gol si isi presa pielea in dreptul inimii. Ar fi vrut sa scape de durerea aceea. Ar fi smuls o din piept cu tot cu radacina si ar fi curatat locul sa nu mai ramana pic de samanta din ea. Dar nu putea… Il durea. Ii era atat de dor incat fiecare materie din incapere ii amintea de ea. O pierduse… Nu putea trai cu gandul asta. Se ridica brusc exact cand la radio incepu piesa Road To Hell. Pt o clipa ii aparu in coltul gurii o felie de zambet. Extrem de subtire… caci se topi. Se indrepta catre bar.. deschise usitele raftului de dedesubt. Brusc incepuse sa auda tot. Musca… acele ceasornicelor din toata casa, piesa din fundal, vantul, apa picurand in ligheanul din baie, vecinii care mancau in familie deasupra. Se pierdura toate sunetele si ramase sunetul ceasului de pe perete. Tinea deja arma in mana. Rece. Fina. Frumoasa. Impecabila. Asa cum trebuie sa-i stea unei bucati de metal ce e capabila sa ia viata intr-o clipa. O baga in pantaloni, lasang piedica trasa. Se misca in reluare pana la baie, o puse la oglinda si se baga sub dus. Mai intai rece ca gheata, apoi fierbinte. Lua apoi arma, o puse la tampla si striga
-Te iubeeeeeesc!!!!!!!!!!!!!!!!!

BUUUUM !

… Si fumul se ridica odata cu sufletul lui ravasit…