Si diminetile devin nopti polare fara de rasarit si fara de apus…

Cand colbul vremii e imprastiat pe rafturi si pe perete

Iar barba-mi creste fara doar si poate sucind tabloul tineretii cu josu’n sus

Si cunoscut-am peste noapte o alta fatza a monedei ce ma simt.

Atunci dintre ciulini,

din inchisoarea mea urbana cu garduri din spini,

fac pasi uriasi de supraom eliberindu-mi inima ca pe-un rubin.

O piatra rosie ce sta intemnitata intre colti de argint la gatul unui snob.

Cad si ma pierd,

cobor agale printre alge,

ating nisipul fin si asezat si ma ingrop la primul val.. simtind doar libertate.

O libertate sarata, inspumata si melancolica.

La mare… Azi Evadez !