Publicitatea Distruge Trecutul

Ma plimbam deunazi prin Bucuresti. Nu cautam ceva anume ci pur si simplu am avut putin timp liber si vroiam sa mi-l petrec pe strazi fara contact cu internetul cu jobul sau cu problemele zilnice atat de stresante. Pur si simplu priveam orasul asa cum este el. Mi-am adus aminte de versurile baietilor de la Mafia : Dupa Blocurile Gri… Am realizat ca nu mai este asa. Nu mai exista blocuri gri dupa care stam noi majoritatea. Acum toate aceste blocuri si nu numai sunt acoperite de bannere publicitare imense. Chit ca vrei chit ca nu esti asaltat de imaginile colorate ale unor produse pe care ajungi intr-un final sa le folosesti pentru ca subconstientul iti spune asta. Am vazut bannere imense pe fatade ce odinioara era considerate frumuseti reprezentative ale bucurestiului. Privesti casele vechi din centru si pe cele mai multe dintre ele vezi sigla sau firma luminoasa a unei companii de asigurari, a unei banci, sau a magazinelor mari de haine. Taxiurile sunt acoperite cu stickere media sau au casete luminoase cu reclame. La metrou, in autobuze, in vitrine, pe stalpi, in parcuri, pe bulevarde .. peste tot publicitatea apasa subconstientul unui popor. E normal! Traim in secolul advertisingului. Dar cel mai grav este ca s-a distrus trecutul. Nu e doar cazul Bucurestiului! Sunt multe orase in tara care sunt pur si simplu ambalate in material cauciucat, leduri sau plasa colorata. Care sunt cladirile vechi? Unde e izul orasulor de odinioara? Unde sunt ferestrele din lemn vechi si sticla tocita? Unde sunt finisajele acelea ce dainuie peste secole?

Mai exista oare identitate arhitecturala? Ne limitam la un Teatru, un Tribunal, un CEC, o Casa a Poporului si patru – cinci cladiri istorice reprezentative? Asta e arhitectura secolului trecut?
Cam da! Totul se acopera. De fapt am ajuns in stadiul in care acoperirea cu niscaiva publicitate ascunde faptul ca autoritatile nu investesc in reconditionarea cladirilor de patrimoniu.
M-a intristat oarecum asta. Inteleg poate mai bine decat multa lume ce inseamna publicitatea si ce genereaza ea… dar e trist sa vezi cum pe o cladire din 1896 atarna un banner imens ce te forteaza sa ridici o spranceana iar in spatele lui fatada este roasa de vreme, intemperii dar mai ales IGNORANTA.
Publicitatea ne distruge incet incet trecutul.

Ploaie de vara

                 A fost o zi torida. La propriu si la figurat. Harababura la munca si temperaturi de peste 35 de grade in studioul meu de sticla. Alergatura intre platou, grupuri de montaj si studio. Discutii peste discutii, lucruri noi s.a.m.d. Certuri dispute si alte chestii atat de prafuite. Simteam cum sunt inbacsite de colbul cotidianului. Apoi a inceput ploaia. S-a intunecat cerul ! …poate pt ca simtea starea in care sunt. Aveam senzatia ca imi este alaturi. A varsat cu inversunare apa peste toate clipele prafuite ale zilei. Intr-un moment de respiro am scos capul pe geam si cei mai norocosi dintre picuri mi-au spalat bucurosi fata. Erau stropi mari ca si cand cerul ar fi fost un negustor asiatic darnic, ce imparte tuturor fara sa foloseasca recipiente ceruite pe fund. Ploua cu bulbuci. Mi-am amintit cum ploua in satul bunicilor. Cum spala toata apa aceea… praful de pe ulitza, iar noi pustanii de pe strada alergam desculti prin baltoace tzopaind ca niste fiinte ce-si primesc sfantul botez. Era o lume atat de simpla atunci. Fara dileme, fara probleme, fara planuri si rezultate. Simteam altfel ploaia de vara. Ne bucura. Se lipea de zambetele noastre de copii. Imi e dor sa alerg prin ploaie fara sa ma simt penibil sau ciudat. As fi vrut atunci in momentul cand gandeam toate astea, sa sar de la etaj in balta cu bulbuci ce crestea sub ochii mei jos pe beton. Cred ca mi-ar fi prins extrem de bine. Dar m-am multumit cu un zambet si apoi am inchis ochii. Cerul a simtit asta si a fulgerat puternic, apoi s-a auzit si dojana lui ferma… Tunetul! Am inghitit in sec si am spus in gand !

• Nu ma certa … esti printre cele mai dragi lucruri mie .. Ploaie de Vara !

Orasul de Gheata

Din ciclul “Vise de insomniac”

                 Am trecut strada privind porumbelul ce se asezase pe indicator. Isi curata penele de parca directia indicata de bucata de tabla ar fi fost cea mai banala chestie posibila. M-am asezat pe bordura in stanga lui si-l priveam. S-a oprit si ma privea. Era atat de cald incat aveam impresia ca tot ce ma inconjoara este zamislit dintr-o piatra fierbinte. Simteam caldura pe fiecare chip ce trecea si ma privea plictisit cum sed in mijlocul bulevardului pe o bordura. La ce s-o fi gandind oamenii ? Poate se intreaba acelasi lucru despre mine. Imi era sete… Am inchis ochii si mi-am imaginat un spot publicitar pe care-l priveam fara prea mare interes lungit pe canapea acum ceva vreme. Era de fapt o reclama tampita la guma de mestecat. Dar in momentul acela era singura chestie fictiva la care ma puteam gandi. Mi-am tzuguiat buzele si am suflat. Am privit cu ochii inchisi cum totul se transforma in gheata. Alba, rece, uda si racoritoare. Am atins gheata cu mana. Simteam temperatura scazuta si intreg corpul cum soarbe racoarea. Talpile urlau in mine fiind ultimele cotloane ale fiintei mele ce aveau sa guste din senzatia dorita. Totul se transformase in gheata. Oamenii care treceau devenisera eschimosi. Le atarnau tzurtzuri de gheata pe barbii si la nas. Pe cladirile din jurul meu lucea stratul de zapada intarit si semitopit de soare. Stalpii imbracasera parca haine albe de zapada batucita. Firma bancii de peste drum deabia daca se mai putea citi. Se formasera pe sticla flori de gheatza. Intreg orasul se transformase intr-un oras de gheata. Am dus sticla pe care o tineam strans in mana aproape de buze si am lasat sucul sa curga pe gatlej. Senzatia a fost deosebita : simteam cum din buzele mele a izvorat un parau de munte care plateste acum tributul asa cum se cuvine. Am deschis un ochi si am incercat sa privesc strada. O vedeam in ceatza… si in mijlocul ei se topea un cub de gheata. Mi-a trecut in mai putin de 30 de secunde. M-am ridicat si am pornit agale spre casa zambind. “Reclamele astea” mi-am spus ! Si ce ? Am reusit sa ma simt bine cateva minute…intr-o vara fierbinte in Orasul De Gheata !

Bloggersexualul

                 Zilele trecute am citit un articol interesant… Heteropolitanul bate metrosexualul!, articol care m-a pus oarecum pe ganduri ! sau mi-a starnit unele dedesubturi umoristice. Acum o vreme scriam despre metrosexuali, am scris si despre Urban AICI. De data asta insa as putea scrie despre “n” “titulaturi” de gen. Atat barbatii cat si femeile isi traiesc viata mai mult sau mai putin orientandu-se dupa tendinte. Tendinte impuse de casele de moda, de producatorii de electronice, de companiile producatoare de produse make-up si hair-styling, de saloanele de frumusete, de centrele SPA, locatii VIP s.a.m.d. Ce se intampla insa cu acele curente rasfirate, si adeptii lor care se ridica oarecum deasupra unei medii normale ? cei care pot fi apreciati pt superioritate ? Sau ce se intampla cu cei care se folosesc de anumite curente pt a obtine cam aceleasi chestii pe care le obtin Metrosexualii ?

Sa luam ca exemplu Blogosfera si conditia de blogger ! Exista o anumita elita a blogurilor romanesti .. si aici ma refer la cei care sunt cititi pt felul lor unic de a scrie sau subiectele de interes abordate : Vezi Nihasa si rubrica lui “Intreaba-l pe Nihasa” sau vezi blogul lui Buddha (cu posturile lui legate de sex, stil de viata si erorile sexualitatii raspandite). Sunt doar 2 exemple .. dar sunt convins ca exista sute de bloguri care sunt citite datorita expunerii unor idei pe care altii le percep ca informatie folositoare sau ca trendy stuff to blog about. Si am ajuns la Titlu ! ce este “BloggerSexualul” ?

Este acel blogger care datorita blogului sau are parte de popularitate, fani sau fane innebunite si de ce nu chiar sex ! O sa spuneti … : da dar cati dintre bloggeri au astfel de succese ? Iar eu am sa raspund : cam 10 20 la suta ! Mai ales ca in ultima vreme exista interactiune concentrata intre bloggeri ! Intalniri, Workshopuri, Roblogfesturi, Sindrofii ! exista un alt fel de comunicare. As putea spune ca e o metoda mult mai eficienta sa atragi atentia cuiva, combinand cele doua variante :

1. Scriu pe blog (la alegere : despre sex, foarte sensibil, transant.. smart etc etc)
2. Merg la intalniri (unde pot interactiona live, si pot afisa cam ce vreau eu pt ca de fapt imaginea pe care o au formata restul de bloggeri este virtuala)

Si uite asa se nasc flirturi reale sau virtuale .. se nasc discutii (abureli 🙂 ) se nasc intalniri intre bloggeri si de ce nu ? ..se ajunge la sex. Dar pana aici nu am dat deloc caracteristicile Bloggersexualului !

Pai sa vedem… Daca un metrosexual este obsedat de look-ul sau un Bloggersexual este obsedat de look-ul Blogului. Daca un ubersexual este obsedat si de de intelect un Bloggersexual este obsedat de continutul Blogului. Daca un urban pune accentul pe libertate si speculeaza prapastia dintre ce a fost si ce vrea sa fie (conform definitiei) atunci Bloggersexualul este cel care foloseste Blogul pt a umple acea prapastie. Conform articolului despre urbani, acestia au obligatoriu un blog. Deci am putea spune ca orice urban e si blogger dar nu putem spune ca orice blogger este Urban ! In schimb putem spune ca orice Bloggersexual este si urban si putin metrosexual. Un bloggersexual nu poate fi definit prin muzica pe care o asculta ! nici prin hainele pe care le poarta, desi adopta deseori cam aceleasi caracteristici ca si urbanul. Dar asta nu e o regula. Concluzia acestui post ar fi ca in fiecare cerc largit datorita unui curent (de orice tip) pot aparea personaje de gen … carora sa le adaugam in coada ..sexual. Oricum eu sunt de parere ca am ajuns in epoca in care nu mai exista acea delimitare atat de vizibila dintre elita si masa. De fapt fiecare om are un potential sa capete o astfel de coada ! Sexualitatea sta in noi .. iar adoptarea unor trenduri este o chestie normala in ziua de azi. Pana la urma cu totii suntem Humanosexuali 😛 dar mai presus de asta suntem Bloggersexuali (si suntem mandrii) .

Cutia Neagra

                 Astazi ajuns acasa dupa o zi extrem de agitata si la propriu si la figurat, am incercat sa inchid ochii si sa stau asa cu mainile intinse o vreme .. speram sa vad si sa aud iar nascand din tavan PETALE DE TRANDAFIR si CLINCHET DE CHITARA!. Nu mi-a reusit.. Incercam din rasputeri sa imi inchipui intreg decorul acela minunat ce nastea din imaginatia mea nevinovata. Sa simt pianul si ferestrele.. petalele si corzile.. dar nu reuseam. In schimb la fiecare punct apropiat de inchipuirea perfecta intervenea o alta imagine. O gara parasita extrem de cenusie, de parca cel care o desenase acolo in imaginatia me nu ar fi avut decat creioane grafice. Pe langa sine crescusera buruieni cu spini pt a injecta si mai mult dramatism in tablou. Cladirea garii era roasa de vremuri si mana de om. Peretii erau mazgaliti cu diferite chestii, erau scrijelite numele celor ce trecusera pe acolo, ba chiar si cateva manifeste politice din timpul revolutiei.

In toata gara asta era un singur vagon singuratic de marfar.. lasat acolo parca in mod deliberat pt a atenua senzatia de despartire. Ideea ca cineva ramane si cineva se duce… sinistru! Priveam in lungul sinelor la bilutele acelea de piatra mici si rotunjite de trenurile ce trecusera intr-o vreme prin locurile astea uitate de lume. Sufla vantul incet vajaind parca versurile unui poem bacovian.

Mi-am scuturat capul incercand pt a nu stiu cata oara sa revin la imaginea aceea perfecta din podul copilariei mele. Dar tot ce-mi inchipuiam se pata usor cu cerneala. Era ca si cand intreaga mea imaginatie era fabricata din sugativa. Si cineva .. o mana nevazuta cu un stilou in mana.. picura cate un pic de cerneala la fiecare 10 secunde. Si se intindea pe toata suprafata aceea absorbanta. M-am ridicat din pat, am luat un volum din maldarul de carti asezate pe dulapuri. Cutia Neagra ii spunea cartii. Am citit prima jumatate de pagina apoi gandurile mi-au zburat catre prezentul meu, lasand sirurile de pe hartie sa curga doar sub presiunea retinei.. nepercepand nimic de fapt. Ma gandeam la ideea in sine de Cutie Neagra! In general se cauta atunci cand un avion s-a prabusit. Imi inchipuiam aripile avionului la cateva zeci de metrii distanta, frante in timpul prabusirii. “Cat de ciudat este sa cauti dovezi si sa stabilesti cauza si vinovatii dupa ce au murit oameni” mi-am spus. Dar de fapt asta facem intreaga viata. Ne nastem, invatam sa creem, ajungem sa construim chestii pt a le narui iar apoi cautam vinovatii si ii judecam (sau ne plangem de mila). Cat de ciudat e sa stii: cladesti ceva pt ca la un moment dat cineva sa caute dovada ca s-a naruit. Asta ar insemna ca emblema fiecarui sfarsit este “Cutia neagra” !? … atunci de ce sa mai incerci ?

Crima si Pedeapsa…

                 Am citit zilele astea un articol.. nu-mi aduc aminte in ce ziar despre un barbat inchis de 18 ani … O crima ! O cearta intre vecini care a ajuns la bataie si din imbranceli unul dintre ei a ajuns cu ceafa intr-o teava iesita din perete.. Cel de-al doilea e inchis de 18 ani.. Si-a pierdut Familia, Mare parte din Viata, Tineretea, Casa si Libertatea..

Accident sau nu s-a pierdut o viata iar sistemul spune ca cineva trebuie sa plateasca. De aici gandurile mele au pornit catre toate consecintele unor 10 minute de cearta inceputa cine stie de la ce mizilic…

Omul scria ziarului respectiv despre ideea de pierzanie. Si-a inteles greseala.. a platit pt ea 18 ani, dar e pierdut. Cei doi copii (prunci pe atunci) nu l-au vizitat niciodata, nevasta nici atat, in ciuda miilor de scrisori trimise acasa. Acum se apropia momentul in care intreaga perioada de cainta si pedeapsa avea sa treaca. Unde avea sa mearga ? Se va putea oare angaja ? societatea in general nu acorda sanse recidivistilor.. si te priveste sceptic. Poate instinctiv, bazandu-se pe ideea ca ce ai facut odata se poate repeta. Asadar incotro ? casa nu ! familie nu ! sanse nu ! degeaba platesti pt greseli.. iar pedeapsa nu este cea dictata de judecator .. 19 ani de inchisoare.. ci o viata intreaga. Dar nu aici as fi vrut sa ajung. Ci la pedeapsa cea mai crunta. Gandurile de dupa gratii si noptile in care visezi acea scurta perioada din viata in care ai luat (poate fara sa vrei) viata unui om. Familia acestuia.. familia ta.. viata ta, viata rudelor, intrebari fara raspuns : de ce ? de ce nu ? de ce nu am ? rugaciuni, speranta, cainta.. zile intregi in care nu-ti poti scoate din minte clipa si nopti in care ti-e teama sa nu adormi .. caci va navali peste tine acelasi cosmar de care ti-e atat de frica. Cate lucruri vei vedea in jurul tau care sa-ti aminteasca de greseala ta ? cate alte povesti similare vei auzi care iti vor da iar de gandit ? cate lacrimi se scurg pt o greseala (grava si ireparabila)?

Povara constiintei este mai apriga decat orice alta pedeapsa. Iar viata ta indoielnica este plata vietii luate. Am mai scris despre Crime. Dar nu si despre pedeapsa. La final ma intreb daca, unui criminal nu-i e mai usor sa fie condamnat la moarte ? viata pt viata. E mai usor decat sa suporti umbra caintei intreaga viata. Animalele ucid pt hrana, din instinct, pt a se apara, pt teritoriu, sau poate din placere.. nu avem de unde stii exact. Dar cel putin ele nu au o constiinta si nu au o societate .. care sa-i judece. Omul schimba mersul vietii imediat cum face o astfel de greseala. Iar pedepsele sunt aplicate cu un fier incins .. ca o pecete ce sfaraie pe carne in fiecare clipa in care mai respira. Crunt..

Casa Bunicului

                 Era poarta din capatul strazii. Inainte ca drumul sa coteasca, observai stalpii ei si vita de vie ce se intindea pana deasupra intrarii ca si cum s-ar fi terminat strada brusc in curtea noastra. Pe de o parte primul garaj si o gradina in care primavara era plin puzderie de lalele de mai multe culori, doua tufe mari de trandafiri si tot felul de alte flori razlete. Pe cealalta parte doua ingradituri ascunse de o plasa semitransparenta in care de obicei isi duceau viata iepurasi si gaini ouatoare. Partea frumoasa era ca nu-ti dadeai seama ca sunt pe post de cotete fiind inalte si acoperite partial cu vita de vie iar prin plasa se vedea doar daca era umbra ceea ce se intampla rar, dupa-amiaza tarziu cand soarele trecea bine dupa deal. De la o ingraditura la alta se intindea o ridicatura din beton lata de circa un metru umpluta cu pamant fertil care deasupra avea rasaduri de flori mici. Panselute, flori de piatra si vara ceapa verde din loc in loc gulii si salata verde 🙂 Ridicatura asta era inalta cat cele 4 trepte de la mijlocul ei .. care urcau la o portita cu zavor. Portita ducea spre parau.. locul unde vara stateam si citeam ascultand doar apa care curgea si eventual un caine doi latrand undeva in alte parti indepartate ale luncii. Curtea era betonata iar in partea opusa casei doua patrate imense de pamant inconjurate de bordura caramizie in care la fel se plantau diferite chestii in functie de sezon. In colturile patratelor erau un mar si un par pe de o parte si un visin in alta parte. Intre cele doua patrate, construit trainic si solid statea maiestuos cuptorul de paine care imi dadea mereu senzatia de foame. Mirosuri care mai de care mai coplesitoare veneau de acolo. De la paine, pizza sau peste copt pana la Lipiile cu varza, prune, branza sau gem de caise. Deasupra garajului de la intrare, ascunsa de zidul casei vecine bunicul construise o terasa pe care erau asezate cateva scaune un balansoar si o umbrela uriasa. Nu prea stateam pe terasa pt ca preferam sa stau pe malul paraului pe o patura sau pe perna veche de fotoliu cu cartile langa mine. Casa era un mare L care pe partea mai lunga avea construite o camera separata cu soba pe lemne si chiar langa intrare un minisopron in care se aflau sculele si lemnele taiate pt foc, 2 garaje – unul ocupat si altul in care era o masa mare cu scaune – locul unde se lua masa. In continuarea garajelor continua casa cu o baie si o bucatarie de vara lipite de casa propriuzisa dar care la exterior erau cuprinse intr-o sera. Sera era de fapt o adaugare patrata pe coltul L-ului ce creea un spatiu util destul de mare. Prin incinta ei crestea vita de vie si jumatate dintr-un par care isi avea tulpina pe langa una din cele 2 intrari in sera. Vara dormeam pe o banca veche din lemn pe care puneam o saltea mica si ma inveleam cu o paturica. Priveam prin tavanul din sticla stelele de pe cer si ascultam pasarile din livada de peste gard. Mirific.. adormeam foarte repede cuprins de liniste. Din sera se iveau treptele ce urcau in casa iar sub aceste trepte cobora un alt rand care ducea spre pivnita si spre camera mea. Aveam fereastra la nivelul solului in sera. Pivnita continea rafturi cu legume sau cu sticle si cateva butoaie din lemn sau plastic cu diferite chestii. Vin, tuica visinata.. in mijlocul pivnitei un capac sub care era o fantana veche. Scripetele ce ridica galeata aceea lunguiata nu mai era folosit, bunicul renuntase la obiceiul asta vechi si montase o pompa care distribuia apa spre cele 2 bai si bucatarii. Tot din sera, chiar langa intrarea in bucataria de vara era o scara ce ducea in pod. Se intindea pe toata lungimea celor 2 laturi ale L-ului si era plin de scanduri, grinzi si mobilier vechi. Nu avea nici macar o singura fereastra dar exista un loc din care scoteam 4 tigle si dadeam deasupra serei. Puteai privi in livada de peste gard. Intr-un colt era un scaun vechi vechi.. atat de vechi incat imi era frica sa ma asez brusc sa nu crape lemnul. Il consolidasem la incheieturi cu placute de metal. Era un scaun balansoar .. si pusesem sub el o bucata de mocheta groasa sa nu scartaie cand ma leganam. Zi de zi faceam drumul spre radio (cel din Turn) si inapoi acasa printre case. Strada pe care locuia bunicul meu era paralele cu paraul iar pe marginea lui pomi si spatiu verde. In afara faptului ca mi-e dor de bunicul meu imi e dor de Medias.. orasul linistit, de turn.. de dealurile din jurul orasului, de parau, de oamenii dragi mie dar cel mai dor imi e de Casa Bunicului.

Momentul Zero

                 Absolut tot ceea ce facem este supus si stampilat greu de o numaratoare inversa. Nu am sa filozofez pe cine stie ce banalitati ci am sa compar diferite situatii .. care desi sunt absolut diferite ca natura etica si moralitate duc catre un Moment zer0.. absolut identic. Se da un Preot, un Criminal in serie, un Spargator de Banci, un Pictor, un Taran Agricultor si un Hacker. Fiecare are indeletniciri diferite si rezultate care nu au foarte multe in comun. Privite in ansamblu actiunile lor au cam aceeasi structura. Un plan premeditat, un moment al actiunii si un rezultat. Partea spre care vreau eu sa ma indrept este momentul zer0.. momentul final si ce simte fiecare dintre ei atunci cand atinge acest ultim nivel al unei actiuni care ii reprezinta.

Un preot are ca principii de baza in viata – religia si credinta iar menirea lui este sa transmita invatamintele sfinte enoriasilor. Are premeditat subiectul fiecarei slujbe pe care se straduieste sa o expuna astfel incat enoriasii sa transpuna totul in viata lor si sa invete din povestirile biblice. Fiecare slujba pe care o duce la bun sfarsit.. are un moment zer0.. care poate fi in functie de caz – momentul final al slujbei, reactiile de dupa slujba.. sau alte momente aleatorii in care Parintele observa ca invatamintele transmise sunt utile oamenilor care ii calca pragul bisericii. Asadar momentul Zer0 este reprezentat de satisfactia ca menirea lui in viata are cel putin un scop atins. E un sentiment care-l cuprinde in momentul cand realizeaza acest lucru. Se simte implinit.

Criminalul in serie are ca scop principal scurgerea unei vieti omenesti. Indiferent de conditii (care intotdeauna se potrivesc unui profil si au la baza anumite frustrari sau dereglari psihice din viata lui) el se va stradui ! va premedita actiunea, va alege cu minutiozitate arma (de cele mai multe ori si aceasta este strans legata de trecutul lui sau de obsesiile ce-i strabat mintea) si va duce la bun sfarsit crima. Momentul zer0 este atins cand Sentimentul care-l va cuprinde va fi (in functie de caz) satisfactia unei razbunari, eliberarea unor frustrari (temporar) sau pur si simplu placerea morbida. Se simte satisfacut atunci cand scopul lui este atins.

Un spargator de banci este impins de dorinta.. sau de nevoia de bani. Tot ceea ce intreprinde – planul – momentul – modalitatea de amenintare etc tine de bani. Asta daca nu cumva o face din pura placere .. cleptomania este o boala des intalnita .. Cert este ca momentul zer0 este definit de satisfactia banilor si (foarte important) de siguranta ca nu a fost prins. Scopul a fost atins. Mai exista si cazuri cand spargatorii ascund banii apoi sunt prinsi iar momentul zer0 se muta evident la eliberarea din penitenta cand pune mana pe bani. A riscat .. a platit pentru fapta lui .. dar acum este aranjat. Se simte implinit. (nu excludem posibilitatea sa revina la indeletnicire).

Un pictor are la baza flacara plina de talent ce izvoraste din dedesubturile constientului. Iubeste frumosul si se simte capabil sa creeze. Isi va alege subiectele pe criterii absolut neconditionate.. pt ca de fapt el e un artist si poate face orice maretie prin talent si unicitate. Momentul lui zer0 este finalizarea unei capodopere.. chiar daca realul moment zer0 va fi cel mai probabil post mortem intr-un muzeu.. si transmis altor generatii.. Dar atunci cand isi va admira opera finalizata cu multa truda si straduinta se va simti implinit.

Un Taran agricultor este de cele mai multe ori un om simplu, cu valori marunte dar bine inchegate. Va deprinde obiceiurile si invatamintele pamantului in timp de la generatiile anterioare sau prin grai viu in timpul lui. Va planta ceea ce stie mai bine dupa reguli si rigori obisnuite. Procesul este unul anevoios si depinde de natura atat de mult incat momentul zer0 este mai degraba construit pe etape in functie de evolutia produsului de pe camp. In functie de ploaie, vant, seceta si ingrijire fructul pamantului va fi mai bun mai mare mai gustos etc.. iar momentul final nu va avea aceeasi satisfactie ca in cazul unui pictor.. dar va reprezenta un scop deosebit in anii ce vor veni. Va privi (de exemplu) graul crescut cu spicul gros si bogat si va multumi domnului si cerului pt asta. Se va ruga ca si la anul sa aiba cel putin o recolta atat de bogata. Momentul zer0, Satisfactia si implinirea exista si aici.

Un hacker este dependent de anumiti factori virtuali dar statutul sau depinde de ce duce la bun sfarsit in domeniul lui. Va invata mult si va acumula experienta prin practica. Exercitiu peste exercitiu, incercari peste incercari, acumulari de informatii, va dobandi dexteritate si sclipire in timp. Va avea intotdeauna un scop. Indiferent ca este doborarea unui record stabilit de un alt hacker sau un scop propriu, un target neatacat de nimeni pana in prezent. Va cauta multa vreme momentul oportun si va incerca de nenumarate ori sa-si duca la bun sfarsit un plan. Momentul zer0 este evident atunci cand va reusi. Satisfactia difera aici. Va fi de o intensitate mai mare decat in cazul taranului.. dar mai mica decat cea a pictorului sau aproape egala cu cea a spargatorului de banci. Doar ca modul de manifestare va fi altul. Si foarte curand va aparea un nou target ! mai inalt mai greu de atins un alt “imposibil” ce va trebui doborat. Momentul zer0 este evident mai scurt. Este vorba de cateva clipe… o viata de straduinta pt a fi intr-un final satisfacut cateva minute. Momentul zer0 se va prelungi dar intr-o intensitate descrescatoare pe vreme ce alti hackeri vor recunoaste prestigiul obtinut.

Sunt chestii normale si cunoscute de toata lumea. Toate au insa ca schelet scurgerea timpului. O succesiune de evenimente ce arata foarte marunte intr-o clepsidra. Momentul zer0 este de fapt momentul cand nisipul din partea superioara s-a scurs in totalitate in partea inferioara. Fiecare clepsidra trebuie intoarsa la un moment dat, ceea ce va face ca tot ce a trecut sa fie trecut iar noile provocari sau actiuni sa se atribuie unei alte numaratori inverse. Iar suma acestor momente zer0 de pe parcursul unei vieti vor culmina in PUNCTUL ZERO… finalul absolut – moartea iar in punctul acesta .. dupa cum ne imaginam de pe acum ne vor trece prin fata ochilor toate momentele zer0 …

Portul .. (Fragment)

… atinse lemnul vechi si uscat de soare cu buricul degetelor.. il mangaie fin si inghiti in sec. Privi de-a lungul puntzii apoi isi ridica privirea catre panzele intinse. Adulmeca vantul si simti izul de sare in nari. Stia ca i-a trecut vremea … avea de gand sa se stabileasca intr-un port, sa-si intemeieze o familie, sa creasca copii si sa faca comert cu cherestea. Auzise de la negustorii din Istambul ca cel putin cativa ani de aici inainte ar fi cea mai profitabila afacere. Cutreierase toate marile posibile, cunoscuse toate natiile posibile, trecuse prin furtuni aprige si indura setea atat de crancena in mijlocul oceanelor in perioadele secetoase. Sa tot fie vreo 20 de ani de cand s-a imbarcat prima oara pe corabie. Incepuse ca toti tinerii marinari spaland puntea si facand colace de franghii. Cunostea corabia ca pe propria palma. Ii stia toate secretele, toate cotloanele si fiecare scandura batuta de timp apa si soare. Cususe de nenumarate ori panzele care ii purtau in cele patru zari. Isi adunase un echipaj curajos, istet si il inchegase atat de bine incat avea mereu impresia ca sufletul corabiei sta in unitatea acestei familii. Isi duse mana in barba albita de vremuri si o scarpina incet asa cum facea de fiecare data cand era ingandurat. Se apleca peste bord si privi spuma valurilor taiate de corabie. Se pierdea in urma ei, parca timida si onorata in acelasi timp de intalnirea atat de rara a civilizatiei. Auzi aripile unui pescarus. Erau aproape de pamant.. desfacu luneta si privi in zare apoi striga din rasputeri : Pamant ! Toata lumea pe punte !

Incepu forfota .. ca de fiecare data cand ancorau in porturile lumii. Se auzeau scripetii infierbantati de franghii si puntea care scartaia sub pasii grabiti a fiecarui marinar. Ce li se parea extreme de ciudat era asteptarea aceasta a intalnirii cu pamantul, ca apoi foarte repede sa-si doreasca sa porneasca la drum. Incarcau marfuri.. le purtau din Asia in Europa sau de pe Coasta Spaniola pana in America de Sud dar nu stateau niciodata mai mult de doua trei zile pe uscat.. aproape toti traisera mai mult de jumatate de viata pe apa.

Ridicara steagul pe catarg pt a saluta portul si restul vaselor ancorate. Prin luneta se observa agitatia .. cu cat se apropiau mai mult cu atat se observau mai multi carausi pe doc asteptand sa primeasca de lucru. Aveau multe butoaie cu ulei si erau deja in intarziere cu mai bine de trei zile. Intr-un final aruncara ancora si pasira pe rand pe chei simtind aceleasi emotii si bataile accelerate ale inimii ce spuneau enorm despre respectul vietii … respectul sigurantei.

Capitanul ii anuntase intre timp ca are de gand sa vanda vasul si sa ramana pe uscat.. Pasind prin praful de pe chei fiecare dintre componentii echipajului isi intoarse ochii spre corabie.. intrebandu-se care va fi soarta ei oare.. isi gasi fiecare un loc in care sa-si aline dorul de uscat. Unii aveau rude in port, altii petrecura intreaga dupa-amiaza in bazar facand cumparaturi si minunandu-se la ce jonglerii noi mai inventeaza mascaricii targului altii se oprira la frizer si la baile publice unde pe langa ceasul de relaxare in apa fierbinte erai asaltat de tinere bronzate care isi castigau painea facand masaje celor veniti de pe mare. Preluasera obiceiurile din porturile asiatice renumite pt serviciile oferite marinarilor… iar afacerea le mergea mai mult decat bine.

Portul era de fapt la baza unui orasel construit pe intreg dealul de pe tarm. Cu ani in urma intreg orasul nu avea mai mult de o suta de case iar acum se intinsese pe tot dealul si chiar pe coama vecina.. devenise o ingramadire de cladiri albe ce faceau ca de la distanta peisajul sa semene cu o padure rara de palmieri ce creste printre stanci albe ca laptele. Portul se aglomerase enorm de mult. Construisera depozite peste depozite si localuri peste localuri.. devenise atat de aglomerat incat marfa descarcata trebuia mutata foarte repede pt a nu bloca portiunile de chei unde intrau trasurile venite din inima tarii. Undeva in capatul cheiului construisera o noua Capitanie ! o cladire inalta si cu ferestre mari dar care in mod inexplicabil avea o usa extreme de ingusta. Un om mai bine facut cu burta ar fi intrat cu greu pe usa aceea. Era singura cladire ce iesea in evidenta datorita culorii ei. Era un visiniu deschis .. chestie extreme de ciudata pentru vremea aceea…

(…)

Capitanul apasa clanta acea enorm de mare pentru o usa atat de ingusta.. scartaira balamalele si se deschise greoi. Intra intr-o camera foarte lunga ce avea in capat un birou vechi din lemn masiv cu multe multe dosare ingramadite pe el, langa el si pe mai toate rafturile din jurul lui. In drum spre birou remarca tabla aceea mare pe care notau cu creta vasele venite, intarziate sau scufundate. Remarca enorm de multe vase taiate (erau cele scufundate) in lista. Se apropie de omuletul marunt care isi ridica barbia dintre dosare si schita un zambet siret.

– Bun venit in Nova , ingaima pe sub mustata lui rasucita si neagra..

– Bine v-am gasit raspunse Capitanul..

– Acum ati sosit ? Ce vas si ce marfa aduceti ?

– Tomis , corabie cu 2 catarge si aducem Ulei de masline. Dar avem intarziere de 3 zile. Ne-a prins furtuna in stramtoare si am deviat destul de mult.

– E bine ca ati ajuns.. multe nu au mai ajuns ! umbla vorba prin port ca ar fi fost scufundate mai multe vase in ultimele luni de pirati.

Capitanul ridica o sprnaceana, isi infipse degetele in barba si clatina din cap in semn de uimire. Apoi scoase hartiile de provenienta ale marfii. Le desfacu si le puse in fata omuletului care se grabi sa isi puna ochelarii cu lant de argint pe nas pt a privi cu atentie ce aducea Tomis. Scoase dintr-un sertar o pecete mare, o inmuie in cerneala si apoi o presa pe acte. Apoi striga cat il tinura ranunchii :

– Mariaaa ! Trimite slugile pana la depozit la Patachiris ! I-a venit uleiul

– Asta e tot ? intreba Capitanul

– Cam asta e.. cate zile intentionati sa ramaneti in port ?

– Ma gandeam sa vand vasul si va trebui sa raman sa ma interesez cine il cumpara.

– Hmmm , sa vindeti vasul ? dar de ce ? va lasati de marinarie ? a patit ceva ? ce reparatii are ? e putred ? il asalta cu intrebari mustaciosul.

– Usurel.. inca nu sunt hotarat. Voi ramane cateva zile in port. Spunand acestea scoase dintr-o punga de piele de la brau doua monede si le aseza pe marginea biroului.. Cred ca asta ar trebui sa fie de ajuns..

– Desigur , si nu ezitati sa cereti ajutorul daca vindeti vasul.. se arata interesat omuletul.

Capitanul iesi cu pasi grabiti din capitanie si se indrepta spre locul unde era ancorata Tomis .. privi lung din departare la cele 2 catarge … soarele apunea deja iar vasul arata incredibil in lumina rosiatica. Ofta si intra in prima carciuma din cale. La prima masa se aciuiasera deja Carmaciul si inca vreo doi membrii ai echipajului. Capitanul se aseza iar unul dintre ei ii intinse un pahar si turna plin ochi Rom.. se simtea izul acela de butoi purtat peste mari si tari .. il sorbi dintr-o bucata , isi infipse mainile in barba si privi in gol mai toata seara ignorand agitatia, oamenii ce intrau si ieseau.. ignoarand chiar si domnisoara bruneta si angelica ce canta pe podetzul improvizat… Spre miezul noptii se indreptara cu totii spre Tomis iar capitanul se inchise in cabina.. si adormi mahnit…

Trapped in my own life (Captiv in propria mea viata)

In metrou.. venind spre casa dupa o zi identica cu cele ce au trecut de doua luni incoace … m-am gandit doar la faptul ca sunt impietrit intr-o rutina. O rutina complexa care contine tot felul de artificii colorate dar care privite in ansamblu nu reprezinta decat o simetrie perfecta si o repetitie interminabila. Fiecare zi seamana cu cea din urma ei, fiecare saptamana seamana cu cea care a trecut … sa nu mai vorbim despre lunile si anii care trec si au acelasi curs repetitiv spre diferite puncte prestabilite si spre targeturi atat de asemanatoare. Incepand de la cafeaua de dimineata la materialele (vocile) inregistrate zi de zi, de la locatiile in care imi petrec fiecare zi si pana la cluburile de weekend in care innec stresul cumulat pe parcursul unei saptamani. Am inceput sa observ aceeasi oameni in metrou, sa recunosc fetele in functie de ora. Daca plec la 18:00 .. un set de oameni daca plec la 20:30 alt set de oameni dar de fiecare data sunt aceeasi, cu mici diferente nesemnificative. Am ajuns sa ma intreb .. daca nu vad pe cineva mai multe zile la rand ce s-o fi intamplat cu persoana respectiva. Aceleasi chestii cumparate de la kioshk, aceleasi ziare citite, aceleasi stiri imbecile.. aceleasi obiceiuri tampite. Chiar daca mai vad un film, sau mai citesc o carte in ansamblu fac exact aceleasi chestii in fiecare luna ! aceleasi chestii in fiecare an. Mi-e dor de fratele meu si de perioada in care ne urcam in masina si plecam ! unde ? in Europa.. in Romania .. oriunde numai sa nu prindem muschi si licheni in locuri batatorite. As vrea sa am puterea psihica si financiara sa plec in lume sa studiez locuri noi, sa descopar civilizatii, sa cunosc oameni de diferite natii si sa invat alte culturi. As vrea sa pot oricand sa zbor spre alte continente fara sa ma gandesc la urmatorul deceniu al vietii mele care-mi va hotara statutul in viata asta de rahat. As vrea sa nu depind de nimeni si nimic… sa am iar puterea sa las tot si pe toata lumea sa fug in lume, dornic de experiente si intamplari. Totul devine un mare punct rosu pe care stagnez. Stau pe el ca un ganditor veritabil si ma ridic din cand in cand mai fac doua ture de punct mai sar sperand sa dezmortesc orizontul si sperand ca atunci cand picioarele mele vor atinge podeaua punctul acela sa aiba alta culoare. Toata viata noastra e o rutina. An de an ne indreptam atentia catre anumite perioade… sarbatorile – agitate, concediile – scurte si amagitoare, cautam evolutie profesionala, cautam sa facem bani ! multi bani ! foarte multi bani ! sa facem ce cu ei ? sa ne cumparam electronice sau sa-i spargem in 2 saptamani printr-o statiune amaruie de pe la noi sau pe tarmul bulgaresc… avem cu totii aceleasi vise cenusii, aceleasi nume imprimate in mintile noastre atat de controlate. Vreau sa pot trai 6 luni in Tara de Foc iar urmatoarele 6 luni sa le petrec pe un Vas undeva in nordul europei studiind.. focile ! vreau sa sar azi cu coarda in austria ! maine la cascada Niagara! Dar nu.. am sa dau “Publish” .. am sa recitesc intreg postul, voi ofta la fel cum fac de fiecare data si maine voi merge iar la munca asa cum o spune rutina .. voi fi maine cu siguranta intr-unul din cluburile bucurestene ca apoi sa hibernez toata duminica si luni iar de la capat… o specie atat de tipica.. incat ar fi de ajuns ca extraterestrii sa studieze 100 de exemplare de pe pamant pt a stabili obiceiurile si pt a scrie o enciclopedie. Suntem o specie care traieste de cateva decenii o Rutina… Suntem prinsi si inchisi in propria noastra existenta ingraditi de conditii atat de banale incat ar rade de noi orice alta specie evoluata. Bucuriile vietii sunt marunte si limitate .. Nu ne putem bucura de tot ceea ce are de oferit Planeta asta a noastra … Crunt! Trapped in my own life

Amintiri – Turnul

O buna bucata de viata am trait-o in Medias, oras vechi ce inca poarta bine imprimat izul Medieval. S-au pastrat o parte din zidurile unei fortificatii ale orasului, o alta parte a fost restaurata impreuna cu turnurile ce marcau intrarile. Unul din turnuri a devenit o renumita cafenea iar unul dintre ele, desi pare incredibil a devenit post de radio.Turnul Forkesch, sau Turnul Aurarilor era unul dintre cele trei turnuri principale ale sistemului de fortificatie al orasului. Este un turn masiv construit intre anii 1494-1534, are trei etaje si acoperis piramidal. Sub acoperis este o galerie de straja din lemn, care iese în consola, iar pe fatadele turnului se pot vedea goluri de tragere foarte inguste. Pana in 1800 turnul avea si un ceas care indica ora prin batai de gong. Etajat in 3 nivele, o terasa si pod constructia reprezinta azi o combinatie superba intre 2 ere: Medieval – Modern. Orificiile de tragere devenite ferestre mici pe fiecare latura la fiecare nivel, trepte de lemn ce scartaie la fiecare pas apasat si podele din lemn masiv mochetate ulterior. Compartimentarea spatiului evident in functie de necesitati.. o incapere jos pentru partea manageriala si contabilitate ce detinea si rolul de birou de relatii cu clientii, un hol si o baie improvizata reusit. Urmatorul etaj continea productia, un fel de redactie cu 3 calculatoare si un studio micutz numit “Boacaza” in care se inregistra. Ultimul etaj era impartit in 2 parti egale. Un hol larg cu masa si scaune care se limita in treptele ce duceau sus pe terasa turnului si a doua jumatate care la randul ei era impartita in 2 studiouri din care se emitea in permanenta. Studioul 1 cu pupitrul de dj si tot tehnicul necesar si studioul 2 pt invitati, stiristi sau emisiunile cu mai multe voci. Imi amintesc primele impresii cand m-am angajat la Radio Medias.. mi se parea foarte ciudat sa gasesti intr-un turn istoric un sediu de radio.

Cel mai placut moment din tot timpul petrecut in Turn era evident cafeaua de dimineata bauta sus pe terasa la inaltime. Vedeai tot orasul de acolo. Rasaritul soarelui sau apusul lui se zareau intr-un mod cu totul si cu totul deosebit de sus. Simteam adierea vantului in permanenta si aveam mereu impresia ca locul asta e o sursa nemasurata de inspiratie. Terasa nu avea pereti deloc. Era plasata pe stalpi din lemn si sustinea un acoperis inalt si ascutit sub carea se forma un pod intunecat. Seara si noaptea vedeai toate luminitele orasului. Puteai spune cand “Orasul doarme” dupa luminile aprinse pe care le vedeai. Vis-a-Vis de turnul radioului (pe latura externa fostei cetati) se afla Catedrala iar langa biserica Scoala Sportiva cu terenurile pe care mai mereu era ceva agitatie si pista de alergare, o mandrie a orasului. Sunt amintiri placute si amintiri neplacute ca in fiecare loc prina care ne petrecem o parte din viata. Dar ideea personalizata a Turnului va ramane mereu scrijelita in pergamentele sufletului meu.

Similitudini

Dupa o noapte la fel de grea ca si ultimele 4 din viata mea.. cu febra.. ceaiuri.. medicamente.. otzet si alte chestii babesti.. m-am imbracat dimineata si am purces constiincios catre Casa Big Brother (actualul sediu Kanal D) .. la munci. Pe drum.. in metrou am observat diferite chestii funny ! Indiferent unde privesti in jurul tau vei gasi similaritati mai mult decat amuzante, mai mult decat expresive, mai mult decat reale. Incepand de la Tava pisicii … unde prin multe multe boabe de nisip vezi cate un rahat … cam asa e si in viata, printre multi oameni obisnuiti observi din loc in loc cate un rahat. Diferenta o face politica.. unde printre multi rahati vezi din cand in cand si cate un graunte de nisip care se straduieste sa nu fie acaparat de cel putin unul din rahatii astia mari si puturosi (sa-mi scuzati analogia). In orice petic de iarba din Bucuresti vei gasi fara doar si poate cel putin o doza, un flacon gol, sau in cazurile mai grave o seringa.. dar intotdeauna unde e putina verdeata trebuie sa fie si gunoi. Asa e si in viata.. daca arunci bine ochii prin metrou nu exista vagon in care sa nu fie o pramatie … aici exemplul e foarte complex ! incepand de la manelistii notorii care nu ar iesi deloc in evidenta daca nu ar asculta maneaua la maxim pe difuzorul telefonului, pana la betivii de doi lei (cu varste variate) care sunt atat de muci incat fac pe ei. Evident exista si gropi de gunoi unde abia daca observi un smoc de verdeata crescut .. razlet intr-un loc unde pamantul nu e atat de toxic.. similaritatea am putea spune spune ca sta in cuiburile interlope din cartierele marginase sau din separeurile cazinourilor.. sau stiu eu alte locatii ferite de soare. Ajuns la televiziune mi-am facut un ceai fierbinte mi-am aprins o tigara si m-am asezat pe treptele de la intrare. Mi-am amintit de emisiunea lui Bobby in care s-au discutat vrute si nevrute despre bloguri branduri de blog relatiile din blogosfera si tot felul de alte lucruri. Ma gandeam ca nu exista nici macar o zi din viata mea in care sa nu am parte de o disputa. Si daca stau toata ziua in pat acasa.. trebuie sa existe un messenger sau un telefon sau un mesaj care sa ma scoata din sarite si sa ripostez.. ma gandeam ca si daca as fi singur pe munte cu siguranta l-as lua la tranta pe cici 🙂 sau m-as certa cu mine insumi pt cine stie ce chestii uitate. E ca atunci cand privesti un tablou .. sau o masina sau o femeie .. sau un barbat .. sau o sculptura sau o cladire.. Nu va exista nimic perfect .. intotdeauna (chiar daca dupa studiu amanuntit) vei gasi parti cenusii si parti colorate.. vei gasi contradictii si imperfectiuni. Pana si in cana cu ceai gasesc ceva asemanator cu viata. E fierbinte.. e linistitor.. e negru.. DAR e amarui ! dar il beau pt ca .. se spune ca face bine. Cautati 5 obiecte in jurul vostru si incercati sa le faceti o scurta descriere.. veti vedea ca va descrieti de fapt viata.. in orice loc si oriunde gasim astfel de similaritati.

RELATII

Fiecare om traieste dupa principii bine definite dar reactioneaza diferit atunci cand in peisaj apare o potentiala jumatate…

De aici putem dezvolta o dezbatere in directia clasificarii relatiilor intre doi indivizi (fie de sex opus, fie de acelasi sex).

Sunt convins ca multor oameni o sa li se para interesanta clasificarea… iar majoritatea ar putea adauga sau face completari dar uite cam cum vad eu lucrurile. Cunoasterea – Perceptia.

Totul porneste de la perceptie. E posibil sa lucrez cu o anumita persoana multa vreme si sa nu observ nimic provocator pana intr-un anumit punct , cand tot ce inseamna informatie acumulata despre acea persoana rabufneste in dorinta.. E posibil sa o intalnesc in metrou, autobuz, pe strada, la piata, in cluburi, restaurante, in galerii de arta .. la o lansare de carte sau in parc ! nu are importanta atata vreme cat exista acel fior.. acea sclipire din care se poate naste flacara pasiunii ! E foarte posibil sa porneasca si fara sa o vad.. ii simt parfumul intr-o dimineata pe palier.. a doua zi la fel .. iar intr-un final dam nas in nas .. ei ii cad dosarele din mana si ne aplecam amandoi .. moment in care eu realizez ca este parfumul care ma face sa inchid ochii de fiecare data 🙂 …

E posibil sa privesc intamplator o poza pe hi5 sau 360 sau facebox samd.. sa imi para cunoascuta si sa trimit intamplator un mesaj simplu … de aici se poate naste pasiune. Mie mi s-a intamplat si cred ca am trait o poveste frumoasa de dragoste ! scurta dar frumoasa ! ce va ramane mereu in inima mea…

Deci nu conteaza perceptia sau locatia ci conteaza sa detii dorinta aceea de a sclipi ! de a zbura.. de a simti fluturi in stomac. 🙂

Cunoasterea – Evolutia

Multe din relatii se pot limita (cu motiv sau fara) la o Seara sau 2 sau 2 saptamani sau o luna ! Perioade scurte in care experimentez ceva nou.. si incerc sa deslusesc daca piesele noastre fac parte din acelasi puzzle. Importanta este din nou vointa.. nu e prima piesa poate e a doua.. sau a treia.. Unele relatii dureaza si cate 6 luni un an si nici dupa un an noi nu stabilim daca vrem ceva unul de la celalalt.

Alte relatii se sudeaza bine de la inceput si cunoastem persoana de langa noi incetul cu incetul .. o descoperim.. si ne mulam amandoi idealurile pe omul de langa noi… asta spun eu ca este cel mai frumos.. sa evoluezi impreuna. Etic moral spiritual muzical literar sexual etc etc etc… o conditie ar fi potrivirea de caracter dar nu este obligatorie.. Exista ideeaaici de a accepta orice directie aleasa indiferent de categorie de persoana de langa noi .. Oricum este foarte probabil ca peste ani sa vedem oameni care sunt impreuna de multa vreme … si sa ne dam seama ca este foarte posibil.. sa fie exact asa.. sau ne putem trezi langa persoana de langa noi si sa realizam ca suntem fericiti (asta ar fi cazul deosebit 🙂 )

Mai sunt relatiile in care eu sunt “z” ea e “a” eu sunt alb ea e negru sau invers… si totusi sudura cuplului sa fie una dintre cele mai solide existente..

Obisnuinta – Dependenta. Indiferent cum ne-am cunoscut… cum si cat ne-am descoperit si cum am evoluat impreuna.. cat ne-am certat si cat ne-am impacat.. cate lucruri am realizat impreuna sau nu… se ajunge in fiecare relatie la un punct unde pe urmatoarea treapta a evolutiei scrie : OBISNUINTA sau DEPENDENTA.

E inevitabil .. ajungi intr-un punct in care cunosti fiecare recatie a partenerului, ii citesti pe mimica orice, aveti parte de great sex (de ani de zile), stii cum e cand e trist, cand e fericit, stii absolut totul.. (sau aproape) … Si ajungi in punctul asta si te intrebi “Chiar nu mai e nimic de descoperit ?” apoi te intrebi “da dar cum ar fi fara ?” si iti scuturi capul si il saruti pasional imediat cum il vezi… sau discuti cu amicii/amicele despre relatie si realizezi ca nu ai ce sa spui nou.. e totul intr-o normalitate ce urla de plictiseala sau de monotonie… solutia in cazul unor astfel de perioade este “Imaginatia” .. sunt 10.000 de lucruri noi pe care le puteti face impreuna (fiecare om are lucruri pe care si-ar dori sa le faca indiferent de natura lor) .. iar daca le faci alaturi de el/ea e posibil sa mai tragi un strat de sudura peste cel vechi…

Ruptura – Despartirea. Subiect sensibil pt fiecare dintre noi.. dar e atat de prezent incat ar fi imbecil sa nu recunoastem ca trebuie sa existe acest punct de cateva ori in viata (altfel am stagna din multe puncte de vedere).

Unii oameni nu se inteleg si realizeaza acest fapt – discuta – raman prieteni – dar urca din nou in trenul cautarii !

Despartirile nu au niciodata un singur vinovat … sau factori externi … despartirile vin din noi … din nucleul format si invelit in mii de straturi de la inceput si pana la finalul relatiei.. se produce la un moment dat o ruptura.. e ca un vulcan care fierbe in interior si cauta primul colon pe care isi poate arunca lava fierbinte.

Cazurile de perechi necredincioase (in cazul relatiilor ce au trecut de pasul evolutiei) au intotdeauna un grund .. poate parea banal dar e suficient cat sa dea motivatie… “daca m-a inselat e un porc” sau “uite ce tarfa e.. m-a inselat cu ala” spunem in fata prietenilor… dar nu ne gandim niciodata ca motivul porneste din acel colon spart ! ceva s-a intamplat si vinovati suntem amandoi fara doar si poate.. iar daca judecam omul cu care am impartit VIATA o buna bucata de vreme inseamna ca ne negam integritatea si personalitatea. Rupturile sunt de fapt alegeri pe care le facem .. uneori le facem spre binele nostru, alteori spre dauna noastra morala psihica etc.

Cert e ca indiferent cum se termina … violent sau pasnic din fiecare relatie invatam ceva. Ne descoperim pe noi insine, descoperim cum putem deveni altcineva, invatam sa daruim, sa impartasim, sa simtim in doi acelasi lucru, sa respectam si sa acceptam, sa iubim neconditionat.. ne invatam unii pe altii si aflam cum ne delimitam prioritatile.. ne identificam in noi “singuri” si noi “NOI” … aflam cum suntem alaturi de cei ce se semneaza poate pentru multa vreme in scoarta sufletului nostru.

Acum.. asa cum spunea si Monica :

Monica Axente: pai asta e un post fara concluzie si fara final 🙂

Cristian Greger: da.

Locurile unde vreau sa punctez le pot aduna intr-o serie de cuvinte prin care sa spun absolut tot despre cum vad eu relatia perfecta de la inceput pana se termina. Sa vedem comentarii dupa.

Fior – Priviri – Roamantism – Tachinare – Reactii – Dorinta – A Oferi – A accepta – Respect – Rabdare – A invata – Pasiune – Cunoastere – Fierbinte – Sex – Copilarii – Jocuri – Impreuna – Alegeri comune – Principii – Individual – suflet – Prietenie – Dragoste – Evolutie… Sunt suficiente pt a intretine orice discutie pe aceasta tema !

Astept completari .. Iar pt final un citat pe care eu il am ca ghid (atat cat imi reuseste) :

A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor – inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune.

Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii.

Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului? Erich Fromm (1900-1960)

PETALA USCATA…

…am ajuns de cateva minute bune acasa.. am sesizat trecerea “sfanta” a mamei care a facut curatenie si mi-a schimbat perdeaua.. 🙂 am indesat tot ce cumparasem in frigider, baie, bucatarie etc. mi-am scos ca de obicei laptopul si m-am conectat. Mare e dependenta asta de calculator si internet.

Venind spre casa… in lift si pe palier ma tot gandeam despre ce sa scriu in seara asta. A mai trecut o zi cu bune si rele .. o zi in care mi-am pus multe multe intrebari la care nu pot gasi raspunsuri. A trecut o zi in care am realizat ca unele lucruri nu le poti schimba.. altele da. Mi-am turnat suc in pahar.. mi-am aprins o tigara in liniste si studiam bulele din paharul de suc.. in linistea asta imensa am auzit un zgomot in fata mea pe vitrina.. m-am uitat era trandafirul uscat pe care il daruisem la inceputul lunii Dianei.. ii cazuse o petala.. o petala uscata de timp si de ultimele evenimente petrecute dintre noi ! Aveam impresia ca s-a uscat datorita ultimelor 15 minute petrecute impreuna.. acea cearta imbecila care a pus punct unei situatii care mie mi se parea din ce in ce mai sumbra.

Mi-am adus aminte de ea.. de perioada in care am cunoscut-o .. de cum era .. de cum eram de cum am devenit ! am realizat ca oamenii se schimba dar isi pastreaza nucleul… Mi s-a facut pielea de gaina .. si m-am scuturat ! trebuia sa-mi treaca ! m-am uitat mai atent prin camera asta mica in care gasesc mereu inspiratie .. Cei care citesc blogul stiu o mare parte din obiectele descrise.

Statuia de pe vitrina, Clepsidrele de pe masa, m-am uitat peste icoanele de langa usa si la candela agatata acolo ! era coltul sfant din casa .. mai jos teancurile de carti in care gasesc de fiecare data copilaria, prezentul si viitorul meu ca om.

Pe frigider inca in acelasi pahar statea trandafirul alb primit de Diana de la acel necunoscut .. se uscase si el.

Mi-a venit o idee : Am luat amandoi trandafirii .. asa uscati cum erau si am desprins fiecare petala cu grija. Am un vas Albastru in forma de frunza in care deseori imi arunc imaginatia.. iar produsul finit este in general cate o chestie decorativa. Mai aveam in alte vasuletze diferite chestii uscate.

Am aranjat frumos petalele alaturi de conuri mici de brad sau porumb mic si diferite petale de la alti trandafiri … apoi am zambit ! …ma gandeam … uite cat de frumos este ce a iesit .. si e creat din “amintiri” pacat ca asa se intampla cu ce e frumos.. si trece ! nu e decat ornament in viata asta care devine periodic cenusie. Apoi am scos o coala alba de hartie… erau cateva luni bune daca nu chiar un an de cand nu a mai desenat ceva … desenul ma linistea inainte ! acum nu mai am rabdare .. Am gasit in sertarashele cu lucrurile mele personale creioane pline ! am schitat doua linii si m-am gandit ca nu stiu ce vreau sa desenez ! strange ! mi-am scos coala si creioanele dar habar nu am ce vreau sa exprim .. Intr-o fractiune de secunda am explodat ! am inceput sa schitez la repezeala ce imi venise in minte ! hasura .. si stradanie cateva minute bune !

Apoi am ridicat coala si am privit :

Desenasem Trandafirul si Petala Uscata…

PRINCIPII

Onoare.. principii.. legi interioare.. etica … integritate.. punctualitate.. conduita.. s.a.m.d Oamenii traiesc bazandu-se pe anumite principii ! Mai mult sau mai putin etice, mai mult sau mai putin interesante. In istoria omenirii s-a ajuns deseori in anumite puncte cheie unde absolut tot ce s-a intamplat demonstreaza ca unii oameni pretuiesc onoarea mai mult decat viata. Ar putea suna imbecil dar nu este.. Indiferent de ce tip este onoarea sau care sunt activitatile desfasurate de indivizii care pretuiesc onoarea ea este apreciata si dainuie in timp. Putem spune ca este un ingredient de baza al vietii. Omului ii place sa fie onorat, respectat sau apreciat. Si gaseste tot felul de mijloace pt a se face remarcat si pt a convinge oamenii din jurul lui ca merita sa fie considerat si catalogat drept un “om de onoare” sau cu onoare sau onorabil.

Exemple clare si concrete sunt principiile din cultura asiatica – Samuraii. Codul Samurailor (Bushido) este crunt daca il analizam dar este calea spre emblematica titulatura de Samurai. “Principiile care stau la baza caii solitare” acele legi grupate de Faimuosul spadasin si artist zen Miyamoto Musashi. Principiile sint austere si nu lasa loc compromisurilor, fiind create special pentru samuraii ratacitori care si-au devotat intreaga viata calirii mintii si trupului lor.

Ganditi-va doar cateva secunde cine nu a auzit in lumea asta mare de Samurai ? Cine nu stie de unde provin ? .. mda .. cred ca sunt extrem de putini pe pamant. Faptul demonstreaza ca omul apreciaza si celebreaza Onoarea.. indiferent ca in cazul de fata onoarea este cea a unui razboinic, a unui criminal. E de apreciat onoarea unui doctor care nu ia spaga ! respecta juramantul pe care l-a facut atunci cand a imbratisat aceasta meserie. E de apreciat onoarea solilor de razboi si a taberelor ce ii primesc fara ostilitate. Solii sunt mesageri si nu sunt omorati (evident exista si armate fara onoare) . E vorba de principii .. care incalcate pot avea consecinte grave..

Fiecare dintre noi are anumite principii, principii ce ilustreaza de fapt imaginea noastra in societate si in grupurile restranse in care ne ducem viata. Unele principii pot fi judecate altele pot fi apreciate. Inteligenta noastra ca specie ne obliga sa trasam linii clare asupra tot ce ne inconjoara, analiza pe care o putem face (ca oameni inteligenti) aduce rezultate si stabileste principiile desfasurarii actiunilor. Asa e in fizica in chimie in matematica .. in astrologie in absolut orice domeniu. La fel este si in viata noastra. Traim dupa reguli (impuse de noi sau de altii). Dar actiunile noastre sunt clar bazate pe anumite legi interioare… si de fiecare data cand ni se intampla ceva nou creierul nostru gandeste stabileste si memoreaza principiile pe care s-a bazat intamplarea.

E oarecum ciudat sa stii ca totul in jurul tau este strans legat de legi .. fie ele fizice, chimice, politice, sociale, nationale, etice, morale, principii interioare samd. Totul are o cauza (bazata pe principii) si un efect.. sau o consecinta ce traseaza la randul ei noi principii… noi legi .. noi idei pt a ne ghida in existenta noastra marunta.

OM BOGAT – OM SARAC

Privind în viaţa noastră obişnuita fie ea liniştită fie agitată şi amănuntele observate în fiecare zi este imposibil sa nu observăm diferenţele sociale si statutul economic existent.

Începând de la hainele pe care le poartă fiecare om şi până la serviciile la care ne limităm.

Începând de la cerşetorii aciuiaţi prin gari şi la metrou .. până la magnaţii ce parchează maşini de lux in faţa hotelurilor si restaurantelor scumpe.

Toată lumea ar numi aceste lucruri normale : ţine de potenţialul si de puterile fiecarui om sa-şi creeze o viaţa buna sau nu ! … şi ar considera orice încercare de a plafona sau de a indrepta balanţa aceasta imensă .. o formă nouă de comunism.

Există totuşi in această clasificare naturală anumiţi factori care trebuie specificaţi si luaţi în considerare. Trăim într-o ţară în care influenţa banilor este ereditară. Orice puşti al cărui “Tatic” este un om prosper de afaceri sau un om politic deosebit de influent are, din pacate, şanse mult mai mari să evolueze din toate punctele de vedere. Învaţamânt superior mai bine cotat, „relaţii” de efect în vederea angajării in posturi bine plătite, rapiditate la obtinerea autorizaţiilor si a actelor in general.. etc.

Ce ne facem însa cu tinerii care nu au aceste avantaje şi le este sortit sa urmeze un curs al vieţii cu plafoane sociale limitate.. ?

Ce ne facem cu bătrânii carora statul nu le oferă o bătraneţe linistită şi pensiile atât de meritate ?

Ce ne facem cu cerşetorii care pe lânga faptul că sunt oropsiţi mai sunt şi cooptaţi de diverse reţele interlope specializate pe “exploatarea cerşetorilor” ? Ce ne facem cu absolvenţii facultăţilor care nu îşi gasesc un loc de muncă decent pt. că posturile pe care ar trebui să le ocupe sunt cumpărate de “tătici”? Ce ne facem cu tinerii talentaţi care nu işi pot pune in valoare talentul pt că promovarea costă, sau pt. că promovarea se face pe alte criterii decât cele valoroase.. ? Şi exemplele pot continua. Se va schimba vreodată ceva in ţara asta ?

Citim tot felul de articole despre tranzacţii imense in trusturile media, citim despre ultimele maşini, avioane, elicoptere cumparate de vedete sau magnaţi, citim despre transferuri de multe milioane de euro in sport, despre contracte de publicitate cu bugete imense, citim despre fonduri europene alocate ministerelor… dar mai puţin citim despre faptul ca in România nivelul de trai al populaţiei este unul dictat de Monedă iar şansele de a avea o viată mai bună sunt acaparate în procente covârşitoare de cei ce deţin aceasta moneda…

Diferenţele între clasele sociale sunt atât de mari incât putem spune că românul are viitorul predestinat… destinul este dictat de condiţia socială cu care te naşti !

Puţini sunt cei ce reuşesc sa strabata acest labirint plin de capcane …

E trist …

Trăim intr-o lume in care nu conteaza ce poţi, nu conteaza că ai talent, nu contează că esti normal si ar trebui să ai exact aceleaşi opţiuni ca toţi semenii tai … ci cel mai mult contează dacă te naşti Om Bogat sau Om Sărac.

Jurnal de Insomniac – Revoltat !

Astazi.. desi a fost o zi fara probleme majore (sau carora sa nu le gasesc rezolvare).. am realizat cum sunt oamenii !

Inca o zi in care sunt dezamagit ! traiesc dupa principiul “Priveste dincolo de aparente si cauta tot ce e bun in tine in jurul tau si in oamenii de langa tine !”. Ce te faci insa atunci cand in absolut tot ce privesti, in absolut fiecare cuvant si fiecare chestie pe care o observi timp de 20 de ore … gasesti numai chestii facute sau spuse de mantuiala, nervi, reprosuri, chiciuri, graba, nonvalori, comercial, idiotenii, izbaviri si multe idei imbecile ? Ar trebui sa ma apuc de Judecat. Slava Domnului ca se ocupa EL de asta !

M-am saturat de cretinii care de dimineata ma iau cu : ” E multi oameni care …” sau de “domnisoara care a coborat inainte locuieste cu dumneavosatra?” .. de Taxiurile care deviaza traseul desi este mai mult decat evident ca si un orb ar merge in directia ceruta … (sunt doua bulevarde lipite cu devieri de la axa de maxim 45 de grade) iar la finalul cursei se mai si uita urat la tine ca nu i-ai lasat bacsis decat 50 de bani, de automatul care e gol dimineata la 9 desi lumea bea cafea DIMINEATA ! de imbecilii care au creat toate chiciurile din lumea asta ! si de obositzii si retarzii care poarta haine pe care scrie mare RICH si ele costa intre 20 si 70 de lei ! de fufele care nu stiu sa asorteze 2 culori si deabia merg pe tocurile alea tampite .. dar care lucreaza ca secretare in diferite institutii desi nu au auzit in viata lor de Chopin, Ghizeh, Zeus, Comaneci, Lipa, Marlon Brando, Charlie Chaplin sau de nici un nume de care si pustanii de 10 ani mai rasariti au auzit si nici nu stiu sa calculeze radical din 16 ! M-am saturat de toti tzaranii care desi traiesc intr-o capitala “civilizata” scuipa in fata ta pe trotuar sau mananca seminte pe treptele Teatrului National, de localurile unde se perinda toti fitzosii si unde barmanul te priveste ca pe un somalez gol pusca.. cu scarba de-ti vine sa-i indeshi solnitza pe gat, de babele de 89 de ani care desi ar trebui sa stea linistite acasa se plimba cu autobuzul cu 6 papornitze dupa ele, de betzivii notorii care desi castiga mai putin decat sa-si hraneasca odraslele ei fut toti banii in crashmele infecte de la coltzuri.De telefoanele stresante. De oamenii care nu inteleg ca nu sunt singuri pe pamantul asta mare. De De… multe alte chestii pe care m-am saturat sa le insir ! Ideea e ca astazi am reusit sa ma enervez la culme.

..

PS .. Noapte buna celor care nu se incadreaza mai sus si mancarimi aprige celor care se simt !!

FETZE

M-am trezit deosebit de bine dispus … mai rar se intampla sa fiu atat de zambaretz dimineatza .. m-am uitat in oglinda, mi-am intins oasele lasand sa pocneasca si ultima coasta in fata oglinzii..

– Hmm.. parca nu mai am cearcane si mi-a crescut mai putin barba decat de obicei… se vede ca nu am lucrat de noapte. mi-am zis… zambind.

Am iesit in balcon sa ud florile si trifoiul.. sa salut ziua cerul si lumina…

Soarele zambea cu coltzi.. dar zambea 🙂 urma o zi deosebita! o respiram deja.

Nu aveam cum sa nu aud si sa vad familia de romi din curtea de vis-a-vis care se certa evident si in dimineata asta, iar din curtea vecina se mai auzeau printre urlete cate o sticla sparta sau cat o cratitza izbita de peretzi… ! e ca o melodie ce are ca refren o carmangerie plina ochi de carne iar la intrare o gramada de cruci altare si alte chestii sfinte bune de suduit !

Copiii amandoi urcatzi pe baraca din spatele curtzii, intinsi pe burta si chicotind… (emblematic tablou de Bucuresti).

Nu au reusit sa-mi alunge Zambetul si buna dispozitie…

Am intrat si am dat drumul la dus … ma gandeam la cat de diferite sunt mentalitatile oamenilor ! cat de mult conteaza factorii din jurul nostru in formarea caracterelor… ma gandeam la copiii de pe baraca si la cum o sa fie ei peste 10 ani…

M-am pregatit si am pornit grabit spre metrou. La gura metroului asezat pe un carton acoperit de nailon statea un “Cersetor” cu picioarele indoite in interiorul cracilor unor pantaloni largi.. era un “fake” mai mult decat vizibil.. isi tzinea si ochii datzi peste cap de parca soarta ar fi jucat ruleta ruseasca cu butucul plin si doar un glontz lipsa. Care e sansa sa fi si olog de ambele picioare si orb si sa mai ai si mana bushita … pentru ca si-o tzinea intr-o pozitie imposibila…

– ce imbecil.. mi-a soptit cici !

– ia-l la rost .. ia-l la rost ! tzopaia (Cici e prietenul meu imaginar)

Am trecut indiferent .. cu castile in urechi coborand scarile prin curentul subteran..

Urcat in metrou am gasit un loc liber si m-am asezat punandu-mi geanta cu laptopul intre picioare..

In fata mea stateau 4 barbati de patru categorii diferite …

Primul dintre ei un barbat robust la vreo 50 de ani chel cu mainile muncite .. dar ingrijit.. curat si cu haine decente.. Parea un om trecut prin viata ! Ca meserie as fi ghicit .. strungar sau maistru mecanic !

Al doilea l-am inspectat de jos in sus.. bocanci maro din piele.. blugi vechi mai scurtzi cu o palma decat ar fi trebuit .. sosete verzi. Isi tinea picioarele ca fetitele cand se rusineaza .. genunchii si varfurile picioarelor unite .. in brate o geanta neagra pe care acum tinea coatele si un ziar desfacut in maini ! camasa albastra cu o cravata in 3 culori, un sacou cu iz ceausist si ochelari cu lentile groase.. meserie ? … era greu : profesor de educatie tehnologica.. electronist pe la vreo firma micuta .. sau poate angajat la vreo sectie de aprovizionare ..

Al treilea citea la randul lui un ziar !Sa fi avut vreo 27 de ani…si era exact opusul celui de-al doilea ! Ochelari finuti Costum nou Cravata neagra cu dungi albastre, camasa albastra, pantofi lac, agrafa cu hvb .. evident lucra in hvb.. banking sau asigurari.

Al patrulea un tip tanar imbracat sport cu nike in picioare iar restul tzoalelor in majoritate kenvelo.. student probabil .. castile in urechi .. tinea mp3-ul in mana si schimba piesele obsesiv (sau poate juca vre-un tetris mai lent)

In tot acest timp cat am studiat personajele de vis-a-vis .. destul de aproape un betziv intreba lumea obsesiv daca stie unde e autogara Rahova.. avea 2 saci de rafie si 2 sacose murdare, o mana bandajata si legata cu o sfoara de canepa iar rezemat de saci un batz lung .. probabil pt a cara sacii

Auzise raspunsul de 133 de ori dar el tot mai intreba si povestea lumii ca trebuie sa ia masina de la atlasib de acolo… si repeta intr-una aceleasi fraze si nume ..

– Ce face bautura din om… mi-am spus…

Am iesit de la metrou in semanatoarea .. nu-mi disparuse inca zambetul de pe fata !

Devenise invincibil…

Pe trotuar sprijiniti de gard stateau doi tineri indragostiti… liceeni probabil .. el brunet shik.. zambaretz .. cu ochii sclipitori.. ea blonda slabutza finutza si firava…

– Ce probleme au ei ? tot ce simt acum e fiorul acela… (mi-am spus)

La poarta.. la intrarea in Semanatoarea park un “gardian” .. bine facut .. dar cu burta ! tuns scurt militareste .. cu ochelari de soare “la moda” si cu o tzigara aprinsa in coltul gurii .. dadea indicatii pretioase soferilor care intrau.

Tot felul de oameni.. o zi in care am studiat oameni … fetze .. mi-am imaginat viata lor .. amanunte din existenta si conditia lor sociala… am cautat motivele si explicatiile celor studiate..

Oamenii sunt o specie deosebit de ciudata !

Dar fiecare om are .. daca stim sa cautam .. parti bune si parti rele…

Cert este ca poti citi extrem de mult .. de pe niste simple si banale .. Fetze

PURGATORIU !

Din ciclul Vise de Insomniac :

Aveam ochii inchisi … ma priveam de sus …

Imaginea se invartea incet ca si cum ar fi vrut sa cuprinda fiecare umbra marunta. Imi priveam corpul cum sta alungit in mijlocul salii de marmura.. picioarele drepte si mainile intinse.

Degetele erau infipte in crapaturile dintre lespezi si pline de praf alb .. la una dintre unghii aparuse o rana din care se traduia din rasputeri un fir de sange sa pateze intreg tabloul imaculat. Buzele rosii trasau contrastul cu puritatea decorului.. erau crapate peste masura de parca se jucase cu ele un pui de pisica!

Aveam un siret dezlegat si una din sosete era cu dungi iar alta neagra… probabil ca… norocul promis de suprstitie nu-si avea rostul in ziua aceea !

In miscarea de rotatie puteam zari doar podeaua … alba … perfecta … neteda … rece .. impecabila !!! atat de rece incat puteam sa jur ca dedesubt e Iadul …

Am vazut brusc cum mi-am deschis ochii pentru o clipa … degetele mi sau adancit si mai mult intre blocurile imense de marmura .. incepusera sa-mi sangereze toate unghiile !! Nu imi doream sa fiu aici .. simteam tot ce simtea acel corp ..

desi stiam ca e al meu .. il simteam strain ! strain de acest loc .. strain de asteptare ! strain de neant !

simteam dorinta si zbuciumul unui suflet activ ce trecuse prin viata intr-un ritm ametitor.. daruind totul timpului etern ! daruind clipe intregi de notiuni.. si idei.. si ganduri.. si fapte.. si dragoste.. si ura.. si lacrimi.. si zambete..

Nu !

Pur si simplu nu pot fi aici …

Nu pot fi aici .. se auzeau soaptele cu ecou sssaaasssaaaiiitttt … Nu pot fi aiciiiii…

In aceasi miscare de rotatie in jurul meu au aparut fulgi de porumbel alb.. mai intai unul apoi doi apoi zece … sute …. mii !! Imi luasem privirea de la fata mea si de la buzele uscate si mi-am intors privirea in directia in care se auzeau batai de aripi .. nu puteam distinge nimic printre fulgi .. cadeau lin dar erau enorm de multi ! creau o zona infinita ! fara orizonturi .. fara margini .. fara crapaturi !

Am vazut porumbelul asezandu-se pe pieptul meu ! Instantaneu se transforma in apa si se imprastie pe o raza de cativa metrii.. stropii se oprira pe fiecare milimetru din corpul meu .. mi se umezisera buzele si pleoapele si obrajii … simteam cum incepe sa curga din nou viata prin mine !!

Brusc venise primavara … printre bucatile de marmura aparura mici firicele firave de iarba.. si papadii ! ma invarteam cu viteza putin mai mare… apoi veni vara .. firele de iarba se transformara in muschi .. proaspat si verde .. apoi se ingalbeni tot si veni toamna.. intreaga masa de fulgi se transforma in frunze galbene sau de un rosu aprins incomparabil… apoi se facu frig ! incepuse sa bata vantul .. din greu … simteam ca mi-e frig, ca mi-e foarte rece venise iarna ! sus deasupra mea cadeau deja fulgii de nea … dansau agale spre semenii lor ce fusesera sortiti sa traiasca mai putin .. Mi-am spus atunci ca fulgii au si ei dreptul sa astepte sa traverseze tot drumul acesta spre nevazut in ritm lent … sa purceada in acest purgatoriu cat se poate de inct .. poate vor deschide si ei ochii !!

Priveam inca de sus dar imaginea se vedea din ce in ce mai greu .. mai defocalizata.. mai vaga.. probabil era norul puritatii !! era intoarcerea …

A disparut tot acel alb .. m-am simtit si vazut iar in mine .. in spatele a 2 pleoape inchise parca … si protejat de lumile de afara !

M-am trezit !

Am deschis ochii … m-am privit in oglinda cea mare din dreapta patului.. aveam ochii umezi si unghiile infipte in saltea .. mi-am ciupit obrazul .. durea ! era bine

Pe geamul deschis se auzea un gangurit de porumbel.. apoi se mai auzira aripi …

In mintea mea se mai auzea ecoul ssaassaaiit … Nu Pot Fi Aici… nu pot fi aici ..

MULTUMESC

… Din nou noapte, iar in surdina se aud versurile prafuite si tocite ale unei melodii de prin anii 80.. monitorul imi pare galben desi e impecabil… probabil de la oboseala … semi-intuneric, caldutz, tarziu. si scriu despre “azi despre Dumnezeu si despre mine..”

… Ultimele zile au fost cat se poate de bune ! reusite noi … castiguri semnificative si oameni noi in viata mea … atat de bine mi-a mers incat am simtit nevoia sa multumesc …

Nu stiam cum sa fac acest lucru ! Am luat orasul in lung .. am cautat cersetorii prin metrouri si le-am bucurat ochii cu cate o bancnota de 1 leu .. am adus o lacrima in ochii batranului care sta mereu in fata marketului cu una de 10 lei !! Am cautat subiecte pt blog, am colindat magazinele de vechituri de pe Lipscani.. sa cumpar ceva dragut mamei mele…

Si totusi nu am simtit ca e suficient …

Mi-am gasit linistea si locul unde pot spune cel mai mare MULTUMESC ! intr-un loc unde merg rar si stau foarte putin … in biserica.

M-am oprit in statie la Unirii, am luat Splaiul la picior pana la piata Natiunilor Unite si am intrat in bisericuta aceea mica de langa Casa Bucur ! Din usa bisericii vedeam lumanarile aprinse in spatele curtii.. m-am apropiat incet, am privit la flacarile ce ardeau isteric impotriva curentului .. duceau o lupta apriga pt a slavi oameni ! oameni ce sunt sau au fost ! oameni ce au trecut ..

Am cumparat 5 lumanari de la batranul bisericii si am aprins si eu in cinstea celor ce au fost si celor ce sunt ! am intrat apoi in biserica .. nu sunt genul care sa rostesc versuri sau citate biblice ! eu vorbesc in gand :

Doamne : Nu stiu de ce … nici nu mai stiu de cand nu… si nici nu stiu cand voi mai …. dar ma bucur ca acum … Iti multumesc pt ce iti pot multumi ! pt ca sunt unde sunt .. sunt cum sunt.. si pt ce voi fi si de acum inate ! Doamne… as vrea sa vad in jurul meu doar oameni fericiti .. si stiu ca TU ai puterea asta dar ca nu e posibil pe deplin ! nu ar fi drept ! dar eu ma rog si sper ca cel putin cei dragi mie sa fie auziti si calauziti iar prin ruga mea … acest lucru sa fie mai usor ! Doamne stiai ca e prima data cand vin aici si nu cer un ajutor ? .. ci vin pt a multumi pt ceva.. si iti multumesc pt noul job pt problemele rezolvate , pt oamenii speciali pe care ii am oarecum alaturi , pt ca pot scrie .. multumesc pt zambetul mamei mele ! multumesc pt imbratisarea ei ! multumesc pt trifoiul meu din ghiveci care si-a revenit incredibil , … Iti multumesc Doamne pt ca ai grija de tatal meu.. multumesc pt fratele meu mai mic.. multumesc Doamne ca mi-ai dat prieteni precum Alex sau colegi precum cei pe care i-am avut si ma ajuta si acum …. sau precum cei pe care ii am !! multumesc pt ca oamenii ma suporta desi sunt atat de dificil si multumesc pt fiecare lucru care imi lumineaza sufletul !

Am inchis ochii pt o clipa am rasuflat usurat si am iesit ! La iesire preotul m-a salutat zambind si mi-a amintit inca odata ca statia functioneaza… acum multumita mie 🙂 … a tinut neaparat sa-mi spuna si ca nu m-a vazut nici duminica asta la biserica desi promit de mult ca o sa vin si mama mea merge mereu ! …

Am plecat constient ca multa vreme nu am sa mai calc acolo poate… pt ca pot vorbi Domnului oriunde.. poate pt ca o face mama mea si pentru mine, poate pt ca nu sunt genul care sa stau mult in biserica … sau nu imi place ! Nu stiu .. dar cert e ca azi mi-a prins bine ! Ma simteam multumit si implinit..

Pe drum m-am gandit ca am sa scriu despre asta .. nu pentru a scoate ceva in evidenta ci pur si simplu pt a multumi si celor care citesc … pt ca cel putin o clipa pretuiesc ce daruim noi… iar asta ar trebui sa ne aduca doar bucurie !!

Multumesc si Doamne Ajuta !!

EFECTUL SEPIA

Nu stiu daca voi cititorii aveti aceleasi senzatii sau trairi in ceea ce priveste amintirile..

Eu imi rascolesc zi de zi trecutul si-mi amintesc tot felul de evenimente… placute neplacute romantice groaznice interesante incredibile…

Cel mai des ma gandesc la lucrurile sau clipele dupa care tanjesc.. e normal !

Ciudat e ca indifernet unde m-as duce, ce as face, cu cine as fi … CEVA imi aduce aminte de CEVA … e efectul sepia … se blocheaza privirea intr-un punct fix… intreg cadrul devine static iar in background ruleaza amintirea .. exact ca in filmele vechi fara culoare …sau in pozele cu efect de sepia.. doar ca difera viteza.

De exemplu locurile unde ati cunoscut persoane dragi, locurile in care va petreceati timpul cu colegii, banca din parc unde stateai si iti priveai cainele cum alearga… cafeneaua prafuita in care ai primit prima data un cadou fara motiv … coloanele sub care va ascundeati si va sarutati … felinarul sub care povesteati cu batranii sau locurile unde va plimbati cu iubitul iubita…

E un sentiment groaznic.. sa ajungi in locul unde s-a nascut ceva profund .. iar acum sa stii ca importanta acelui loc nu mai are acum valoare decat pt tine… ! si privesti de exemplu intreaga strada unde te-ai sarutat prima data cu ea sau cu el … si te doare … te doare incredibil de tare ! dar treci.. pasind cu pasi grabiti si inchizand ochii strans de tot pentru o clipa … sa dispara durerea… ajungi la colt si-ti amintesti desi te straduiesti sa nu! – in slow motion cum … ai ridicat-o in brate si ai invartit-o sau cum te-a ridicat el in brate si te-a privit in ochi lung si profund…

Ajungi in timp in anumite locuri care nu ar trebui sa-ti aduca o stare de genul asta ! dar vezi o silueta care seamana cu el / ea .. si tresari !! se deruleaza tot felul de ganduri sub acelasi efect sepia in fundal doar ca de data asta pe fast forward..

Te perinzi prin cluburi.. si vezi alte cupluri sau 2 prieteni care se bucura ca se revad si se imbratziseaza si te duce intreaga scena cu gandul la prietenul tau cel mai bun din copilarie sau la scenele identice in care tu esti protagonist…

Stai in casa privesti la televizor si auzi pe coridor o miscare… in treacat iti arunci ochii pe raft si vezi .. suportul de lumanare , sau lumanarea , sau statueta sau poza sau orice .. obiect mic … care te leaga de o amintire si iar derulezi filmul vechi cu efect de sepia …

Postul asta nu poate avea un sfarsit sau un inceput … pt ca mereu va fi la fel … vom trai cu amintiri si vom muri cu gandul la ce am realizat … si cu cat trec mai multi ani cu atat filmul va deveni mai galbui…

Daca am putea sterge toate amintirile care ne aduc durere … nu am simti ca traim ! nu am mai trai in culori daca in fiecare zi nu am avea si imagini cu EFECTUL SEPIA

PARFUM DE TRECUT

Ploua marunt, marunt, cu picuri mici .. atat de mici incat simteam cum se incalzesc instant cand imi ating fata.. Pe lentilele ochelarilor se aciuiasera cativa stropi care transformau intregul tablou intr-unul ca de mozaic.. vedeam printre stropi semaforul de pe partea cealalta a strazii .. rosu licarind.

Treceau masini prin fata mea si oameni prin spatele meu ..

Eram ingandurat ! devenisem static.. impietrit in marginea trotuarului intr-o agitatie de nedescris .. aveam impresia ca vad intreg momentul de undeva de sus .. ca si cand o camera de filmat se rotea incet deasupra intersectiei intr-o spirala.. si tot urca .. urca .. urca .. pana oamenii devenira micutzi si masinile la fel .. cladirile din jur patrate cenusii iar ploaia se transforma in aburi .. spala pamantul asta plin de pacate.

Ma trezi la realitate un claxon.. se facuse verde semaforul ! am trecut strada si am marit pasii .. mergeam spre casa. Priveam tot ce vedeam pe strada cu un sentiment ciudat.. eram obosit si totul mi se parea atat de lipsit de importanta. Observam totul in amanunt dar treceam repede de la o chestia la alta..

Un cuplu de batrani se apropiasera sub o umbrela veche si mergeau unul langa celalalt ca si cand ar fi fost legati de secole impreuna.

Undeva la etajul 1 in balconul unui mic hotel o doamna privea intreg vacarmul strazii tinand o cana de cafea in mana si tacticos o tigara intr-o pipa subtire , cum erau pe vremuri. La coltul cladirii un bijutier ambulant lucra de zor la cine stie ce piesa de argintarie, infofolit intr-o perelina militara scorojita.

Pe marginea trotuarului langa un chiosc de ziare erau insirate cateva umbrele colorate de vanzare.

Am trecut pe langa o galerie de arta si fugitiv mi-am trecut ochii peste vitrina.. printre tablouri si statuete mici din marmura pe un suport din lemn .. vazusem o chestie verde din Jad ce reprezenta bustul unei femei .. era parca cioplit in lemn, cu forme patratzoase.. obrajii ascutiti si ochii bulbucati..

M-am oprit in usa galeriei !

Am apasat clanta incet si am impins usa.. nu vroiam nimic din galerie dar am simtit ca vreau sa imi clatesc ochii si mintea cu frumosul din interior. Deasupra se auzira clopotzei. Am dat buna-ziua doamnei de la ghiseu care isi pilea unghiile si ma priviea pe sub ramele groase ale ochelarilor cu scepticism.

M-am pierdut printre tablourile din galerie indreptandu-ma spre vitrina cu pricina. Am gasit statueta de jad .. era lucrata chinuit si slefuita cu grija. M-am intors. Pe un picior de piatra in coltul galeriei era asezata o vaza chinezeasca pictata. Cred ca reprezenta o Gheisha.. avea un evantai si o umbrela asiatica pe umar. Fusese colorata in multe culori vii si ornata cu punctuletze aurii .. probabil cu o pensula foarte fina.

Se deschise usa ! era anuntata de clinchetul clopetzeilor… am auzit o voce de femeie tanara.. nu am reusit insa sa deshlushesc ce spunea.. Propagase in toata galeria un parfum fin .. adus de curentul ce se formase la deschiderea usii. Il simteam extrem de bine si imi aducea aminte de ceva dar nu realizam de unde il stiu.. Ma rodea curiozitatea.. m-am indreptat spre iesire atras de parfum.

Inainte sa ajung in fata .. la ghiseu se auzira iar clopotzeii .. iesise. Lasase in urma parfumul si intrebarea din constientul meu.. !

De unde cunosc parfumul ? de ce imi aduce aminte ?

Am iesit din galerie.. si m-am lovit iar vacarmul din strada. Nu se mai simtea parfumul..

M-am uitat in dreapta .. in stanga.. multa lume grabita ..

Am lasat barbia in jos si am luat-o agale pe trotuar numarand dalele de piatra pe care paseam.

Ajuns acasa am bagat cheia in usa de la casa scarii blocului. Am intrat si am facut ochii mari ! in incinta se simtea acelasi parfum pe care il simtisem in galerie.. ! Am zambit si mi-am zis ca e o coincidenta. M-am apropiat de lift unde astepta cineva.. din spate se vedeau doar cateva bucle aurii si un palton negru lung.. S-a intors scurt si i-am zarit fatza.. era tanara .. nemachiata .. buze finutze si ochii verzi .. ca de jad 🙂 ..

I-am zambit .. mi-a zambit … si ma gandeam inca la coincidenta cu parfumul ! am trecut pe langa ea si am urcat pe scari .. nu iau liftul niciodata.. m-am intors de sus de la etaj pt o clipa .. tocmai deschisese usa liftului .. atunci am observat ! in mana avea o punga de cadouri pe care era inscriptionat ceva micutz si dedesubt .. “Art Galery”.

M-am mirat .. am urcat cele 2 etaje si am intrat in casa.

M-am spalat pe fata si in timp ce ma stergeam pe fata mi-am adus aminte de unde stiam parfumul.. il simtisem cu un an si ceva in urma … de revelion .. in Sinaia .. era parfumul iubitei mele ! brusc m-am intristat .. m-am uitat la mine in oglinda .. imi licarea o lacrima in coltul ochilor. Am oftat .. si m-am bagat in pat.. simtisem pt o clipa … o dara de PARFUM DE TRECUT…

NU AM CHEF…

Stau la radio .. plictisit si obosit !

Privesc la ultimul post si imi spun repetitiv.. scriu acum ceva .. trebuie sa scriu ceva..

Inspratie .. Ioc.

As putea sa scriu despre evenimentele de ieri din presa it sau alte chestii de pe net.. dar piticu si zoso au acaparat tot 🙂 )

As putea sa scriu chestii mai Brainly .. dar ma critica Lucian 🙂 asa ca il las pe el sa posteze SCIENCE

La fel de bine as putea sa postez .. sport sau funny .. la prima nu sunt as.. incat sa scriu .. la a doua nu prea am umor dupa 28 de ore nedormite..

Deci..

Am sa scriu despre ce vad .. ce aud .. ce simt … in momentul asta !

Am in fata un monitor COMPAQ “anticsidedemult” (ar trebui omologat cuvantul asta)…

E murdar .. are 2 chestii rotunde lipite de cine stie ce imbecil pe el 5 butoane tocite si sta pe Unitate ..

Unitate care zumzaie precum un bondar intr-un borcan si din cand n cand mai da a rasnitza !! sufla greu tehnologia asta (cand nu esti pe la casele tale)..

O pereche de casti de rahat INTEX argintii si cu buretzii noi nouti .. nu inteleg cum s-au pastrat ca sunt extrem de folosite castile… Un telefon de redactie (foarte linistit).. multe hartii adunate ba in teancuri, ba facute ghemotoc si pastrate pana se sesizeaza cineva sa le arunce 3 metrii mai incolo la cosul de gunoi. Un creion care a fost de vreo cateva ori ascutzit in viata lui .. dar acum il gasesc zi de zi in aceeasi pozitie si cu capul absolut tocit. Pe peretele din stanga mai multe notitze si foi “intzepate”. Una peste cealalta (si intotdeauna cu economie la bolduri).. pe masa se mai vede terminatia unui cablu de date lasat de izbeliste un pix care se misca rtmic odata cu zbatzaiala piciorului meu si o cana pe care scrie larg si mare MixFm Radio si Afaceri (vechiul slogan) .

Ar mai fi de precizat guma de mestecat care am simtit-o pe sub coltul mesei .. motivul pt care s-a urlat la mine ca stau prea mult in baie … m-am spalat pe mani crca 10 minute continuu si ma priveam in oglinda.. aveam o fatza dezgustata absolut..

Din hruba asta pot arunca o privire afara printre doua jaluzele portocalii.. A iesit soarele deci s-ar putea sa-mi treaca starea asta de rahat si sa ma tirez acasa sa dorm cu ferestrele deschise .. poate nu mai visez imbecilitati !

Mai sorb o gura de cafea .. care se scurge sec in jos simtzind dorul fumului de tzigara (se fumeaza pe hol) .. In fundal se aud vocile colegilor din redactie agitati de evenimentele .. atat de banale si trecatoare … dar care constituie in mod de-a dreptul paradoxal (spun eu) painea fiecaruia..

Gata o sa dau publish .. am sa merg agale spre casa …

dar .. nu am tragere de inima … as pleca dar ..

Parca nu am chef .. nu am chef de nimic .. Traiasca VamaVeche !

PS: daca se intreaba cineva de ce e trecut postul si la categoria SEX ( pt ca .. asa ma f..e o lene ! )

VISE DE INSOMNIAC

Dormeam.M-am trezit brusc cu o durere de cap infernala.. M-am ridicat din pat. Se invartea toata camera si ma simteam ca intr-un carusel .. doar ca eu eram centrul acestuia si in jurul meu se invarteau tot felul de obiecte..

Mi-am gasit ca sprijin spatarul unui scaun …

In dreapta, pe fereastra se zarea un pod. Nu puteam sa stabilesc ce pod era .. dar il stiam de o viata. Parca traisem mereu in apropierea lui !

In stanga, vedeam usa din lemn inchisa dar pe intreg cadrul acesteia intra o lumina difuza rosie. M-am intrebat daca visez sau asta e realitatea .. lumea in care traiesc ! E ciudat sa nu stii daca esti treaz sau visezi.

Imi trecuse durerea asa ca m-am repezit la usa sa vad de unde sau de la ce vine lumina rosie..

Am intins mana catre clanta am apasat usor pe ea si am deschis usa .. a disparut brusc lumina rosie iar in holul mic si ingust a aparut un catzel .. mic negru cu un petec alb pe ochiul stang.. Statea pe labele din spate si ma privea fix fara sa schiteze nici o miscare.

Visez mi-am spus ! dar de ce sunt atat de constient ? de ce stiu ca visez ? mi-am intins amandoua mainile usor in timp ce ma lasam in jos sa il chem mai aproape. A ranjit larg.. avea coltii albi imaculati si limba ii atarna pe o parte .. nu parea deosebit de periculos si in fond era atat de mic incat nu credeam ca m-ar fi papat. S-a ridicat si s-a apropiat timid.. avea parca lacrimi in ochi. Mi-a lins mana usor si s-a urcat pe genunchiul meu.

Tremura din toate incheieturile. – Pui mic nu iti face nimeni nimic – am spus. S-a cuibarit la pieptul meu cand l-am luat in brate. Am intrat in camera si l-am dus pe pat !

L-am lasat acolo si m-am indreptat spre frigider sa vad ce sa-i dau de mancare.. am deschis usa frigiderului ! Era plin de conserve.. am luat una dintre ele in mana “Dog Food” scria pe ea 🙂 Ciudat.

Am desfacut-o si m-am uitat in jur in ce sa o vars … in coltul camerei aproape de perete se vedea un castron. Era un castron de catzel .. am pus conserva jos si m-am dus sa clatesc castronul .

Cred ca am innebunit de nu mai stiu cand mi-am luat catel.

In timp ce spalam castronul a inceput sa latre la usa. Era inchisa asa cum o lasasem. Se vedea iar lumina rosie. Hmm ce oi mai gasi oare ? Am deschis usa si aceasi chestie .. disparuse lumina rosie iar in holul mic in mijloc statea o pisica. M-am intors sa vad reactia canelui.. dar nu mai era ! disparuse.

Am chemat pisica – pis pis –

A intrat agale in camera si s-a indreptat catre conserva ! si-a onduit coada in jurul ei si a mieunat scurt.

Am luat conserva si cand i-am tras inelul sa o deschid am vazut scris pe ea “Cat Food” .. am zambit .. ironic. M-am indreptat spre bucatarie sa iau castronul si sa opresc apa care se auzea curgand. Am auzt-o mieunand la usa ! Am lasat castronul pe marginea chiuvetei si m-am dus sa vad .. ce se intampla ! – Ce mai apare acum m-am intrebat in gand. –

M-am apropiat de usa se vedea aceeasi lumina rosie dar pe sub usa se zarea o umbra lunga si lata.

Pentru prima data mi-a fost frica sa deschid usa.

Mi-am facut curaj… E doar un vis !

Am deschis incet usa si am aruncat scurt o privire … apoi am inchis-o repede. Era un Batran pe un scaun. Fuma Pipa si in camera intrase miros de tutun de pipa. Am deschis usa iar si batranul zambea .. zambea si scotea fum pe nari.

– Cainele si pisica sunt ale dumneavoastra ? – am intrebat si m-am intors sa caut pisica.. nu mai era !

– Sunt viata si moartea ta .. nepoate.. dar nu stii care din ele e prima si care e ultima..

– Si tu cine esti ? – am intrebat

– Eu sunt cel ce s-a asigurat ca le poti primi pe amandoua la fel !

Brusc se auzi din spatele meu telefonul. Suna. M-am intors si cand m-am uitat spre camera am realizat ca sunt in pat … Mi-am aruncat ochii pe telefon .. nu era nici un apel … apoi ochii mi-au cazut pe laptop !

Postat de Cristian Greger in categoria(le) Editorial la ora 04:04 …

M-am uitat la ceas arata 04:19 .. atipisem pret de 10 minute..

Nu dormisem toata noaptea si mi-am adus aminte ca am pus capul pe perna sa atipesc .. Mi-am amintit cainele pisica si batranul ..

Sufar des de insomnii iar cand dorm am astfel de vise.

Nu mereu dar destul de des.

M-am tot gandit la insemnatatea visului .. daca reprezinta ceva .. daca e un semn .. sau pur si simplu e imaginatia mea.

Am scuturat capul si m-am indreptat spre bucatarie sa-mi golesc scrumiera.

Am luat alta scrumiera de pe bufet ..

Brusc AM INGHETAT !

Pe marginea Chiuvetei Statea.. umed.. un castron proaspat spalat …. (era unul dintre castroanele mele nu unul de catzel dar era acolo ) …

GANDURI DE ZI..

Stau in studio… ma uit lung la monitorul 2 de emisie si vad ceasul BBC care se scurge … mai sunt 17 minute pana intru in emisie.

Va trebui sa fiu vesel .. sa fiu dezinvolt.. si optimist .. sa induc ascultatorilor o stare de spirit potrivita unei seri de sambata !

Nu conteaza ca eu ma simt la fel cum arata poza zilei si cum spune Alex ca este starea lui…

Si totusi m-am trezit bine dispus.. dar…

(…) …am incuiat usa si m-am aruncat inapoi in pat ! inainte sa inchid ochii am privit toaleta de la oglinda ! ceva nu era in regula. Am inchis ochii si aproape adormit creierul meu a facut analiza ! am deschis ochii.. din acele multe lucruri prezente pana azi-dimineata acum mai erau o lotiune de corp care imi apartinea .. o pila de unghii ! gazul de bricheta si telefonul ! dubios … s-o fi hotarat sa faca ordine printre lucruri… mi-am adus aminte ca a iesit cu 2 bagaje de mana ! M-am ridicat din pat si am deschis dulapul.. nici o haina .. am deschis usa de la hol ! in cuier nici una din geci ! am intrat mirat in baie .. disparusera si dushgelul samponul si cutia ei… Oficial nu ne impacasem dar totusi in ultimele 3 saptamani imparteam aceeasi casa.. aceeasi masa .. ce-i drept cam atat ! cand a iesit am intrebat-o (imi amintesc) c facem diseara iesim ? a raspuns intr-o doara : pai eu ar cam trebui sa invat ! tu nu lucrezi diseara ? – Am emisie de la 19 dar dupa poate ne zbatzaim pe undeva in orash ! ok pupic scurt pe obraz si s-a dus ! mi-am mai amintit o conversatie cu perceptie somnolenta … in care spunea ceva de spalatul hainelor … dar lipseau fardurile cremele si toate briz-brizurile din casa ..

Se golise casa… intr-un fel !

Am facut un dus fierbinte m-am imbracat si am pornit spre radio .. In taxi prin geamul prafuit vedeam pe strada cupluri si grupuri de studenti.. sambata seara .. urma probabil sa se aciuieze prin cine stie ce clubuletze sau localuri sa pretuiasca ziua libera !

M-am gandit ca nu mai sunt asa.. nu mai sunt ca ei ! nu mai astept weekendul sa ma distrez .. am imbatranit ? nu mai am prieteni ? sau pur si simplu m-am schimbat …

Aveam starea aceea de spirit in care nimic nu te multumeste si deabia schitzezi un zambet fals daca saluti portareasa ! am ajuns la radio ! am urcat in lift si m-am privit in oglinda acestuia … ce vad eu ? cine esti tu ? revino-ti !!!

3 minute pana intru in emisie … privesc tastatura si degetele care tasteaza ganduri … si ma gandesc oare imi trece ? oare voi dormi singur ? oare o sa stau pe net toata noaptea ? poate ies in oras … dar cert e ca ma simt siktirit de tot ce ma inconjoara !! 1 minut jumatate ! asta e in timp real dragilor … imi revine zambetul pe fata !! urmeaza sa imi pun castile si sa ma emisionez alaturi de ascultatorii mei fideli … in asta sta fericirea mea .. de moment !! privesc din studio in redactie ! pe masa sta floarea .. 3 frunze banale care insa in momentul asta spun atat de mult !! nu sunt SINGUR.. Auditie placuta dragilor !!

PANZE DE PAIANJEN…

Imi amintesc ….

Ajung dimineata acasa.. obosit ! o noapte de munca plina si istovitoare… pe langa asta vremea de afara nu face decat sa imi accentueze senzatia mohorata ! Intru in casa … ea doarme.

.. Miroase a mosc alb in toata incaperea.. e atat de placut mirosul ! Mereu ma intreb daca imi place pur si simplu sau mi s-a imprimat ideea asta de cand am cunoscut-o ….. parfumul ei e Mosc Alb !

.. Ma perind tiptil prin camera si intru in bucatarie. Ma straduiesc sa nu fac prea mare zgomot sa nu o trezesc. Stiu ca trebuie sa plece la serviciu dar ma bucur mult cand se odihneste.. torn apa in ibric.. il pun pe aragaz.. imi amintesc discutia de cu seara .. si incerc sa nu imi deschid iar mintea catre o alta cearta ! Scot bricheta din buzunar si aprind focul .. apoi caut sus in dulapior cana mea rosie din care ador sa beau cafeaua dimineata.. nu o gasesc ! ma uit pe masa nu e ! ma uit in camera pe noptiere nu e … privesc apoi brusc incruntat in chiuveta .. un maldar de vase care ma asteapta si la fund evident Cana Rosie .. strang din dinti si inchid usa la bucatarie sa nu se trezeasca ! spal vasele .. fierbe apa .. clatesc cana rosie apoi pun cafeaua in ibric ! imi place atat de mult aroma de ibric si mirosul cafelei ce se usuca pe gura ibricului.. are Iz de Dimineata !

.. Ma asez in balcon pe scaunelul ala pitic si verde .. e moale dar umed ! ma ridic si iau patura din camera … o asez pe scaunel, ma descalt si deschid larg geamul desi e frig ! desfac patura in doua si ma acopar de la brau in jos ! imi iau cafeaua si scrumiera de pe masuta si le tin in brate !

.. imi aprind tigara care sfaraie placut .. sorb din cafea si privesc… afara la acoperisul casei din vecini .. 2 porumbei se urmaresc de la dreapta la stanga si inapoi .. parca intr-o cearta de familie ! zambesc ! ma intorc si ciulesc urechea sa vad daca s-a trezit ! nu s-a trezit. Ma ridic incet si privesc cum doarme .. de la distanta ! Jumatate de corp sub plapuma jumatae afara … e goala .. iar formele sunt superbe.. ii luceste pielea .. instinctiv imi pipai buricul degetelor pt ca stiu cat de fina e ! pe marginea patului e lenjeria intima .. daca ii putem spune asa .. un triunghi de dantela si cateva ate si un sutien in care nu cred ca ar incapea 2 mingi de tenis.. Hot ! imi termin tigara.. si arunc hainele de pe mine … Merg tiptil si ma spal pe fata si pe maini .. intotdeauna am impresia ca sunt murdar cand vin de la televiziune… imi presez fata cu prosopul pufos si privesc la etajera oglinzii .. e plin de chestii feminine pe acolo .. pe marginea cazii alte chestii ..

..ma bag incet in pat si ma lipesc de pielea ei .. imi ia mainile si le trage in jurul ei .. imi scufund fata in parul ei si o strang in brate..

Mormaie putin in somn .. apoi brusc isi ridica capul de pe perna si se uita la displayul telefonului de pe noptiera..

Sare ca din gura de sarpe si tipa ! vai am intarziat ! de ce nu m-ai trezit .. ? de cand ai venit ? se repede la baie ! trec doua minute .. in care se aude doar apa curgand in baie … mai vroiam clipa aia… sa impietresc o vreme asa…

Imi ramasese in nari parfumul pielii ei .. priveam in gol spre oglinda .. apoi am privit de-a lungul camerei si m-am oprit la un moment dat chiar inainte de a mi se inchide ochii …din pozitia in care am ramas eu s-au mai vazut cateva secunde, perfect.. stralucind , langa usa balconului , doua panze de paianjen .. somn usor… si poate alta data ! va urma………

STATUIA MA PRIVESTE

Stau singur acasa … in marginea patului cu laptopul in fatza si ma dor toate oasele… nu ca as fi bolnav .. ci ma plictisesc ! asa se intampla mereu cand am 2 sau 3 zile libere !! pe langa plictiseala acuta … sufar si de o lipsa de inspiratie avansata… m-am plimbat ore in sir cu barca pe net si tot ce am gasit – suna bizar sau pur si simplu nu ma poate face sa tresalt deloc.. Nimic deosebit ! totul imi pare azi banal …

Imi aprind o tigara desi tocmai am stins-o pe cea dinainte … trag primul fum … si imi intra fum in ochi !! nasol moment … ma frec la ochi cu mainile pe care se scurg lacrimile fortate !! printre stelutze umede vad statueta de pe raft 🙂 .. statueta ce o primisem la primul si singurul craciun petrecut impreuna cu Diana in doi ani de zile … de la ea.. e o statueta cu doi indragostiti lipitzi ! contopiti intr-un sarut etern … e argintie cu baza neagra !! fetzele nu se vad foarte bine si nici nu pot spune ca au ochii bine conturati ! Dar ea Ma Priveste !! parca ma dojeneste pentrui starea de spirit pe care o am…

Imi trec prin minte toate imaginile la care a avut acces !! … ridic o spranceana … m-am despartit de Diana de ceva vreme buna.. deci nu poate fi vorba ca ma simt urmarit 🙂 ) … si totusi statueta de pe raft stia totul despre ultimii 3 ani din viata mea ! a fost mereu prezenta.. indiferent daca eu am plans, am ras, am dormit, am visat sau am facut dragoste. Asistase la toate discutiile.. linistite, furtunoase, la telefon … imi studiase reactiile la conversatiile pe net ! traise odata cu mine vestile bune si rele primite acasa ! ascultase aceeasi muzica .. urmarise cu atentie munca mea.. spoturile publicitare create .. ma vazuse dezbracat, imbracat in diferite feluri.. privise in tot timpul asta .. Viata Mea !!

e CIUDAT sa stii chestia asta !!

Am zambit ! e doar o statuie ! si totusi…

Unde am ajunge daca unele obiecte ar putea vorbi…

FUM DE TIGARA

Trecuse inca o zi .. cu bune cu rele ! aveam nevoie de relaxare dupa tot ce trecuse in 24 de ore … Ajuns acasa mi-am aprins 2 betisoare parfumate am aprins veioza si o lumanara rosie.. am cautat folderul cu jazz si mi-am turnat un pahar de vin rosu. Era atat de rosu incat ma ducea cu gandul la un pahar sangeriu din nu stiu ce film vechi cu vampiri. Avea o aroma speciala care se simtea inca de la cativa centimetrii de fata mea…

Am scos o tigara si am presato finut intre degete ca si cand ar fi fost ceva enorm de pretios si trebuie sa simt fiecare cuta .. am aprins-o….. sfaraitul scurt de la inceput m-a facut sa o studiez.. priveam concentrat catre partea fierbinte.. era o intreaga lume incadescenta acolo.. Continua schimbare .. formele nascute din culorile de foc se jucau si licareau incredibil…

M-am gandit ca seamana enorm de mult cu viata fiecarui om. Arde incet in timp .. schimbandu-si culoarea si formele in functie de vremuri. Si totusi tigara pastra directia data de forma initiala.

Era valabil si in cazul vietii ! depindem enorm de mult de Geneza noastra.. ne nastem cu o traiectorie scrisa deja intr-un manuscris infinit … si nu putem devia foarte mult .. ci putem doar schimba modul in care ardem. Evident ca directiile se pot schimba putin … daca lasam tigara intr-o scrumiera scrumul va lua alta forma si arderea va fi probabil mai lenta .. la fel si in viata exista suporti de diferite feluri care ne influenteaza cursul spre final. Poate fi usor .. grabit .. stramb .. perfect drept..

M-am intristat la gandul ca vad viata astfel.. extrem de trecatoare.. m-am judecat o clipa pt faptul ca nu vad esentele ei ci mereu scot in evidenta faptul ca suntem trecatori… apoi brusc am zambit !!

In urma tigarii intotdeauna ramane izul si fumul pe care il simt toti cei care ajung in locul unde ai fumat.. asa si in Viata important este ce lasam in urma.. poate fi bun .. poate fi mai putin bun .. ideea e sa nu trecem prin viata fara a lasa nimic in urma .

Traieste nu doar pentru tine ci si pt cei ce vor fi …

Pentru ca intotdeauna in urma ta ramane si …. “Fum de Tigara”

Bucurestiul Londonez

Nu ma refer la nimic artistic, nici la o limba straina si nici macar la umorul atat de amar al britanicilor. De ceva vreme indiferent daca te duci sau vii si indiferent de unde … esti inconjurat de ceatza. Ciudat e ca nu simtim ceatza doar pe piele si in campul vizual.

E decembrie si voalul asta alb parca ne cuprinde si mintzile.. starile de spirit. Gandim cu purecii aceia care ne bruiau televizoarele in timpul comunismului. Devenim aerieni si sclavi ai interioarelor … locuri de diferite feluri ce se gasesc intra 4 pereti si doua planuri orizontale. In loc sa fim orbiti de voalul alb… de zapada, ni se trage o dunga deasa pe ochii mintii. Suntem obligati sa vedem totul cenzurat.

De multe ori am impresia ca ceatza are viata. Imi inchipui ca are ceva legat de povesti cu nemuritori.. (televiziunea asta). Ma tot uit aprig in zare si astept sa apara un personaj cu parpalac si sabie.

Cici spune ca ceatza ne spala pacatele inainte de Sfantul Craciun. Ne curatza de tot ce e gand negru, si culmea e prima data cand ma uit la personajul asta mic si albastru si realizez ca nici el nu sufera umezeala. Are fatza schimonosita de fiecare data cand subconstientul meu il taraste prin frig si Ceatza. Acum stau in casa si ma uit pe fereastra… E ceatza peste tot.. ma tot intreb daca o sa intre in casa..? cu siguranta va reusi daca se straduieste. As vrea sa-i citesc gandurile, sa aflu tot ce fura ea din mintile noastre.. a tuturor. As vrea sa o pacalesc si sa aflu care e rolul ei mitic.. de fapt as vrea sa ma contopesc cu ea si sa ma infiltrez in vasta noastra lume intr-un mod cu totul si cu totul ciudat. Pana una alta cred ca acum inteleg in totalitate de ce sunt Londonezii asa seci si ciudati… traiesc in ceatza… la propriu !!! o zi frumoasa si .. daca e posibil fara Ceatza dragilor !

CICI…

Exista zile in viata noastra in care totul merge prost ! De la primul ochi facut dimineata la marginea de dulap de care te lovesti cand te dai jos din pat .. pana la pasta de dinti care s-a uscat si apasand prea tare pe tub sare lung prin baie.. pana la prima pereche de sosete pe care o scoti curata din dulap – evident au o gaurica ! pana la telefonul mobil pe care l-ai lasat la incarcat .. dar prin nu stiu ce magie stupida l-ai tras noaptea din priza si acum e mort.. pana la drumul pe care trebuie sa-l parcurgi cand te intorci sa iti iei portofelul pe care l-ai uitat.. mai departe pana la masina care pleaca din fata ta in statie iar soferul zambeste promitator in oglinda .. pana la blocajul de la prima intersectie unde stai si induri acelasi peisaj monoton si tot asa pana la finalul zilei care vine greu si contine obligat fortat expresia … IN SFARSIT A TRECUT ! As putea spune ca e legat de destin .. e legat de bioritm sau de alti factori stelari .. dar prefer sa bat campi si sa spun ca de vina e CICI !! Cici – e un personaj adaugat conversatiilor cu prietenii colegii mei etc.

Cici .. din cat banuiesc eu e de gen Neutru. Asta pt ca apare si in discutiile “baietzesti” cat si in discutiile cu domnisoare … mai mult decat atat se intampla sa-si arate fatza si in discutziiile elevate . Din pacate sau din fericire Cici este cel mai prezent in zilele de care povesteam mai sus.. in expresia eterna si sfanta “sa moara Cici”. Reprezinta mirarea.. frustrarea.. un semn de intrebare sau poate doar o spranceana ridicata. Nu sunt absolut sigur dar banuiesc ca Cici este si prietenul meu .. pt ca de multe ori joaca sotron alaturi cand vorbesc cu mine insumi ! si mai arata cate un semn ciudat sau balanganeste din cap in sens afirmativ sau negativ.

Asta nu inseamna ca nu e prezent si in momentele fericite. Prin cluburi sau alte locuri publice ; in momentele intime sau in diminetile fericite .. prin magazine cand admiri tzoale noi sau in skinul de winamp cand asculti cine stie ce piesa care te face sa zbatzai toata energia din tine.

Unii ar spune ca sunt dus cu Pluta.. altii ar fi rurali si ar spune ca sunt dus cu Vaca.

Eu afirm cu tarie ca sunt un Fan CICI si ca fiecare dintre noi avem un “Cici” un “Pitzi” “Pufi” “Lulu” sau alt personaj ciudat care izvoraste din subconstientul nostru si care ne urmareste pas cu pas in cotidian.

Voi aveti cate un Cici au ba ?

Ne-am nascut ca sa murim.

Ne nastem cu totii din instinctul de perpetuare a speciei.. Ne nastem din dragoste, din placere, din atingere, din sudoare si din gemete. Ne nastem prin chinuri si suntem in aceeasi masura iubiti. Crestem, ne dezvoltam, evoluam, invatam, excelam… lasam in urma mosteniri fizice, financiare, spirituale si intelectuale. Iubim arta, o apreciem, o preaslavim. Iubim oamenii din jurul nostru, credem in familie si in prietenie. Iubim viata si din plin sa traim. Luptam impotriva principiilor ce ne supun, luptam cu stiintele ce aduc doar chin. Scriem, cantam, gatim, urlam, plangem, radem, desenam, construim, citim, iubim, ne certam, exploram, calatorim. Dar intr-un final … parca lasam in urma tot ce pretuim. Ne e sortit sa trecem. Caci Ne-am nascut ca sa Murim.

Cosmar. Din ciclul vise de insomniac.

In general am avut cam aceleasi cosmaruri din copilarie pana acum. Nu am mai avut de foarta multa vreme unul. De data asta era unul nou, si terifiant. M-am visat inchis intr-o cutie de inox. Suna crunt de funny la prima auzire… Dar nu va doresc asa ceva… chiar de-mi sunteti dusmani. Era intuneric si in tavanul cutiei era o gaura. Era inalta de circa 3 – 4 metrii, 1 metru patrat baza. Inox… tocmai pt a nu avea aderenta.. Am tot incercat sa ma urc folosindu-ma de brate si picioare, dar aluneca al naibii peretele. Am incercat sa ma folosesc de colturi.. nici o sansa. Intr-un final am renuntat.. ma priveam oglindit in perete. Aveam fata schimonosita de teama. Cearcane imense si imi crescuse o barba de parca tindeam catre o cariera de preot. La un moment dat prin lumina de deasupra a trecut o umbra. Nu am apucat sa vad ce era, dar am inceput sa tip. Heeeeeiiiii ! Scoate-ma de aici. Cine sunteti ? ce vreti de la mine ? ca fiecare om disperat. Nu am apucat sa tip tot ce aveam de tipat ca din baza cutiei a inceput sa intre apa. Am inghetat. Se ridica cate un milimetru la 3 – 4 secunde. Era rece ca gheata. Mi s-au invinetit picioarele. Asteptam sa urce pt a urca odata cu apa pana la gaura din tavan. Tzeapa ! s-a oprit la circa un metru jumatate .. suficient cat sa ma tina in apa in cea mai mare parte. Imi inghetau muschii si imi amortisera toate incheieturile. Nu ma puteam misca. Brusc s-a deschis baza lasand dedesubt doar un grilaj extrem de subtire prin care apa s-a scurs in cateva secunde. Nu puteam vedea prin ochiurile grilajului decat un put cu apa. S-a inchis baza prinzandu-mi degetele intre trapa de inox si margine, caci incercasem sa trag de ea. Mi-am scos degetele presate de acolo.. sangerau. Apoi au inceput sa cada de sus din gaura niste sfere mici din metal ce aveam montate zeci de ace pe fiecare dintre ele. Incercam sa ma feresc dar unde dracu sa te bagi ? fiecare sfera care ma atingea imi lasa cate 20 – 30 de intepaturi. Ma durea corpul ingrozitor.

S-a oprit. Eram descult si nu ma puteam misca. Imi era frica sa nu se umple golul unde aveam talpile … nu as fi avut unde sa calc. Apoi brusc au inceput sa se stranga peretii. Incet dar impingand sferele acelea cu ace in sus si presandu-mi fiecare bucatica din corp.. M-am trezit urland si gafaind. Nu cred ca m-am mai bucurat vreodata in halul asta ca m-am trezit…