Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei Poezie

VISEZ

Din ciclul vise de insomniac.

Visez.. ca de obicei cu ochii deschisi..
la locuri si imagini de nedescris!
Caut ca orice om perfectiunea acolo unde cu siguranta o pot gasi.
In vise
Si simt!
In ciuda a tot ce e real si starpeste visele oamenilor, eu simt!
Pt ca visez cu ochii deschisi.
E suficient sa tintesc pata de vopsea de pe peretele din fata mea,
Sa ascult in casti muzica aceea sfanta ce sustine ruperea de palpabil.
Sa o las sa curga prin fiecare cotlon al corpului meu,
Sa plutesc pe corzile vantului spre lumea aceea perfecta.
Sa zbor deasupra a tot ce e real
Sa devin suprem… deasupra normalitatii.
Visez.
Visez apus de soare in varful unui deal sub un stejar
Visez apus de soare in locuri pline de iubire…
Visez scancet de copil si zarea inrosita de sentiment…
Visez infinitul tintuit intr-o clipa,
Visez libertate
O clipa eterna in care…
transpir fericire, transpir extaz, transpir LINISTE
transpir viata si Visez…
Visez… fum de tigara ce se risipeste instantaneu in vant ..
Visez spiritul eu-lui meu mangaind copacul!
Batranul arbore care tace… dar toarna prin palnia constiintei mele LINISTE cu carul…
Te visez langa mine, libera, perfecta, in camasa mea, cu picioarele goale prin iarba
Visez vant, apus de soare, stejarul, tu si fumul de tigara…
Visez.. visez ..
Cu ochii deschisi..

Categories
Jurnal de insomniac Poezie

No More Words

Exista clipe in viata noastra cand unele lucruri spun cat 1000 de cuvinte si ne scutesc astfel de efort.
Mai mult asupra mesajului nostru se pogoara un voal de subanteles perceput inzecit mai bine si mai ales apreciat.

Tacerea vorbeste.
Linistea doare.
Un cantec poate spune enorm,
La fel de mult spune o floare.
Un zambet sau o lumanare.
Un semn, o clipire,
o strangere puternica de mana
…sau o imbratisare;
o fotografie cat un milion de note muzicale.
Asternem zi de zi cuvinte peste cuvinte
Cu speranta ca vom fi intelesi in drumul nostru catre maine,
dar azi-ul cel etern prezent in minte
ce ne agita materia cenusie si fierbinte
sta intr-o picatura de apa… doar apa
atunci cand cei de langa noi sunt uscati… din crestet pana-n talpa.
In fiecare ora vorbim vrute si nevrute
impartind ori simplitate
ori expresii elevate…
in speranta ca cei ce ne asculta
vor percepe o imagine cernuta.
Adevarata personalitate se afla pe dinauntru, in spatele celor spuse
Iar accentuarea nu se face nici in cuvinte si nici in costume bine cusute.
Ofera un apus in varf de munte… si o clipa zambitoare,
ofera o melodie si eventual o privire cu ardoare.
Caci frumusetea nu e una vorbita
sau pe hartie atent asternuta.
Frumusetea, dragostea, prietenia, dreptatea, emotia nu au neparat nevoie de cuvinte…
No more words .. i said in words!

Categories
Luminile Umbrei Poezie

Vreau

Ti-as spune ca vreau dar ar fi si prea mult… si prea putin pentru cat se poate.
Ti-as spune da… dar ar insemna multe alte semne de-ntrebare.
As spune va fi de-as stii urmatoarea pagina din carte.
As spune acum de nu as privi doar dintr-o parte.
Dar nu fac toate astea… si nici nu caut motiv pt rabdare.
Nici nu neg nimic, eu doar sufletului ii dau crezare.
Las timpul si viata sa ne impinga intr-o frumoasa cautare,
Poate-om gasi la capat o salvatoare-mbratisare
Cine stie ?
Poate candva, poate aici, poate acum, poate acolo
Voi vrea, vei vrea, va fi si voi gasi motiv
Sa cred, sa sper ca-ntreg ghinionul meu dispare…
Odata cu tendinta ta de-a narui… tot ce apare.
Vreau…

Categories
Jurnal de insomniac Luminile Umbrei Poezie

Evadare

Cand lumile intortocheate si patate din juru-mi umbresc zambetele proaspete

Si diminetile devin nopti polare fara de rasarit si fara de apus…

Cand colbul vremii e imprastiat pe rafturi si pe perete

Iar barba-mi creste fara doar si poate sucind tabloul tineretii cu josu’n sus

Si cunoscut-am peste noapte o alta fatza a monedei ce ma simt.

Atunci dintre ciulini,

din inchisoarea mea urbana cu garduri din spini,

fac pasi uriasi de supraom eliberindu-mi inima ca pe-un rubin.

O piatra rosie ce sta intemnitata intre colti de argint la gatul unui snob.

Cad si ma pierd,

cobor agale printre alge,

ating nisipul fin si asezat si ma ingrop la primul val.. simtind doar libertate.

O libertate sarata, inspumata si melancolica.

La mare… Azi Evadez !