Dimineata e rece. Dar nu ploua si… sunt bucuroasa! Zbor cu bicicleta mea si timp de o jumatate de ora ma bucur de minunatiile toamnei cu petele ei de rugina. Salut veveritele care tot ascund cate ceva si ma cumintesc cand ma cearta ratele salbatice de pe laculet. Ma uit inspre primavara sa vad daca vin randunicile inapoi. O sa vina! Dupa ce razbat ghioceii din zapada.
Ajung la caminul de batrani unde lucrez voluntar de cateva luni. Ma asteapta multi prieteni aici.
Dupa ce mi s-a verificat riguros “dosarul”, s-a stabilit ca pot veni doua zile pe saptamana cate doua ore. Le-am fost prezentata si li s-a spus ca.. am venit sa-i ajut. Am intervenit si cu engleza mea… uneori imposibila… le-am spus ca… am nevoie de ajutorul lor sa… vorbesc engleza si… ca am nevoie de prieteni pentru ca sunt tare departe de tara mea.
Ma intampina Al care mi-a spus ca ma iubeste dar… nu este sigur ca-mi poate fi fidel deoarece tot timpul astia angajeaza asistente sub 60 de ani si… tentatiile sunt mari. 🙂 Ii spun ca sunt fericita ca exista in viata mea, in timp ce-i ridic picioarele pe suportul caruciorului ca sa-l pot duce in camera de activitati.
Michael zimbeste cu ochii (nu poate vorbi) si ii fac semn ca ma intorc sa-l iau si pe el. Ii trimit si o bezea doar ca sa ma razbun pe infidelitatea lui AL.
Jennifer ma asteapta ca de obicei sa-i rasfoiesc albumul cu fotografii de la nunta ei care a avut loc acum 65 de ani. Ma prefac ca nu… l-am mai vazut si ea zambeste cu intelegere pentru… memoria mea. Ann ma roaga sa o duc inapoi in camera pentru ca a uitat sa-si puna… siragul de perle.
Marta ma inbratiseaza si ma uimeste cu forta ei.
Ne reunim in eleganta sala de activitati. Le spun din nou povestea mea, celor care au uitat si le admir intelegerea si rabdarea celor care… o stiu. Incepem discutiile pe tema zilei… Despre moda. Am pregatit fotografii cu moda retro incepand cu anii 20. Imi povestesc ce le-a placut, cum, unde, ce au purtat. Radem si dansam. Rick ma roaga sa-l mut langa Charlene. Trebuie sa mut carucioarele si dupa ce reusesc… toti aplauda. Charlene roseste si-mi sopteste ca… o iubeste! Stralucirea din ochii ei imi spune ca si ea il iubeste.
Facem un cerc mare si facem gimnastica 10 minute. Cata indarjire, vointa, curaj. Ce lectii primesc de la oamenii astia trecuti prin valtoarea mai multor decenii!
Limbajul trupului si al privirii.
Apoi… activitatea cea mai iubita… ne jucam cu baloanele. Cei care nu-si pot misca mainile se lasa mangaiati de baloane pe cap. Timpul se opreste in loc!
Toata lumea… s-a trezit si profita de ocazie sa… se veseleasca. Glumesc si ma rasfata pentru ca le-am spus ca am nevoie de ei.
Gasesc frumusete sufleteasca si noblete.
Si iubire.
Ii duc inapoi in camere sa se pregateasca de masa si tratamente. In camerele lor au lucruri personale de acasa. Si au povesti si au intelegere.
Asteapta fiecare zi ca pe o minune. Ii mangai si ma rog pentru ei.
Si ei simt totul.
Stiu totul.
Daniela Smith (scris in 31 Octombrie 2011)