Povestind cu prietenul meu Hudi acum o buna bucata de vreme mi-a venit in minte o problema actuala cel putin interesanta.
In ultimii ani foarte multa lume a aderat la filozofia “Dezvoltare personala”. De fapt foarte multi oameni si-au schimbat stilul de viata si au incercat sa-si imbunatateasca principiile dupa care-si ghideaza existenta. Au aparut sute de carti, oameni de succes si-au etalat fara perdea “secretele” iar psihologii au incercat sa se muleze pe acest trend si sa induca starea de bine prin exercitii menite sa te faca sa intelegi ca starea asta este de fapt flexibila.

Multi au prins curaj si au devenit intreprinzatori dupa ce au aderat la astfel de filozofii. Acum stau si ma intreb… dupa ce am citit cel putin cateva duzine de astfel de articole sau carti… unde erau principiile punctate atat de asiduu in carti la inceputurile fiecarui om? Care erau lacunele trecerii noastre prin viata?
Auzim doar acum?

– Incearca sa faci ceea ce-ti place! – Pretuieste timpul! – Fa bine celor din jur si vei atrage la randul tau bine!
– Gandeste pozitiv! – Nu taragana lucrurile! – Incepe! – Munceste! Fa asta! Fa asa! etc.

A fost nevoie ca Paulo Coelho sa scrie “Alchimistul” pentru a intelege legile nescrise ale universului? Nicidecum.
Oare principiile astea au aparut in era postcomunista? Oare omul nu a realizat niciodata ca asa trebuie sa-ti traiesti viata? Oare conditia sociala iti impune sa traiesti stresat si umbrit de idei distructive? Bineinteles ca nu. Educatia mea, ca si a altora, a fost aceeasi: Bazata pe principii umane! Doar simplitatea de atunci si optiunile de autoeducare de acum ar putea fi diferite.

Hudi punctase un aspect important in toata ecuatia acestui articol. Modul in care omul priveste “Banul”. Modul in care ajungi sa intelegi sistemul in care traiesti si sa speculezi toti vectorii externi… transformandu-i in puncte de bifat pe un plan de dezvoltare personala sau dezvoltare a unei afaceri. Insa viziunea aceasta globala a dominat lumea financiara de foarte multi ani. Au existat mereu “minti luminate” care au privit in ansamblu evenimentele globale. Doar unii au speculat aspectele ce puteau fi speculate. Si nu vorbesc doar de piata bursiera, sistemele de asigurari sau creditare. Vorbesc de la scara mare pana la detalii banale din viata de zi cu zi a omului. Tot ceea ce se intampla este informatie. Cumularea informatiei si analiza ei genereaza idei. Omul este atat resursa cat si modul de aplicare. Observi ca omul mananca paine zi de zi … speculezi acest fapt facand o brutarie! Oamenii vor hartie igienica … dezvolti o astfel de afacere. Ai talent orator … satisfaci nevoia oamenilor de a te asculta. Observi ca oamenii vor masini la preturi bune … faci un site foarte bun de vanzari auto. Insa acesta este doar fitilul. Omul va alege mereu optiunile cele mai bune. Iar asta te impinge sa te cultivi, sa te dezvolti, sa evoluezi – pentru ca la randul tau sa oferi ceva de calitate.

Interesant este ca totul porneste de la ceea ce surprinde creierul tau. De la modul cum ti se deseneaza pe retina harta lucrurilor ce pot fi speculate din jurul tau.
Sa luam ca exemplu religia. Omul a avut nevoie sa creada inainte de toate intr-o entitate suprema. Cati au speculat acest fapt de-a lungul istoriei? Foarte multi! Oare au fost instruiti? Oare au citit carti de specialitate? NU! Au inteles ca realitatea pura este cel mai arzator carbune pentru focul lor.

Educatia de baza predata in scoli se rezuma la un numar -“n” materii. Se presupune ca multe din lucrurile invatate in primii 20 de ani din viata ar trebui sa ne foloseasca pe parcursul vietii insa de fapt nu e asa. Acestea sunt doar optiuni. Ne specializam in functie de ce gasim atractiv sau de ce ni se spune ca va fi folositor. Din pacate multi oameni se complac in situatii diferite in functie de necesitati. Asta pentru ca doar fac! Nu privesc si in ansamblu societatea in care traiesc. Nu realizeaza ca facand ceea ce-ti place va fi cu siguranta… un lucru facut mult mai bine decat altul ce nu-ti place.

Un alt exemplu ar fi societatea romana! Acum doua mii de ani romanii stiau ca starea de bine a cetateanului ori a soldatului reprezinta de fapt un plus. In politica, in dezvoltarea imperiului. Pentru asta puneau la dispozitia oricui optiuni: librarii, scoli, universitati, scoli de antrenament militar, ateliere de creatie, jocuri de societate, lupte de gladiatori, programe de ajutorare pentru sarmani e.t.c. Toate astea reprezentau alegeri pe care orice cetatean le putea specula in beneficiul dezvoltarii personale. Bineinteles si atunci – ca si acum – conditia sociala si nivelul de inteligenta puteau (sau nu)  sa limiteze capacitatea de dezvoltare a individului. Insa nucleul evolutiei individuale a fost, este si va fi mereu, viziunea asupra optiunilor pe care le vedem. Modul in care speculam tot ce ne inconjoara.

Si atunci: exista in ziua de azi mai multi oameni interesati de evolutia personala?
Desigur ca nu!
Este un trend nou?
NU! Este doar un alt mod de a spune ca totul iti este oferit pe tava daca stii sa intinzi mana!

Este doar un trend actual cu radacini antice.