De ce esti cel mai aprig sentiment ce se cuibareste in scorburile sufletelor noastre? De ce stai colea tolanit, hibernand, taman pana mi-e lumea mai draga? Si de ce cresti… ?
Te simt cu fiecare clipa in care imi lipseste jumatatea. Si iesi la iveala cu fiecare vant ce poarta cu el parfum de iubita! Cotrobai in dulap si dau de tine… Te simt cum te prelingi prin mine cand imi afund fata in perna ei. Te vad in umbrele obiectelor ei de pe noptiera si-ti vad fata ironica de fiecare data cand vad in oglinda golul de langa mine.
Dorule… fugi! Pleaca departe si lasa-mi secunde sa zambesc.
Du-te si lasa-ma! … de fapt mai stai! Dar scoate-mi iar la iveala surasul ei angelic si licarul din ochi. Arata-mi in oglinda langa chipul meu ciufulit… silueta ei perfecta. Fa-ma sa inchid ochii si sa inspir parfumul ei… sa simt imbratisarea ei.
Dar fa-o fara sa ma doara!
Du-te dorule du-te!
…sau stai…